Ei ce aleg?

Cele mai recente sondaje dezvăluie evoluţia intenţiilor de vot din primele zece zile ale lunii noiembrie. Sunt trend-uri care vor defini cel mai probabil şi votul de la 30 noiembrie.

În sondajele comandate de PSD, ei sunt pe primul loc. Liderii importanţi ai partidului îşi iau avânt în declaraţiile publice şi fac angajamente pe care le-aş putea califica drept riscante. Posibilul viitor prim-ministru Mircea Geoană a spus de mai multe ori că partidul său va ajunge la 40%, iar Viorel Hrebenciuc dă ca sigur un scor cu cinci procente peste cel al PD-L. E adevărat că oamenii aceştia au acces la studii de piaţă numeroase, realizate în detaliu. Consider însă că mesajele de învingători în avans transmit un fel de siguranţă vecină cu infatuarea. Social-democraţii ar trebui să fie mai echilibraţi în mesajele privind victoria lor garantată, pentru a nu genera oprirea motoarelor în rândul activiştilor de campanie sau a electoratului propriu. Un ultim sondaj CCSB creditează Alianţa PSD-PC cu 37,7%. Mai sunt zece zile şi ne vom convinge singuri dacă votul uninominal furnizează surprize şi în privinţa estimărilor din cercetările sociologice.

Un important lider PD-L mi-a spus, văzând cifrele companiei amintite: "La noi e invers. Adică PD-L are peste 37%, iar PSD 34%". Muzica cifrelor este cea pe care vrea să o audă cine comandă. Deşi afirmă şi ei peste tot că vor câştiga alegerile, oamenii lui Traian Băsescu nu au parcă siguranţa stângii în mesaje. Pronunţă şi ei cifra magică de 40 (la sută) şi visează la o discuţie plină de râsete şi bucurie la Cotroceni, după 30 noiembrie. Liderii democraţi lucizi se gândesc la formula de a renunţa la Theodor Stolojan pentru funcţia de premier. Şi să prezinte această mişcare liberalilor drept un mare sacrificiu pentru o guvernare comună. În nopţile decembriste din deal, democraţii şi preşedintele lor îi vor oferi probabil lui Călin Popescu Tăriceanu funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor pentru a-i smulge acestuia angajamentul refacerii alianţei portocalii. Cu un premier propus de Traian Băsescu şi agreat de PNL. Partid care va fi bucuros să rămână cu acces la resursele guvernării.

Calculele lui Viorel Hrebenciuc se vor încurca serios în ipoteza descrisă mai sus. Şi nu e singurul scenariu prin care partidul Cotrocenilor face tot posibilul pentru o majoritate şi un guvern de dreapta.

Liberalii scad vertiginos în sondaje, atât în cele comandate de PSD, cât şi în cele ale PD-L. Evident, în ale lor stagnează sau cresc uşor. Ultimele cercetări arată că partidul lui Tăriceanu a pierdut circa cinci procente din cauza abordărilor privind salariile profesorilor. Aplicând măsuri de stânga, iniţiate de PSD, liberalii au crescut ca voinicul din poveste, la 19-20 de procente. Renunţând la măsuri, electoratul dezamăgit se duce în mare proporţie spre stânga, care e consecventă şi le promite salarii mărite retroactiv, dacă ajunge la putere.

În PNL se vede o ruptură evidentă între guvern şi partid. Efortul electoral consistent este făcut doar de Tăriceanu şi de câţiva apropiaţi, cum este ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu. Restul liderilor cunoscuţi nu au mesaje, nu ies la bătaie, se mulţumesc doar cu efortul din colegiu şi îl neglijează pe cel naţional. E ceva sec şi lipsit de consistenţă în campania liberalilor, care cred că-i va costa. Poate mă înşel, dar mai e puţin până la deznodământ. Indiferent ce cred liderii partidelor despre propria performanţă electorală, cât de îmbătaţi sau treziţi sunt de adevăratele procente, o concluzie certă avem de acum. Bătălia pentru locul unu şi majoritate se dă până în ultima secundă de campanie. Nimeni nu este câştigător sigur, avem cea mai strânsă luptă politică între primele două locuri după Decembrie 1989. Câteva mii de voturi vor face probabil diferenţa între partidele mari, cu milioane de susţinători. Rezultatul e pe muchie de cuţit. Dar asta nu e rău deloc pentru evoluţia democraţiei româneşti.

Cel mai important lucru este să nu ne îndepărtăm prea mult de la democraţie şi regulile ei imediat după alegeri. Dacă politicienii din vârful piramidei şi partidele lor nu vor găsi calea spre un guvern stabil într-un timp scurt, scârba de politică şi actorii ei va fi ea majoritară. Criza economică, şomajul crescând şi lehamitea politică ar putea da nuanţele unui tablou cenuşiu pentru 2009. Câţiva oameni din ţara asta ne pot face traiul infernal. Sau mai uşor de suportat, în vremuri grele. Să vedem ce vor alege ei, după ce i-am ales noi.