Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De data asta, chiar că nu ştiu dacă să trebuie să mă mire sau de-a dreptul să mă indigneze lipsa oricărei reacţii a înaltelor oficialităţii ale statului nostru (zis şi) de drept privind recentele declaraţii ale preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, despre „regândirea arhitecturii Europei”. Declaraţii al căror nucleu dur îl reprezintă ideea că va exista „un grup de state care iau deciziile împreună, care fac totul împreună”, în timp ce alte state vor fi „pe orbită”. Confuzia şi îngrijorarea pe care aceste auguste ziceri le stârnesc sunt sporite şi de faptul că, deşi Jean Claude Juncker nu a fost de acord cu ideea „nucleului dur” al UE, tot domnia sa „a admis” respectivul scenariu despre „grup şi orbită”. Ceea ce mă duce cu gândul la bancul de la Radio Erevan despre insul care avea o părere, dar era împotriva ei…
Prima întrebare pe care poate (dacă nu chiar trebuie?!) să şi-o pună orice om cu minţile la purtător este următoarea: România se va afla în grupul de state „care lucrează împreună şi iau deciziile împreună” sau „pe orbită”? Termenul „orbită” trebuind să fie luat, bag seama, în accepţia pe care i-o dau astronomii – traiectorie închisă a unui corp ceresc- şi nu în cea la care, cârcotaşi din fire cum ne ştim, am fi tentaţi să i-o dăm. A se citi: state care execută orbeşte ceea ce le comandă alte state „care lucrează împreună şi care iau deciziile împreună”. Situaţie aflată într-o contradicţie flagrantă cu statutul României de stat membru cu drepturi şi îndatoriri egale şi depline al Uniunii Europene. Statut dobândit o dată cu aderarea noastră la UE şi în cadrele căruia ne străduim să ne orientăm politicile şi conduita.
Am luat, desigur, act despre exigenţa formulată de către Jean Claude Juncker atunci când a vorbit despre faptul că nu este momentul să facem teologie instituţională”, dar, în calitatea mea de cetăţean român şi european, îmi permit să atrag respectos atenţia că asemenea întrebări există în spaţiul nostru public şi că, în cazul în care nu ar primi răspunsuri clare şi argumentate, asemenea declaraţii pot genera nedorite de domeniul „euroscepticismului”. Euroscepticism nedorit ce-i drept, dar care, pentru noi, românii, îşi poate avea anumite argumente mai vechi sau mai noi oferite de cotele obligatorii de refugiaţi care ni se alocă de la Bruxelles fără a ţine seama de punctul de vedere al autorităţilor statului nostru, schimbarea incorectă, de către monitorii UE a regulilor jocului în cazul MCV sau amânarea fără motive temeinice a intrării României în Spaţiul Schengen. Punctul culminant fiind atins în 2012, prin intervenţia categorică a mai marilor PPE din vârfurile Uniunii Europene pentru menţinerea în funcţie a lui Traian Băsescu. Gest care poate fi considerat ca lipsit de amiciţie şi care a sfidat voinţa democratic exprimată, prin Referendum naţional, a majorităţii covârşitoare a românilor.
În aceste împrejurări, m-aş fi aşteptat ca din sumedenia de miniştri ai cabinetului proaspăt investit măcar unu sau doi dintre cei care până mai ieri lucrau cu sârg şi spor în cercurile de elită ale Uniunii Europene să vină în faţa noastră, a celor care, mâine-poimâine, vom redeveni electoratul cu drept de vot la alegerile locale şi parlamentare, şi să ne desluşească tâlcurile sibilicelor afirmaţii ale domnului Jean Claude Juncker. Nu au dat, oare, domnii miniştri importanţă declaraţiilor preşedintelui Comisiei Europene sau domniile lor nu ne socotesc demni să merităm asemenea desluşiri?
Cât priveşte tăcerea prelungită pe care o constatăm atât din partea preşedintelui tuturor românilor, Klaus Iohannis, cât şi din partea premierului tehnocrat şi eminamente european-unit, Dacian Cioloş, aici, fără doar şi poate, am o părere, dar sunt, categoric, împotriva ei!
Cu o menţiune, de ultimă oră, pentru premierul Dacian Cioloş, fost europarlamentar, căruia actuala europarlamentară Corina Creţu i-a aplicat, ieri, o corecţie punctuală şi pe deplin meritată. Mă refer la declaraţiile şefului Executivului care susţinea că, din discuţia cu doamna Comisar european pentru Politici Regionale, a aflat despre „blocarea fondurilor pentru POR(Programul Operaţional Regional n.n.) în urma unui audit al Comisiei”. Situaţie de care, bineînţeles!, se face răspunzător Guvernul Victor Ponta, dar pe care proaspăt unsul premier va face totul ca să o remedieze. În realitate, după cum a declarat Corina Creţu, POR nu este întrerupt formal, fiind vorba despre o scrisoare de intenţie din partea Comisiei Europene în legătură cu anumite corecţii financiare de aplicat. „Comisia Europeană- a menţionat domnia sa- aşteaptă din partea autorităţilor române aplicarea acestor măsuri, moment în care plăţile, care acum sunt doar parţiale, vor fi reluate.” De asemenea, Corina Creţu a menţionat că la Comisia Europeană s-a primit, din partea României, o solicitare de plată pentru 30 de milioane de euro, solicitare care urmează să fie analizată şi aprobată.
Şi uite cum, din nou, ne aducem aminte de un alt banc cu şi despre Radio Erevan: „Este foarte adevărată ştirea pe care am difuzat-o azi dimineaţă, cu trei mici observaţi:1) nu este vorba despre compozitorul Aram Haciaturian, ci despre Dimitri Şostakovici; 2) nu este vorba despre un automobil Pobeda, ci despre o bicicletă Pionier; şi 3) nu i s-a făcut cadou, ci i s-a furat din faţa casei.”
În rest, rămâne cum am vorbit…
