Tintirea inflatiei, ca practica reala si rezultate scontate, depinde de functionarea economiei, cu diverse constrangeri pentru politica bancii centrale
BNR a anuntat introducerea "tintirii inflatiei" (TI), ca regim de politica monetara, in 2005. Aceasta in conditiile in care scaderea inflatiei (dezinflatia) este un succes al ultimilor ani; inflatia este probabil sa ajunga sub 9% in 2004 si in jur de 7% in anul ce vine. BNR doreste TI pentru a consolida asteptarile cetatenilor si firmelor privind scaderea inflatiei, in perspectiva admiterii in Uniunea Europeana. Ungaria, Polonia, Cehia au adoptat acest regim in deceniul trecut, ceea ce este poate un imbold, dar experienta lor nu este concludenta.TI semnifica, intre altele: o axare mai clara si accentuata a politicii bancii centrale pe tinta de inflatie; depasirea unor proceduri simple (mecanice) de urmarire a tintei de inflatie - ma refer la controlul agregatelor monetare sau folosirea cursului de schimb ca ancora antiinflationista; utilizarea de modele structurale si macroeconometrice care orienteaza politica monetara; un orizont de timp adecvat (nu scurt) intre actiunile bancii centrale si efectele scontate, ce depinde de mecanismul de transmisie a politicii monetare; transparenta si comunicare buna. TI inseamna sa "citesti" evolutia economiei cu cel putin patru trimestre in avans si sa adopti masuri de prevenire a devierilor previzibile de la tinta de inflatie asumata.
Nici nu trebuie subestimate modificari ce se petrec in economia de tranzitie romaneasca, care ingreuneaza constructia de modele structurale, surprinderea de relatii comportamentale. Intervin si zona subterana si euro(dolar)izarea economiei in descifrarea mecanismului de transmisie monetara. Avem de-a face aici cu o problema de logistica a carei solutionare implica resurse intelectuale pentru constructia si operarea modelelor ce sustin regimul TI. Constructia de modele structurale nu este usoara, iar inexistenta lor ar lipsi de continut regimul TI. BNR este intr-o faza incipienta in aceasta privinta. Si conditiile externe au semnificatie pentru introducerea TI. TI are o anume flexibilitate si practicarea sa nu se face prin adoptarea orbeasca a unor proceduri si a rezultatelor unor modele; inteligenta umana nu poate fi pur si simplu inlocuita de modele. Pe de alta parte, TI arata clar o specializare functionala a sarcinilor in politica economica cu banca centrala, urmarind tinta de inflatie. Devierea de la tinta de inflatie poate fi efectul unei modelari defectuoase, al unor erori de evaluare sau al unor socuri puternice. Primul caz afecteaza credibilitatea unei banci centrale; al doilea arata ca nu exista regim infailibil.
BNR a castigat credibilitate in ultimii ani prin dezinflatia reusita. Acest rezultat poate fi consolidat printr-o politica realista. A introduce "tintirea inflatiei" in 2005, intrucat a fost anuntata, si a practica un regim imperfect este o posibilitate mizandu-se pe ameliorarea sa rapida. Nu ar fi insa vorba de un regim de TI propriu- zis, ceea ce nu este irelevant; apare si riscul ca ameliorarea de regim sa nu fie rapida. Alternativ, se poate incerca TI cat mai aproape, procedural, de practici exemplare, dar exista riscul pierderii de credibilitate, daca minusuri logistice si restrictii impuse de functionarea economiei conduc la devieri mari de la tinta (marja) de inflatie. In fine, se poate astepta cu TI pana ce conditiile permit.