Primul laptop cu grill a ajuns in sfarsit pe piata. Capabil sa rasneasca nici nu mai stiu cati terabiti pe secunda, e la fel de bun si pentru incalzirea unui strudel sau a ciorbei. Doar il intorci cu fundul in sus si-l folosesti ca plita. Inca nu e suficient de fierbinte pentru friptura bine facuta, insa dupa cum merg lucrurile, laptopul viitorului va fi snitzel-enabled in doi-trei ani. Adaugati ulei si condimente, dupa gust.
Vorbesc bineinteles de noile procesoare mobile pentru asa numitele "desktop replacements", sisteme care trec granita celor 3 Giga, dar si pe cea mai putin cunoscuta a sutei de wati putere consumata. Taman cat becul din baie, pe care nu-ti da mana sa-l atingi dupa o jumatate de ora de functionare. Caldura disipata de acesti dragoni de calcul are nevoie deja de doua ventilatoare, iar daca fabricantul a ales o solutie de cost redus, le vei auzi la fel de bine ca motoarele jet-ului, decoland la o suta de metri in fata ta. Lucrurile nu se opresc aici: specificatiile date de producatorii de cip-uri pentru cei de carcase includ capacitatea de racire pentru 110 wati. Asta in conditiile in care aplicatiile nu mi se misca cu mult mai repede decat cele de acum 5 ani. O fi pus cineva o subrutina de incetinire, acolo, sa-i faca fericiti pe astia cu procesoarele? Sa nu ne gandim totusi la asa mizerii... Singura problema care sta in calea fericirii industriei IT e bateria. Asta e o parte a laptopului care nu mai e chiar asa de high-tech. De fapt, capacitatea de stocare a energiei pe centimetru cub a crescut cu mult mai lent in ultimul deceniu decat cea de procesare sau decat dimensiunea ecranului. Bateriile sunt tot mai mari, mai scumpe si tin tot mai putin. Doua-trei salturi inainte au fost mai degraba pasi timizi: de la bateriile Ni-Cd la cele Li-Ion de azi, capacitatea de stocare a crescut poate de 3-4 ori (nu mai stiu datele exacte). Procesoarele, in schimb, sunt poate de zece ori mai flamande.