Fiecare dintre noi a spus, cel puţin o dată în viaţă, unui funcţionar public nepoliticos ori nepregătit sau cu exces de zel: „eşti plătit din banii mei!”. O refulare firească aş zice pentru umilinţa pe care toţi românii (pentru că şi angajatul de la stat este la rândul său contribuabil, dar şi „clientul” instituţiilor publice de tot felul, deloc puţine la număr) o îndură în relaţia cu ceea ce de 25 de ani numim generic „sistemul”. Expresia în sine nu ajută la nimic, nu schimbă nimic, pentru că nu există pârghiile legale prin care să poţi obliga un „sistem” birocratic, prăfuit, corupt să fie, nu aşa cum şi-ar dori fiecare, ci aşa cum ar trebui. De altfel, nici „sistemul” nu vrea să fie altfel, atâta vreme cât deţine pârghiile prin care te poate obliga să-ţi plăteşti impozitele fără să ceri nimic în schimb.
De câteva zile, însă, instituţia care ne adună banii - ANAF ne comunică printr-o campanie media - destul de contestată ca şi concept, deşi taxe... letale se potriveşte perfect cu sistemul fiscal de la noi - că trebuie să fim buni contribuabili, să ne plătim impozitele cu regularitate pentru că numai aşa putem spera la o Românie prosperă.
Ideea de educaţie fiscală nu ar fi rea dacă nu ar apărea între¬barea comună a milioane de români: noi ne-am plătit taxele cu regularitate şi până acum, angajatorii noştri sunt buni platnici şi ţin pe umeri bună parte din România. Şi, deşi toate acestea se întâmplă de mulţi ani, nu trăim în ţara autorităţilor responsabile în care fiecare dintre noi ştie ce se întâmplă cu banii lui. De ce ar fi altfel de acum încolo? Răspunsul: nu va fi! Campania trece, instituţiile rămân. Neschimbate!