x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Potcovarul analfabet

Potcovarul analfabet

de Ion Cristoiu    |    22 Oct 2006   •   00:00
Potcovarul analfabet

ROMANIA CA TELENOVELA
Sunt in sat trei vile mai ceva ca in Beverly Hills. A producatorului ilegal de tuica (zis si Alcoolistul), a traficantului de cherestea si a potcovarului Culai Buric. Culai Buric e analfabet. Stie meserie de la taica-sau, care a invatat-o de la taica-sau si asa mai departe, pana la Gelu si Menumorut.
ROMANIA CA TELENOVELA
Moto: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
  • Mircea Badea - realizator tv

    Sunt in sat trei vile mai ceva ca in Beverly Hills. A producatorului ilegal de tuica (zis si Alcoolistul), a traficantului de cherestea si a potcovarului Culai Buric. Culai Buric e analfabet. Stie meserie de la taica-sau, care a invatat-o de la taica-sau si asa mai departe, pana la Gelu si Menumorut. Ridicata pe locul fostului camin cultural, vila e de fapt un Palat. Cu atatea incaperi ca numai pentru aprinsul luminii a fost nevoie sa se angajeze un om, cu acvariu sub podeaua dormitorului si o alee strajuita de palmieri, in capatul careia te intampina o Marilyn Monroe din marmura. Un vanticel care bate doar in inchipuirea barbatilor ridica fusta vedetei mai sus de genunchi.

    Ori de cate ori trece pe langa ea, Lisaveta, nevasta lui Culai Buric, isi pune mana la ochi. La inceput si scuipa. Acum, dupa ce a urmat la domiciliu cursul scurt de bune maniere, se multumeste sa se inroseasca. Culai Buric s-a imbogatit fabulos gratie potcovariei, pe care o avea si pe vremea lui Ceausescu. Moda calului face ravagii printre imbogatitii peste noapte. Multi dintre ei isi facusera rost rapid si cu cat mai mult zgomot de amante tinere si dispuse sa se dea in stamba.

    Amantele costau. Nu doar pentru ca erau nesatule, ci pentru ca erau grabite. Grabite sa se pricopseasca pana nu erau date la o parte de altele mai nesatule, venite mai tarziu la imparteala, ca Germania, inainte si dupa primul razboi mondial. Costau si pentru ca nevestele, care stiau de amante (nici acestea, nici barbatii nu se fereau), voiau compensatii, ca sa-i zicem asa, morale. Vile pe numele lor, bijuterii, masini scumpe, iahturi.

    Erau toate foste vanzatoare de aprozar, foste contabile la fabrica sau la cooperativa, foste tehniciene. Femei mediocre din toate punctele de vedere: fizic, intelectual, sexual, consumate rapid, ca femei, dupa casnicie. Copiii, bucataria, serviciul. Se ingrasasera, se latisera, se facusera sleampate. Ai fi fost incantat sa te ia in brate cel mult ca mame, in nici un caz ca iubite. Ele stiau toate astea. Stiau ca n-aveau cum sa le concureze pe amante. Acceptau toate mizeriile situatiei: si pozele din revistele de scandal, semnate Paparazzi, in realitate date redactiei chiar de amante, care mureau sa se afle ca au pus mana pe unul cu vila si iaht, si parfumul scump al celeilalte, de care putea barbatul cand se intorcea noaptea tarziu, si surasurile triumfatoare ale concurentei cand se intalneau la nunti, botezuri, taiatul motului.

    Acceptau toate mizeriile cu doua conditii: sa n-o aduca pe curva-n casa, ca nu vrea sa-mbolnaveasca copiii, si sa nu divorteze. Si mai era o a treia conditie, pe care ele, oricat de respingatoare ar fi fost pentru barbatul-armasar, o impuneau, deoarece il stiau pe de rost, traisera si trudisera impreuna: sa plateasca din plin placerile pe care si le ingaduia. Unele cereau - si obtineau - vile, iahturi, masini pe numele lor, chiar si parti din avere. Altele pretindeau alinari ale suferintei indurate: calatorii fabuloase peste hotare, saloane de infrumusetare pe care sa le conduca, brevete de condus iahturile, cai pentru echitatie.

    Se nascuse si inflorise asadar moda cailor pentru echitatia doamnelor din inalta societate. Nu, nu pentru metrese, acestea n-aveau timp de pierdut cu asa ceva, multe aveau servicii pe la televiziuni particulare si, in plus, trebuiau sa fie mereu in priza, sa nu le ia ghiujul o alta, mai tanara si mai lipsita de complexe. Nevestele da, nevestele aveau timp, timp berechet, acum ca erau bogate si-si puteau permite cursuri de echitatie, calarit prin paduri special amenajate pentru asa ceva. Si astfel se dezvoltase o adevarata industrie a cailor de echitatie, cu baza in Vintileasa, pentru ca aici crestea o rasa de cai potriviti nevestelor inselate: scunzi, cu copita lata, cu spinarea sigura, si mai ales linistiti, scutiti de hachitele armasarilor pursange.

    In prezent, potcovaria e inchisa. Culai Buric e plecat la Bucuresti, la cursuri de perfectionare. Ghita Buric, baiatul lui cel mare, spune doamnelor care vin aproape zilnic sa se intereseze cand se deschide potcovaria ca, la intoarcere, taica-sau va instala program de calculator pentru foale si va vari internet pentru caii care trebuie sa suporte usor operatia dureroasa a potcovitului.
  • ×
    Subiecte în articol: editorial culai buric