Romania, Uniunea si competitia globala

Daca nu se va mari capacitatea de adaptare la schimbari, avantajele competitive ale UE se vor eroda, cu consecinte pentru nivelul de trai, stabilitatea sociala si politica.

Ultima intalnire la nivel inalt a celor 25 de tari membre ale UE a prilejuit lui Juan Manuel Barroso sa sublinieze din nou care sunt procesele ce pun presiune in crestere pe functionarea Uniunii: dinamica demografica, incordarea din sistemele de asistenta sociala si, nu in ultima instanta, concurenta teribila din partea economiilor asiatice. La acestea as adauga complexitatea in crestere a gestionarii unei organizatii vaste.

Jocul economic global nemaifiind dominat aproape in exclusivitate de puterile occidentale, combinatia intre salarii scazute si tehnologii inalte devine letala pentru economiile care nu pot compensa diferentiale salariale majore prin inventie si inovatie, care sa asigure competitivitatea. Aceasta provocare este formidabila pentru nu putine societati europene intrucat sunt multe companii care, desi exceleaza pe piata mondiala, intra in coliziune cu actori sociali si politici de acasa atunci cand incearca sa recurga la optimizari ale activitatilor lor la scara globala (ceea ce poate implica diminuari de activitati pe pietele interne).

Mutatis mutandis, aprecierea de mai sus se aplica si economiei romanesti. Unii ar putea chestiona aceasta afirmatie considerand salariile scazute ale celor mai multi romani (de 8-10 ori inferioare celor din multe tari membre ale UE). Necazul este insa ca noi avem si o productivitate joasa, care anuleaza din avantajele salariilor mici. Cu mult timp in urma, aflat la Bucuresti, comisarul Ollie Rhen a mentionat ca economia romaneasca nu se va putea bizui indelung pe salarii mici in competitia globala; ca-ntotodeauna, vor fi alte tari cu salarii mai mici. Iar daca aceste tari combina salarii inferioare cu o asimilare intensa de noi tehnologii nu au cum sa piarda in competitie.

Si in Romania dinamica demografica nu este favorabila; imbatranirea populatiei are loc intens in timp ce multi tineri isi cauta de lucru in strainatate. In plus, o mare parte din populatie traieste in mediul rural, contribuie foarte putin la bugetul public, fiind indreptatita sa beneficieze de asistenta medicala. Acest ghem de circumstante incordeaza sistemul de asigurari sociale si pe cel de asigurari medicale.

In domeniul economic alocam putin pentru cercetare si dezvoltare (sub 0,30% din PIB), iar investitia in educatie este mica; nici formarea bruta a capitalului nu este adecvata. In ultimul timp, vria consumului ca si dobanzile scazute la depozite afecteaza negativ economisirea interna. Cu alte cuvinte, avem zone-cheie pentru cresterea pe termen lung care sunt considerabil subfinantate si avem fenomene cu efecte perverse. Nici firmele straine care opereaza in Romania nu se dau in vant sa faca investitii in domenii care inseamna valoare adaugata inalta.

Cele mentionate mai sus indica, ca desi aflata la nivel de dezvoltare mult inferior fata de media din UE, Romania se confrunta cu provocari economice asemanatoare cu ale multor tari membre ale Uniunii Europene. Barroso stie ca nu Comisia detine piatra filosofala pentru iesirea din impas; ca solutia este in mainile guvernelor nationale, mai ales cand este vorba de reforma sistemului de asistenta sociala. In fond, bugetul Uniunii este numai putin peste 1% din PIB-ul total. Sigur este ca, daca nu se va investi mai mult in cercetare si dezvoltare, in educatie, daca nu se va mari capacitatea de adaptare a societatii la schimbari, avantajele competitive ale multor tari membre ale UE se vor eroda, cu consecinte inevitabile pentru nivelul de trai, stabilitatea sociala si politica (vezi articolul meu precedent din JN).

In Romania avem de investit in educatie si infrastructura; Guvern, firme, cetateni, toti trebuie sa economisim si sa investim mai mult. Fara o psihologie colectiva care sa conduca la un curent de profunzime pe directiile doua subliniate ne va fi greu sa iesim din statutul de periferie economica, fie ea mare, a Uniunii.

P.S.: Este de salutat ca Guvernul isi propune sa investeasca substantial mai mult in infrastructura din Educatie.