Echipă toxică înscăunată la Ministerul Sănătății

Noul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, este cunoscut ca un cal breaz. Nu pentru meritele lui manageriale, nu pentru vreo performanță anterioară preluării portofoliului în Cabinetul Cîțu. Mai trecuse prin acest post în perioada „tehnocrată” Cioloș și urmele lăsate atunci, adevărate răni pe sistemul de sănătate, nu s-au cicatrizat. Revenirea lui în biroul ministerial seamănă cu povestea clasică a criminalului care revine la locul faptei pentru ștergerea urmelor. Primul lui mandat, care a durat mai puțin de un an, este plin de „fapte de arme”. A declanșat atunci un război împotriva profesorilor din medicina românească, promovând un act normativ care elimina de facto somități, creatori de școli medicale de la conducerea clinicilor din spitalele universitare. Nu s-a mulțumit doar cu asta; a demis din funcții directori de spitale pentru a-și promova pupilele recomandate de voluntariate prin ong-uri cu mari interese materiale legate de bugetul sănătății. Ținta era preluarea sub aripa cercului lui de interese a celor mai grase programe de sănătate - transplanturile și oncologia. Scoaterea lor de la stat și plasarea spre clinicile private a fost însoțită de manevre ticăloase pentru distrugerea unor personalități medicale. Acțiuni penale pornite contra Monicăi Pop și a chirurgului Burnei au avut girul ministrului Vlad Voiculescu. Lui i s-a alăturat un politician inițial obscur, remarcat din denunțurile făcute pentru a-l înfunda pe profesorul Lucan și alte personalități din lumea medicală clujeană. Ungureanu, ajuns parlamentar, s-a arătat a fi recent consecvent în minciunile și falsurile deversate în public împotriva profesorului Mircea Beuran.

V.V. a ratat la Primăria Capitalei preluarea spitalelor municipalității, dar s-a întins la cascavalul național al sistemului de sănătate publică. Echipa lui V.V. numără acum la cabinetul ministerial nu mai puțin de 18 consilieri personali și onorifici. A revenit ca secretar de stat  Althamer Monica Emanuela, așa că ne putem aștepta și la alte odioase cruciade polițienești conduse de colonelul familiei.

Incendiul de la Balș este un motiv suficient pentru demisia sau demiterea ministrului Sănătății, ajuns rapid vulnerabilitatea nr. 1 a guvernului. În locul ieșirii din scenă, V .V. încearcă pasarea răspunderii spre un vârf al medicinei, profesorul Streinu-Cercel. Dacă nu scăpăm de această echipă toxică de la conducerea Sănătății, cu efect de pandemie, vom fi martorii altor și altor ticăloșii.