Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spuneam în primul meu editorial apărut la Jurnalul Naţional în acest an ("Reduceţi taxele, nu dobânzile!", 7 ianuarie) că, în absenţa unor scăderi de taxe menite să resusciteze cererea, creşterea economică nu se va relua, ceea ce va determina băncile să nu dea credite. Se va vedea, la fel ca în Statele Unite ori în zona euro, că micşorarea dobânzilor rămâne fără rezultat. Aşa că - indiferent ce declară politicienii -, în 2010, economia românească tot performanţe negative va înregistra.
Dacă guvernanţii - în lipsă de idei - se gândesc să joace din nou pe mâna Programului Prima Casă pentru a susţine preţul activelor şi pentru a încerca să mişte în sus PIB-ul, ar trebui să ştie că, anul acesta, multe bănci vor începe să execute garanţii, ceea ce va duce la o nouă corecţie drastică de preţuri pe piaţa imobiliară (probabil 30%).
Aceste anticipaţii de început de an se coroborează perfect cu un articol apărut în Săptămâna Financiară în mai 2009 ("Şi, totuşi, pe ce bază îşi va reveni economia României?"), în care revista atrăgea atenţia că "în situaţia în care economia mondială nu-şi reia creşterea, pentru a fi «importate» economisiri ieftine din zona euro, şansele ca PIB-ul românesc să-şi revină rămân scăzute.
Dacă, în plus, politica monetară şi cea guvernamentală nici nu fac ceea ce trebuie - adică, în loc să stimuleze ramurile cu ciclu scurt, precum serviciile şi comerţul, care sunt mai puţin senzitive la dobânzi înalte, se «agaţă» tot de cartea imobiliară -, posibilităţile ca economia să-şi reia creşterea se reduc dramatic".
Din păcate, în vremea în care presa nu mai prididea să-şi exprime suspiciunile privind perspectivele de creştere economică, FMI şi Gurvenul nu mai conteneau cu optimismul. De la previziuni de majorare a PIB cu 0,5-1% în august 2009 s-a avansat la 1,3% în ianuarie, reflectând - în viziunea Fondului - redresarea de pe pieţele externe.
Problema este însă că ultimele perspective globale nu lasă loc optimismului, indicând creşterea şomajului şi continuarea scăderii economice. Cu alte cuvinte, nu se pune problema de ajutor investiţional pentru România în situaţia în care cei mari din UE sunt speriaţi de cum le merge lor. Şi acestea fiind perspectivele, este o prostie să gestionezi în continuare ca şi când o să primeşti ajutor şi ai stabilitatea garantată. În aceste circumstanţe se va vedea că, în 2010, reculul economic va fi tot de 7%-8% ca în 2009.
Iar această nouă contraperformanţă va avea legătură cu ajustarea preţurilor activelor, pe fondul executării garanţiilor. Ba încă e loc de o scădere şi mai amplă, dacă executările se succed în ritm accelerat.
Ca să conchid, ramurile economiei româneşti se confruntă cu ajustări drastice ca urmare a reducerii cererii. Problema este că lipsa de reacţie la momentul "boom"-ului a fost generală şi a dus ulterior la o reacţie exagerată ("overshooting"). Acum se iau măsurile care trebuiau luate în urmă cu trei ani, ceea ce face ca economia să se corecteze mai mult decât ar fi făcut-o dacă respectivele măsuri s-ar fi luat corect şi la momentul oportun. Singurele modalităţi de a încuraja consumul şi investiţiile sunt falimentele şi corecţia pieţelor de mărfuri.
