Niște ipocriți

Cațiva parlamentari, cu una-două excepți cvasi-anonimi, au moșit un proiect de lege și ipocrit și periculos. Proiectul, cu un singur articol - dovadă de mare gândire și analiză - bagă în aceeași oală lipsa de morală, pericolul fizic, prozelistimul religios și politica și le interzice pe toate în facultăți și campusuri universitare. Studenții sunt poate cea mai dinamică parte a societății. O parte, atenție, legal adultă și cu drept de vot! Sub masca ipocrită a protejării lor, câțiva parlamentari vor pur și simplu să-i excludă din viața politică a unei națiuni. Și asta pentru că ei nu pot să conceapă că politica nu se face doar în Parlament, așa cum le-ar conveni lor, ci peste tot pe unde există cetățeni cu drept de vot. Povestea asta cu “noi nu facem politică” vine de undeva din tulburii ani ’90 când unii-și dovedeau buna-credință spunând că ei nu fac politică. Hai să fim serioși! Toți facem politică! A nu face politică, e tot o politică. Dar a face politică nu înseamnă nicidecum a fi vreun încuiat care se supune orbește unor lideri. A face politică înseamnă a te ghida în cabina de vot și în viață după niște principii. A face politică nu înseamnă neaparat a avea un carnet, ci înseamnă a înțelege de ce unii decid fără să te întrebe prețul pe care-l dai tu pe o pâine. Lasați-i pe studenți să facă politică dacă vor. Dacă nu vor vrea, anticorpii pe care-i produc vor rezolva problema. Lăsați-i să vadă, să asculte, să judece! Lăsați-i să pornească în viață cu idei și principii clare. Ia, stați! Nu cumva chiar asta e problema? De fapt, unii nu vor să-i lăse să mai gandească și să voteze cum au votat?