Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu un an în urmă, adunam, tot aici, în coloanele Jurnalului Naţional, câteva gânduri despre Petre Calapodescu, acela care ne-a fost şi, cu siguranţă, ne va rămâne, un admirabil confrate şi un prieten greu de uitat. Îl numeam, atunci, pe “fratele Petre”- cum aşa de bine îi spunea Ion Andreiţă, un alt împătimit al slovei îndelung caligrafiate - a fi “martor şi cronicar al clipei”. Adică un gazetar cu har, cu respect pentru demnitatea cuvântului scris şi tipărit. Dar, mai ales, un martor al unor evenimente atât de dense şi de complicate. Timp de peste 40 de ani!
Pentru că aşa a fost şi aşa va rămâne Petre Calapodescu: nu doar un pasager grăbit printre oameni şi întâmplări, ci un martor lucid, atent la tâlcurile ascunse şi la mesajul pe care el, ca istoric al clipei, are menirea şi rostul să îi tălmăcească. Fără temeri şi, mai ales, fără compromisuri în faţa efemerilor stăpânitori ai clipei şi ai gloriei sterpe!
Cred, de aceea, că nici acum nu este prea târziu şi nici fără rost nu este pentru ca cineva, un om de suflet, să alegă o seamă dintre textele sale reprezentative şi să le reunească sub coperta un volum. Cu siguranţă, un volum din care vom avea, mulţi dintre noi, atâtea de învăţat.
La un an de când a părăsit această lume, îl simţim pe Petre Calapodescu mereu alături de noi, prieten temeinic şi, deopotrivă, reper moral şi sufletesc de neînlocuit.
Odihnească-se în pace, Petre Calapodescu, neodihnitul nostru prieten!
