„S-a spart gheața, domnilor jurați!’’

 Acestea au fost primele vorbe ale lui Ostap Bender faimosul personaj al lui Ilf și Petrov care , după ce preț de două volume jecmănise în lung și în lat prin toată măreața Uniune Sovietică, este, la rândul său, lăsat fără căciulă, fără o cizmă și fără un sfanț, pare-se de către vameșii de pe malul românesc al Prutului.

,,S-a spart gheața, domnilor jurați!’’, acesta ar putea fi, cred, genericul potrivit și sugestiv pentru a defini șocul pe care l-a provocat însăși ideea desecretizării arhivei SIPA. Subiect  extrem de fierbinte, ca să nu-i zic de-a dreptul:incendiar, în legătură cu care ministrul de justiție, profesorul Tudorel Toader a făcut, recent, câteva precizări. Precizări din care am reținut că pașii următori vor fi: adoptarea unei Hotărâri de guvern și stabilirea unei distincții între informațiile privind viața personală a celor care fac obiectul materialelor din  respectiva arhivă, secretul de serviciu și secretul de stat. 

 Desigur, atunci când am ales ca generic al însemnărilor de față vorbele celui supranumit Marele Maestrul al Combinațiilor, nu m-am gândit să îi asimilez, în bloc, pe cei care alcătuiesc lumea justiției românești cu el și, cu atât mai puțin, să spun că toți se fac vinovați de abuzuri și de samavolnicii, la comandă sau contra-cost. Dimpotrivă, cred și sper că atunci când se va realiza desecretizarea arhivelor SIPA- ceea ce, inevitabil, ar scoate la iveală calomnii, delațiuni și multe alte fapte oribile care i-au lezat pe adevărații profesioniști și pe oamenii de caracter din sistemul juridic- vom putea avea o reprezentare clară și corectă a nenorocirilor pe care le-au produs societății românești, în ansamblul său, funestul ,,binom’’, comanditorii și executanții săi.

De aici vin,însă, și reacțiile vehemente ale unor personaje proeminente, la un moment sau altul, ale lumii justiției, reacții care merg până la a cere ca arhiva SIPA să fiu arsă fără ca măcar o parte din ea să fi fost desecretizată și cercetată, în condițiile respectării legii,  de către cei îndrituiți . Ce-i drept, în materie de lucru cu arhivele secrete avem, în acest mai bine de un sfert de veac , câteva experiențe care numai dătătoare de speranțe nu pot fi. De ajuns să ne amintim de incendierea unor depozite în care se aflau documente ale fostei Securități, dar, mai ales, de maniera foarte selectivă în care, în special într-o anumită perioadă, au fost făcute publice, de către CNSAS, asemenea documente. Vizate fiind, cu predilecție anumite persoane, fiind, în schimb, evitate anumite altele…

Cu atât mai puțin mi-a trecut prin gând că, în cazul în care, din studierea nepărtinitoare a documentelor din arhiva SIPA vor rezulta dovezi solide care să probeze încălcarea deliberată a legii de către persoane – sau chiar personalității!- ale lumii justiției, aceștia vor urma, neapărat,  exemplul lui Ostap Bender și se vor retrage din activitate. Dimpotrivă, avem, încă de pe acum, semnale certe că zicala din bătrâni: ,,frica păzește bostănăria’’ este cât se poate de actuală. Ce dovadă mai convingătoare ne-ar mai trebui decât medalierea Cameliei Bogdan de către fundația Eurolink - atenție, din funduri europene!- pentru uriașele, incomensurabilele sale merite care privesc implicarea sa în prevenirea și combaterea corupției. Aceeași Camelia Bogdan pe care,la începutul acestui an, CSM a exclus-o, definitiv, din corpul magistraților. Dar asta nu în urma unor stăruitoare demersuri ale Inspecției Judiciare, ci numai și numai a unor temeinice dovezi pe care le-a adus Grupul de Investigații Politice. 

Iar, ca să fie masa bogată, uite că a venit și rândul neobositului Cristi Dănileț! Care, original precum îl știm, a propus ca Monica Macovei să fie trecută în manualele de istorie pentru că a avut inițiativa desființării SIPA. Las,desigur, evaluarea acestei foarte originale propuneri în seama confraților temutei reformatoare (de fapt, deformatoare) a justiției române și semnalez, punctual, două regretabile omisiuni care pot afecta imaginea publică atât a propunerii cât și a autorului ei. Unu la mână, Monica Macovei nu este doar vajnica și mereu reciclabila prokuroare de rit stalinist, ci și sinistra europarlamentară care își folosește mandatul pentru a calomnia România (și nu doar un guvern sau altul)în fața  înaltelor instituții ale Uniunii Europene. Lucru care, iarăși, trebuie menționat în mod expres în manualele de istorie contemporană. Doi la mână, Monica Macovei nu este singura care, potrivit aceleiași grile de evaluare de la Cristi Dănileț cetire, trebuie să fie înscrisă în manuale. Hai, treacă-meargă, le lăsăm pe dinafară pe Livia Stanciu sau le Cristina Guseth, dar să nu avem și o mențiune aparte pentru multilateral medaliata Laura Kovesi, în manualul de istorie, asta este ceva care nu se poate admite!

De bună seamă, cele scrise mai înainte nu sunt decât niște  modeste consemnări personale după o evaluare de etapă, pentru că, după cum ne-a asigurat ministrul justiției, profesorul Tudorel Toader, în ceea ce privește soarta fulminantelor arhive SIPA nu s-a făcut decât primul pas. Așa încât nu ne rămânea decât să așteptăm, cu interes și cu speranță, pașii următori. Am scris ,,ar fi trebuit’’, fiindcă , mai nou și mai nou, văd că domnul ministru Tudorel Toader, înclină să susțină năstrușnica propunere a lui Cristi Dănileț, ceea ce, din nou,ne aduce în situația de a avea serioase motive de îngrijorare cu privire la maniera în care, sub bagheta domniei sale, ministerul de justiție va derula și va finaliza acest atât de complex proces. 

 Până atunci, eu zic cum că nu trebuie să uităm că nici Dan Andronic și, cu atât mai puțin, recent slobozitul din închisoare Sebastian Ghiță, nu au ajuns,încă, la fundul sacului cu povești. Și nici nu prea dau semne că ar dori să ajungă, cu atât mai mult cu cât punctul terminus nu va fi în nici-un caz la nivelul uneia sau alteia dintre componentele binomului. Ca să nu spun mai direct că ar putea fi tocmai în imperiul unui așa-numit Zeus neaoș, adică al Amiralului Dezastrului Național.

 Se anunță, așadar, o vară fierbinte și aș face de pe acum prinsoare că nici toamna care va urma nu va fi mai liniștită. Până una alta, vă propun să ne mai gândim la vorbele lui Ostap Bender:,,S-a spart gheața, domnilor jurați!’’…