Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşadar, CSM a sesizat Inspecţia Judiciară în legătură cu declaraţiile făcute de Maria Grapini, în calitate de europarlamentar român, în plenul înaltei instituţii europene. Declaraţii care se refereau la o serie de fapte, considerate ca grave încălcări ale independenţei actului de justiţie şi restrângeri ale libertăţii presei. Socotind că aceste declaraţii aduc atingere nu numai independenţei şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor implicaţi în speţa la care se referea doamna europarlamentar, ci “sistemului juridic în ansamblul său”, CSM trece la acţiune. Acţiune care marchează o premieră în materie, dacă ţinem seama că, până acum, în cazurile în care apăreau semnale despre abuzurile din justiţie, CSM folosea tehnica “gunoiului sub preş”.
Bunăoară, nu îmi aduc aminte ca CSM să fi avut aceeaşi vitează de reacţie şi atunci când, tot în Parlamentul European, Monica Macovei făcea vorbire la cele 1, 5 milioane de voturi furate la Referendumul din vara lui 2012, când majoritatea covârşitoare a cetăţenilor l-a demis pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. După care, majoritatea PPE - şi ea, covârşitoare, la acea vreme în instituţiile –cheie ale Uniunii Europene - ne-a impus ca Amiralul Dezastrului Naţional să rămână pe post!
Aşa după cum super-vigilentul CSM s-a făcut că plouă şi atunci când Demisul Naţional a minţit-o pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel, că în Constituţie nu există procedura de suspendare a preşedintelui României. Atitudine pe care CSM a avut-o şi în cazul procurorilor care i-au scos pe oameni din case punându-i să jure cu mâna pe Biblie cum au votat la referendum. Ca şi în cel al absolvenţilor de liceu care, în loc să fie lăsaţi să îşi susţină examenul de bacalaureat, au fost duşi la Procuratură să dea declaraţii despre fraudele la care ar fi fost, dacă nu complici, măcar tăinuitori. Sau, mai nou, în ceea ce o priveşte pe preşedinta ÎCCJ, Livia Stanciu, care, recurgând la un penibil tertip retoric, s-a antepronunţat “ca simplu cetăţean” (???) dând procurorilor azimutul în cercetarea <
Cât despre făcătura pe care procurorii fraţi buni cu Albă ca Zăpada au scornit-o într-unul dintre multele dosare însăilate la comandă politică, prin care Adrian Năstase era acuzat că a dat ca mită nişte dolari care au data de emitere cu un an mai târziu decât cea la care se pretindea că s-a comis fapta, ce aş mai putea să comentez? Poate numai să reamintesc cum că, şi în acest caz, CSM a adoptat poziţia lui “nu aude, nu vede”. Prietenii ştiu de ce…
În fine, dar nu şi în ultimul rând, ar fi interesat de aflat pentru ce motive CSM nu a scos o vorbuliţă despre sentinţele pe care CEDO le anulează în regim de foc continuu şi de pe urma cărora bugetul ţării trebuie să plătească bănet din greu. Drept pentru care repet o întrebare, şi ea rămasă fără răspuns de cam multişor poveste: de ce în medicină se pedepseşte mal praxis-ul, dar în justiţie nu? Aici nu este vorba tot despre om şi despre viaţa lui?
Să admitem, pentru bunul mers al demonstraţiei, că nu a greşit CSM-ul atunci când a sesizat Inspecţia Judiciară asupra declaraţiilor europarlamentarei Maria Grapini. De ce, însă, nu a procedat CSM-ul cu aceeaşi dreaptă măsură şi atunci când presa, societatea civilă şi nu puţini oameni din lumea justiţiei au semnalat grave încălcări ale legii şi ilegalităţii săvârşite, din nepricepere sau din rea-voinţă, aflaţi la diverse paliere ale sistemului?
Rămâne de văzut ce va decide Inspecţia Judiciară pentru “onoarea nereperată” a “sistemului juridic în ansamblul său” prin declaraţiile Mariei Grapini în Parlamentul European. Pot însă spune, de pe acum şi fără teama de a greşi, că, prin asemenea acţiuni, CSM aplică o grea lovitură justiţiei. Acea putere a statului de drept despre a cărei cotă de încredere în rândul românilor mă abţin să comentez. Din respect pentru profesioniştii şi oamenii de verticalitate morală din instituţiile justiţiei.
