Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Senzaţia de deja-vu este un sentiment straniu, familiar faţă de lucrurile care, în mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita în premiera la un magazin în care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia că a mai avut loc, deşi ea nu s-a mai întamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, în realitate, este vazut pentru prima oară, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, însa considerate normale, ale senzaţiei de deja vu.
Senzaţia este brusca, trecatoare şi neexplicabila şi este descrisă de cele mai multe ori prin ''Wow, tocmai am avut un deja vu''. Deja vu este înca un fenomen uimitor, care nu a fost cercetat sau explicat înca pe deplin.
Ce este deja vu şi cum funcţionează? Conform serendip.edu, este considerat un simplu sentiment comun, trăit de aproximativ o treime din populaţie. Arthur Funkhouser defienşte trei tipuri de deja vu în încercarea de a delimita mai clar asocierile experienţelor neurologice. Aceste trei tipuri sunt: Deja vecu (deja experimentat), deja senti (deja simţit) şi deja visite (deja vizitat). Primul tip, deja vecu, este cea mai comuna experienţă şi implica senzaţia de a fi facut ceva, sau să fi fost într-o situaţie identica înainte şi ştii ce se va întampla. Experienţa este adesea incredibil de detaliata şi este, de obicei, conectată la activitaţi normale. Deşi episodul în sine dureaza de la o fracţiune de secundă la cateva minute, acesta poate fi amintit de multe ori în detaliu în câteva minute dupa ce episodul a avut loc.
Tot Arthur susţine că visele pot fi cauza misterioaselor amintiri despre viitor. Deşi nu exista o explicaţie generală acceptată a apariţiei unor asemenea vise, testele efectuate pe studenţii de la Universitatea Oxford arată că un procent de 13 % dintre persoane au într-adevăr vise premonitorii.
Senzaţiile de deja vu apar pe toata durata vieţii, însa medicii au reuşit să identifice intervalele de vârstă în care ele apar cel mai des. Vârstele critice sunt cele cuprinde în intervalul 15 - 19 de ani şi 35 - 40 de ani.
O teorie acceptata de catre oamenii de ştiintă este cea a medicului olandez, Hermon Sno, în care acesta susţine că memeoria se comporta ca o holograma, creierul fiind capabil să creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri şi senzaţii. Conform cercetatorului olandez, senzaţia de deja vu nu ar fi altceva decât reminiscente ale unor asemenea imagini holografice create de creierul nostru, imagini care, în stare latentă, revin la suprafată în momentul în care găsesc un corespondent în lumea reală.
O altă explicaţie se află în procesele neurologice, creierul fiind asaltat zilnic de milioane de informaţii poate să nu se sincronizeze perfect atunci când este vorba de asimilarea acestora. S-a abservat că, emisfera stângă a creierului este responsabilă de sortarea şi asimilarea informaţiilor primite. De asemenea, s-a sesizat faptul că senzaţiile pot fi percepute cu o anumita întarziere, fapt ce duce la înregistrarea acestora ca experienţe trecute, în realitate ele nefiind mai vechi de cateva secunde.
Si totuşi, în ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului de deja vu, oamenii de stiinţă recunosc faptul că teoriile emise în ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasle senzaţii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicată a creierului uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Până atunci, lupta dintre stiinţă şi pseudostiinta poate lasa loc interpretărilor de orice fel.
Mai multe amanunte pe www.3dots.ro
