Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marile bănci sunt în fibrilaţie. Chiar dacă, oficial, nu fac front comun, strategia adoptată duce în aceeaşi direcţie: „ori legea dării în plată, ori noi”. Ameninţările sunt cât se poate de directe, primele bănci din sistem fiind dispuse să meargă până la tăierea creditării ipote-care/imobiliare, doar-doar or scăpa de legea-sperietoare. Săptămânal, mai apare câte o acţiune aproape extremă, condimentată cu înţelegerea - cu care ne-am obişnuit deja - manifestată de Banca Naţională a României. Cea care, în trea-căt fiind spus, a manifestat aceeaşi înţelegere şi când piaţa a fost invadată de împrumuturi-le în franci, şi când creditul cu buletinul făcea ravagii, şi când împrumuturile în valută erau mult prea periculoase din cauza riscului de depreciere a mone-dei naţionale. Aşa încât nu e de mirare că BNR lasă de înţeles că are alte lucruri mai impor-tante de făcut, iar atunci când trebuie să spună ceva, evident că este de partea băncilor.
Revenind însă la sistemul bancar şi la frica de acest act normativ, situaţia pare de-a dreptul hilară. În 26 de ani, insti-tuţiile de credit au reuşit să blocheze rând pe rând toate actele normative care dădeau drepturi minime clienţilor. În acest moment, nu există nici măcar o lege funcţională care să vină în sprijinul celor care au luat bani cu împrumut. Suntem singura ţară din Europa fără o lege a falimentului personal. Cea care există la noi nu are norme de aplicare, este prost făcută şi imposibil de aplicat. Orice transpunere a directive-lor europene în legislaţia naţio-nală s-a făcut după mult prea multe consultări cu aceleaşi bănci, astfel că rezultatul a fost tot în folosul lor.
Personal, înţeleg isteria bancherilor. Este pentru prima oară când simt că nu pot bloca un act normativ care ar putea să-i facă să coboare din fotoliile aurite atunci când intră un client în bancă. Întrebarea este până unde vor fi dispuse să meargă. Şi câţi susţinători de calibru vor avea. Că la o schim-bare de atitudine nu mă prea aştept. Dar la un război rece, da. Iar de arme nu duc lipsă.
