Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România a avut şi păstrează de multe ori o atitudine ambivalentă faţă de diaspora: pe de o parte, ne pare rău că pierdem oameni de valoare, forţă de muncă activă, pe de altă parte, nu facem nimic ca să le oferim oportunitatea românilor plecaţi de a reveni în ţară şi ne plângem când scad remitenţele trimise de românii din străinătate "acasă". La fel este şi cazul diasporei: pe de o parte e dragoste de România şi dor, pe de altă parte delimitare de multe ori indignată faţă de ceea ce se întâmplă la Bucureşti. Evaluarea de mai sus nu se vrea o critică ci un prim pas spre un plan mai bun pentru relaţia dintre românii din diaspora şi ţara de origine. Or, în orice plan, primul pas e evaluarea prezentului.
Vă propun să vedem cum stăm, ca imagine de ansamblu. În primul rând, avem mai multe feluri de diaspora, pe măsura deceniilor în care a avut loc plecarea: fie înainte de 1989, fie în anii 1990, fie după anii 2000. Avem o diaspora "îndepărtată", dinainte de 1990, cu mulţi oameni educaţi, în SUA şi Europa, avem o diaspora profund culturală - cântăreţi de operă, scriitori etc - , o diaspora economică / pragmatică - fie ea din Londra, Frankfurt, New York şi alte locuri - (capitalişti sau corporatişti români care au reuşit), o diaspora instituţională - funcţionari de la Uniunea Europeană, dar şi alte organizaţii internaţionale (uităm că sunt mulţi, şi peste tot), o diaspora studenţească - cu organizaţii gen LSRS, My Grasp, dar şi unele la nivel post-universitar, o diaspora "căpşunară" (oameni cinstiţi, demni de respect pentru munca lor, prioritar agricolă, în special în Spania şi Italia), o diaspora din ţările emergente: Orientul Mijlociu, Africa ş.a.m.d.
Cu ce le poate fi de folos România acestor români? În primul rând, prin organizare: dacă brandul de român nu devine unul bun, de calitate, acesta afectează românii atât în ţară cât şi în străinătate. În al doilea rând, prin sprijin / coordonare acolo unde sprijinul naţional poate fi util: la nominalizări în organizaţii internaţionale şi nu numai. În al treilea rând, prin clădirea unui parteneriat din care diaspora să aibă un câştig financiar: de exemplu intermediere în materie de exporturi / importuri. În al patrulea rând, ca apărare a intereselor comunităţii, în ţările în care acestea sunt ameninţate sau românii devin ţinta atacurilor.
Cu ce pot fi românii din diaspora de folos României? În primul rând, prin ajutorul acordat familiilor lor, căci dacă familiile lor trăiesc mai bine şi cheltuiesc banii în România, şi ţara şi economia înfloresc. În al doilea rând, prin contactele lor şi prin informaţia de care dispun: cine face o hartă a românilor aflaţi în companii de top în lumea întreagă, în organizaţii internaţionale sau la Uniunea Europeană /Bruxelles, vede că sunt mulţi. Aceste informaţii, atâta timp cât ambele părţi au de profitat de pe urma împărtăşirii lor, pot fi începutul unei prietenii de lungă durată, pragmatice, care ţine cont şi de interesele personale şi de cele româneşti. În al treilea rând, prin experienţa pe care o aduc cei care revin periodic în ţară: orice nouă experienţă ne poate ajuta să ne ridicăm mai repede şi mai bine; autosuficienţa nu e aliatul nostru. În al patrulea rând, elitele româneşti din diaspora ne pot ajuta ridicând standardul naţional în media străină şi în cercurile de elită din ţările de adopţie. Nu în ultimul rând, merită discutat de un proiect de influenţă politică în ţările în care e activă diaspora: acolo unde avem comunităţi mari, precum Spania şi Italia, dar şi în alte locuri unde românii încep să se ridice pe listele partidelor locale, cum ar fi primul român din Bundestag, în CDU, şi primul consilier român din Bruxelles.
Suntem la începutul aventurii dintre diaspora şi România, depinde doar de noi cum ştim să o gestionăm, în interes reciproc.
__________________________
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.
Citește pe Antena3.ro
