Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am cărat în spate ditamai reflectoarele şi mosoarele cu cabluri pentru filmarea emisiunii şi asta pentru că nu mergea liftul. Culmea, personajul din acea ediţie a emisiunii mele de la Antena 1 lucrase ani lungi la întreprinderea “Ascensorul”. Ironia sorţii, croitorul are cea mai mare ruptură în fundul pantalonilor, medicul suferă de cea mai complicată boală de ficat. Urma să încep un interviu cu Ion Diaconescu, seniorul care era preşedintele Camerei Deputaţilor, preşedintele PNŢCD şi al convenţiei cu liberalii, CDR. În apartamentul banal de trei camere mirosea a bătrâneţe. Sentimentul acela de mişcare greoaie adusă de vârstă, mobile vechi care trosneau. O casă modestă, în acord cu modestia impresionantă a bărbatului cu vorbă fără emfază, cu sinceritate de om cumsecade. Trece fără vaiete peste istorisirea celor 17 ani de puşcărie grea, cu apa curgând pe zidurile celulei, cu înjurături şi ghionturi de la paznicii plătiţi de comuniştii bolşevici. Ion Diaconescu a răbdat demn şi iubirea de soarta României nu a scăzut. Caută într-un sertar şi scoate o hârtie îngălbenită de vreme, compunerea cu simţire înalt patriotică scrisă de Ion Diaconescu şi afişată pe culoarele liceului. L-au arestat securiştii după o defilare pe străzi a studenţilor revoltaţi la adresa slugoilor de la Kremlin, în frunte cu Ana Pauker, care masacrau tot ce-i românesc. L-a aşteptat peste 15 ani să iasă din puşcărie fosta iubită pe care a luat-o de nevastă. Doamna Diaconescu îl mângâie delicat pe mână. Domnul Diaconescu mă roagă să-i adresez şi bravei soţii o întrebare în emisiune, fiindcă, deşi fusese ingineră la secţia de ape reziduale din ICECHIM, nişte ziarişti răuvoitori au scris că era laborantă şi spăla eprubete. O întreb pe doamna inginer Diaconescu cine a cântat în familia lor, cocoşul sau găina. Mă priveşte nelămurită şi răspunde că i-au plăcut mereu cântările de la Operetă şi că, într-un spectacol, s-a întors spre soţ s-o laude pe soprana grasă, dar “Ion, obosit, adormise şi sforăia.” Bătrâneţe!
