“Fir-aţi ai dracului cu melcii voştri!”

O sumedenie de filme româneşti s-au lipit cu temei de inima românilor încât replici ale personajelor au intrat în limbajul poporului. Cuvinte inspirate, înmănunchiate în replicile cu pricina au devenit bogăţii în lada de zestre a poporului. Se pare că o campioană a replicilor din filme  care a fost înfiată de românii cei de toate zilele este zicerea comisarului Moldovan. În ultima secvenţă din “Cu mâinile curate”, comisarul - jucat cu talent de Sergiu Nicolaescu - este împuşcat de bandiţi, după ce poliţisul i-a băgat pe mulţi dintre ei la închisoare. Cu sângele şiroind, temerar şi în ultimul minut de viaţă, Moldovan şopteşte: “Un fleac, m-au ciuruit!”. Comisarul, alias Nicolaescu, recunoaşte cu gloanţele-n piept, i se destăinuie celuilalt comisar, cel comunist, Roman “doare tare”. Replica “un fleac, m-au ciuruit” a ajuns să fie rostită şi de tineri, în situaţii diferite, paşnice, e folosită şi de oamenii în toată firea, atunci când sunt nedreptăţiţi, o spun şi pensionarii când constată că şi-au consumat toţi banii pe întreţinere şi pastilele de tensiune, “un fleac, m-au ciuruit, nu mai am bani pentru cartofi, nici pentru telefon!”. Tot din şiragul de pelicule cu comisari a devenit bun popular şi o altă replică: “Nu trage, domn Semaca, sunt eu Lăscărică!”. Teribil rostea această lamentare laşă, de găinar, George Dinică, înfricoşat de glonţul de pe ţeava şefului de bandă cu cămaşă albă scrobită, Semaca, jucat magistral de Geroge Constantin. Este spusă în diferite ocazii de mulţi români această replică ilustrând psihologia de omidă a aşa zişilor şmecheri, de fapt nişte târâtoare. Replica le-a plăcut românilor, au modificat-o niţel, în film Dinică se văicăreşte puţin altfel: “Domn Semaca, sunt eu Lăscărică. Credeţi-mă nu v-am trădat!”. Continuă să aibă mare succes o altă zicere a lui Dinică din inspiratul film “Filantropica” de Mihai Caranfil. Textierul de rugăminţi văitate de cerşetori, Dinică îşi expune filozofia: “Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană!”. Diabolic brevetul  şefului de cerşetori, el inventează o poveste pe care o mint pomanagii. Replica este foarte utilizată de români în diverse situaţii. Un alt bun al românilor a devenit şi replica zisă cu nuanţe de Dorel Vişan în “Senatorul melcilor”, de Mircea Danieliuc. Vişan joacă extraordinar rolul unui senator de după 89, demagog şi buhăit de trai bun, farseur care după ce mănâncă delicatesa îndrăgită, salata de melci, se enervează pe subalternii linguşitori şi îi suduie: “Fir-aţi ai dracului cu melcii voştri!”. Trucată enervarea căci parcă face cu ochiul.