Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un salariat plăteşte lunar sub formă de impozite, contribuţii şi taxe 241 de lei, în vreme ce un pensionar achită doar 61 de lei. Asta face ca, după plata taxelor, un salariat să poată aloca pentru celelalte cheltuieli 700 de lei lunar, cam cât un pensionar (680 de lei).
Fără a mai pune la socoteală că salariaţii nu beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport în comun aşa cum au pensionarii în Bucureşti. Motiv pentru care se urcă în autobuz încă de la primele ore al dimineţii, când salariaţii care cumpără bilet se grăbesc către muncă.
Ba chiar se ajunge şi la aberaţii legate de preţ. Două călătorii cu autobuzul, tramvaiul sau troleibuzul costă în Bucureşti 4,2 lei, pentru că în afara preţului călătoriei - 1,3 lei x 2 călătorii = 2,6 lei - salariaţii mai plătesc şi costul cartonului de pe care se “descarcă” valoarea călătoriilor: 1,6 lei. În vremea asta la metrou - mijloc de transport care nu oferă gratuitate pensionarilor - două călătorii costă 4 lei. Paradoxal, un mijloc de transport cu costuri de mentenanţă mai mari, practică tarife mai mici şi nu percepe un preţ separat pentru cardul de călătorie din carton. În schimb, drumul cu autobuzul ajunge să fie mai piperat, obligându-i pe salariaţi să-şi cumpere bilete “en gros” sub forma abonamentelor. Aşa cum procedează mai toate companiile cu poziţie dominantă, unde consumatorii nu-şi permit să aleagă.
Şi pentru că tot a spus Guvernul că i-a impus FMI să pemită RATB şi Metrorex să majoreze tarifele mai mult decât rata inflaţiei pentru ca acestea să-şi poată acoperi cheltuielile curente din venituri - oare ce ar fi trebuit să facă un administrator mai întâi? Să taie subvenţiile celor care alocă ineficient resursele şi abia apoi să se gândească la majorarea tarifelor, ori să ia în calcul că pensionatii votează şi nu se poate atinge de “drepturile” lor?
Până la rezolvarea acestei “enigme” merită remarcat că un salariat plăteşte anual statului impozite, contribuţii şi taxe de peste 2.900 de lei (16,3% din totalul cheltuielilor, faţă de 16,1% în anul precedent), mai mult decât dă pe mâncare (2.400 de lei). În timp ce pensionarii - a căror vârstă reală de pensionare e de 56 de ani, cea mai scăzută din UE - achită sub forma impozitelor şi taxelor 700 de lei. E inutil de spus că în România nu există nicio corelaţie între productivitate şi remuneraţie. Altfel nu s-ar fi apucat să scrie părinţii Constituţiei în paragraful 1 alineatul 3 din legea fundamentală că România este un stat social.
Iar în condiţiile în care băncile româneşti finanţează preponderent statul şi patronii în lipsă de lichidităţi iau credit de la proprii angajaţi, dându-le cu întârziere salariile, care ar fi următorul pas? Să nu-i mai plătească deloc. Să vedem ce mai spun atunci politicienii care s-au evidenţiat mai întâi ca lideri sindicali dacă principalele lor ţinte electorale nu vor mai avea de la ce salariaţi să-şi primească pensiile.
