Punctul pe Ei. Puşcărie pentru marii performeri ai corupției

Lumea fotbalului este cutreiarată de niște zvonuri periculos de răcoroase. Ceea ce s-a întâmplat la Petrolul se cam duce și înspre alte cluburi importante ale fotbalului nostru. Zgomotul de cătușe al colindătorilor de la DNA par să se apropie amenințător și de alți microbiști ai fraudelor financiare. Microbiști care au beneficiat până acum de protecții sus-puse. Și, dacă treaba ar fi serioasă, dacă s-ar lucra temeinic până la un verdict indiscutabil, am zice că e de bine. Că intrăm și noi în lumea bună certificată în Germania de cazul Uli Honess – Bayern. Dar mi-e teamă că nu dăm decât foc la paie și, ca de obicei, în final nu o să ne alegem decât cu o biată afumătură juridică, specifică porcăriilor locale. Optimiștii susțin că febrilitatea cu care s-au pus pe treabă procurorii de la DNA certifică o autentică schimbare de atitudine. Aș dori ca peste o anumită perioadă de timp să nu-i aflu dezamăgiți pe optimiștii momentului. Aș dori ca dreapta judecată să acționeze în sfârșit într-o țară în care corupția a ajuns produs de larg consum, într-o țară în care atleții fărădelegii performează nestingheriți și cu o mare nesimțire. Dar nu voi putea considera că această dorință va fi împlinită decât după parcurgerea unor etape absolut imperative.

Aștept ca probele în baza cărora au fost încătușați niște înalți gradați ai corupției să fie temeinice, convingătoare și ele să fie confirmate prin verdicte definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată.

Aștept ca reprezentanții din eșalonul doi al corupției să devină colegi de cătușe cu greucenii de prim rang care au protejat marele jaf și s-au înfruptat cu lăcomie din devalizarea avuției naționale.

Când primele două așteptări vor fi împlinite, o altă reparație apare ca imperativă: RECUPERAREA PREJUDICIILOR. Recuperarea prejudiciilor până la ultimul bănuț. Fiindcă, altfel, pușcăria ar deveni pentru hoți doar un loc de cazare extrem de bine recompensat. Am putea constata că un hoț câștigă într-un an de pușcărie cât nu poate câștiga un om cinstit într-o viață de muncă grea.

În fine, idealul va fi împlinit atunci când, după îndeplinirea condițiilor de mai sus, vor fi chemați să-și deconteze odihna cei care mulți ani, foarte mulți ani, au lăsat sub praf mari dosare ale corupției. Tovărășia dintre marii corupți și protectorii lor trebuie să continue și la greu, în loc de răcoare și cu paznici la poartă.