Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După mesajele din lunile din urmă, date “în clar” de guvernatorul BNR, nici analiştii, nici operatorii din piaţa monetară nu s-au mai întrebat dacă dobânda de politică monetară va fi ori nu redusă. Toţi se întrebau doar când va fi redusă. De aici şi convingerea că încrederea în scăderea inflaţiei, în acest an, până aproape de 3 la sută, e solidă. Şi iată că, săptămâna trecută, dobânda a şi fost redusă de la 5,25 la 5 la sută. Mesajul Băncii Naţionale, cuprins în comunicatul Consiliului de Administraţie, s-a dovedit a fi fără echivoc: ţinta de inflaţie în 2013, de 2,5 ± 1 la sută, va fi atinsă. Iar piaţa a înţeles, în ceea ce priveşte scăderea dobânzii de politică monetară, că BNR îşi alege cu atenţie şi momentul, şi pasul, şi frecvenţa. Fără să sfideze însă nici dinamica inflaţiei, nici anticipaţiile inflaţioniste.
De obicei, dobânzile urcă repede şi coboară încet. Iar obiceiul este rareori încălcat. Nimeni nu se aşteaptă, acum, ca băncile comerciale să dea grabnic în jos costurile împrumuturilor, mai multe trepte deodată, aşa încât să scadă substanţial decalajul dintre ratele dobânzilor la credite şi cele la depozitele bancare. Dar nici îngheţarea dobânzilor la credite, în condiţiile actuale, nu poate fi o politică înţeleaptă. Speranţa că se va câştiga mult din dobânzi mari nu e mai mult decât o premisă falsă, care conduce la concluzii false.
Banca Naţională, începând din toamna lui 2011, a dat mai multe semnale de încredere în dezinflaţie. Dobânda-cheie a fost coborâtă treptat. Deşi în această privinţă au fost făcuţi paşi mici, mesajul a fost limpede. Mult timp însă, băncile comerciale au tot analizat piaţa. Apoi, treptat, mai multe bănci au trecut la aterizări lente. Altele însă au aşteptat o dovadă în plus de la BNR. Toţi ochii fiind totodată aţintiţi pe rata inflaţiei. Fiindcă de aici vin încurajările sau descurajările în privinţa reducerii dobânzilor. Şi iată, dovada în plus a venit săptămâna trecută: decizia de reducere a dobânzii de politică monetară. Semn că, în acest an, datele reale arată că inflaţia are o dinamică mult mai puţin impetuoasă decât se aşteptau băncile. Şi chiar dacă s-au scumpit gazele, fapt ce ar putea fi urmat de inevitabilele influenţe asupra altor preţuri, atât obiective, cât şi subiective, nu sunt aşteptate explozii inflaţioniste.
De multe ori, inflaţia e rezultatul unor stări emoţionale. Or, în momentul de faţă, emoţiile producătorilor şi comercianţilor sunt provocate mai ales de teama că-şi vor pierde clientela dacă vor continua să se joace de-a preţurile mari. Firesc ar fi, aşadar, ca acest mod de a judeca al producătorilor şi comercianţilor să-i influenţeze şi pe bancheri. Căci nu văd cum, de aici înainte, băncile ar putea găsi surse mai sigure de refacere a profitului decât scăderea dobânzilor.
Desigur, într-un proces de reaşezare a dobânzilor pot să intervină şi perturbaţii. Pot să apară, mai cu seamă, diferenţe mari de la o bancă la alta. Treptat însă, pe măsura înteţirii concurenţei, piaţa se va normaliza.