CSM trece la acţiune
Aşadar, CSM a sesizat Inspecţia Judiciară în legătură cu declaraţiile făcute de Maria Grapini, în calitate de europarlamentar român, în plenul înaltei instituţii europene. Declaraţii care se refereau la o serie de fapte, considerate ca grave încălcări ale independenţei actului de justiţie şi restrângeri ale libertăţii presei. Socotind că aceste declaraţii aduc atingere nu numai independenţei şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor implicaţi în speţa la care se referea doamna europarlamentar, ci “sistemului juridic în ansamblul său”, CSM trece la acţiune. Acţiune care marchează o premieră în materie, dacă ţinem seama că, până acum, în cazurile în care apăreau semnale despre abuzurile din justiţie, CSM folosea tehnica “gunoiului sub preş”.
Bunăoară, nu îmi aduc aminte ca CSM să fi avut aceeaşi vitează de reacţie şi atunci când, tot în Parlamentul European, Monica Macovei făcea vorbire la cele 1, 5 milioane de voturi furate la Referendumul din vara lui 2012, când majoritatea covârşitoare a cetăţenilor l-a demis pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. După care, majoritatea PPE - şi ea, covârşitoare, la acea vreme în instituţiile –cheie ale Uniunii Europene - ne-a impus ca Amiralul Dezastrului Naţional să rămână pe post!
Aşa după cum super-vigilentul CSM s-a făcut că plouă şi atunci când Demisul Naţional a minţit-o pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel, că în Constituţie nu există procedura de suspendare a preşedintelui României. Atitudine pe care CSM a avut-o şi în cazul procurorilor care i-au scos pe oameni din case punându-i să jure cu mâna pe Biblie cum au votat la referendum. Ca şi în cel al absolvenţilor de liceu care, în loc să fie lăsaţi să îşi susţină examenul de bacalaureat, au fost duşi la Procuratură să dea declaraţii despre fraudele la care ar fi fost, dacă nu complici, măcar tăinuitori. Sau, mai nou, în ceea ce o priveşte pe preşedinta ÎCCJ, Livia Stanciu, care, recurgând la un penibil tertip retoric, s-a antepronunţat “ca simplu cetăţean” (???) dând procurorilor azimutul în cercetarea <
Cât despre făcătura pe care procurorii fraţi buni cu Albă ca Zăpada au scornit-o într-unul dintre multele dosare însăilate la comandă politică, prin care Adrian Năstase era acuzat că a dat ca mită nişte dolari care au data de emitere cu un an mai târziu decât cea la care se pretindea că s-a comis fapta, ce aş mai putea să comentez? Poate numai să reamintesc cum că, şi în acest caz, CSM a adoptat poziţia lui “nu aude, nu vede”. Prietenii ştiu de ce…
În fine, dar nu şi în ultimul rând, ar fi interesat de aflat pentru ce motive CSM nu a scos o vorbuliţă despre sentinţele pe care CEDO le anulează în regim de foc continuu şi de pe urma cărora bugetul ţării trebuie să plătească bănet din greu. Drept pentru care repet o întrebare, şi ea rămasă fără răspuns de cam multişor poveste: de ce în medicină se pedepseşte mal praxis-ul, dar în justiţie nu? Aici nu este vorba tot despre om şi despre viaţa lui?
Să admitem, pentru bunul mers al demonstraţiei, că nu a greşit CSM-ul atunci când a sesizat Inspecţia Judiciară asupra declaraţiilor europarlamentarei Maria Grapini. De ce, însă, nu a procedat CSM-ul cu aceeaşi dreaptă măsură şi atunci când presa, societatea civilă şi nu puţini oameni din lumea justiţiei au semnalat grave încălcări ale legii şi ilegalităţii săvârşite, din nepricepere sau din rea-voinţă, aflaţi la diverse paliere ale sistemului?
Rămâne de văzut ce va decide Inspecţia Judiciară pentru “onoarea nereperată” a “sistemului juridic în ansamblul său” prin declaraţiile Mariei Grapini în Parlamentul European. Pot însă spune, de pe acum şi fără teama de a greşi, că, prin asemenea acţiuni, CSM aplică o grea lovitură justiţiei. Acea putere a statului de drept despre a cărei cotă de încredere în rândul românilor mă abţin să comentez. Din respect pentru profesioniştii şi oamenii de verticalitate morală din instituţiile justiţiei.
