x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Viaţa mea, în certificate şi adeverinţe

Viaţa mea, în certificate şi adeverinţe

de Tudor Octavian    |    16 Dec 2008   •   00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3



În relaţia dintre cetăţean şi stat, totul trebuie adeverit prin adeverinţe.

La baza adeverinţei stă certificatul, la baza certificatului stă cererea, la baza cererii stă ghişeul, iar la baza ghişeului stă ordonanţa de urgenţă.

Din 1990, singurele mele vizaviuri cu statul sunt transportul în comun, sărbătorile naţionale şi impozitele.

Din când în când însă ajung în faţa unui ghişeu, cu care ocazie înţeleg că am trăit greşit, că n-am ţinut cont de o mulţime de ordonanţe de urgenţă. Drept urmare trebuie să aduc nişte adeverinţe, astfel ca relaţia mea cu transportul în comun, cu sărbătorile naţionale şi cu fiscul să nu se deterioreze.

În ultimii ani a trebuit să prezint la ghişeele statului tot felul de dovezi scrise şi ştampilate că: 1. nu-s constipat; 2. nu am vapor; 3. nu mă dor dinţii sâmbăta; 4. nu corup minore; 5. nu mi-am uitat colegii din liceu; 6. nu am nimic cu ţiganii; 7. nu consum în exces sare şi zahăr; 8. nu ascult Şostacovici; 9. nu am trădat niciodată patria şi poporul; 10. nu am cultivat canabis în balcon; 11. nu strănut în metrou; 12. am dat bani cu camătă; 13. nu am vise erotice perverse şi 14. nu scuip în lift.

România are cea mai completă birocraţie din Europa. Deşi numărul funcţionarilor pe cap de locuitor creşte în continuare, aceştia nu au capacitatea de a rezolva toate cererile, de a desluşi toate situaţiile conflictuale şi de a duce până la capăt toate procesele. Ultima ordonanţă de urgenţă a Guvernului a hotărât însă o radicalizare a raporturilor dintre individ şi stat. Până acum, instituţiile statului erau acelea care aveau obligaţia de a aproba că ai furat, că ai călcat legile, că nu ţi-ai plătit impozitele sau că ai vândut unor spioni arabi secrete militare. De acum înainte, cetăţeanul va trebui să întocmească nişte dosare doveditoare, din care să reiasă că nu a furat, că nu a sfidat legile, că va plăti fără să crâcnească toate impozitele, oricât de multe şi de aberante vor fi acestea, şi că nu a vândut, nu vinde şi nu o să vândă niciodată unor spioni arabi harta depozitelor de fasole şi cartofi ale armatei române după intrarea în NATO. Totodată, ordonanţa de urgenţă decide asupra clauzelor de validare a dosarelor de retrocedări. Dacă un cetăţean, de exemplu, vrea să-şi redobândească locuinţa, care i-a fost naţionalizată prin aceeaşi sentinţă prin care a fost trimis ocnaş la Canal, trebuie să aducă adeverinţe că în anii de puşcărie s-a spălat zilnic pe dinţi. Fără această adeverinţă nu i se recunosc nici anii de detenţie şi nu-şi primeşte nici casa înapoi. Vi se pare că exagerez?

Ei, bine, o să vedeţi dumneavoastră ce-o să păţiţi când vă veţi întocmi dosarul de pensie! Cum veţi mai răscoli toată ţara, pentru nişte adeverinţe de salarizare de la întreprinderi care nu mai există de mult!

×
Subiecte în articol: editorial