Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inventatorii români s-au obişnuit, de ani buni, să se întoarcă de la concursurile de profil încărcaţi cu medalii şi distincţii. Ce fac, însă, cu invenţiile când se întorc în ţară? Mulţi le aşază în raft, în lipsa interesului statului sau al investitorilor. Unii se luptă ani în şir pentru a-şi realiza proiectele, în timp ce alţii îşi lansează propria afacere.
Profesorul Alexandru Ciocâlteu primea medalia de aur la Salonul de Invenţii de la Geneva în 2010, pentru conceperea unei proceduri care ar elimina dependenţa de aparatul de dializă pentru pacienţii cu probleme la rinichi. Procedura propusă de medicul român prevedea preluarea func-ţiilor rinichilor de către peritoneu – o inovaţie care ar fi însemnat scăderea de 10 ori a costurilor suportate pentru pacienţii dependenţi de dializă. După brevetarea în ţară a invenţiei, Alexandru Ciocâlteu a început un lung pelerinaj pe la marii oameni de afaceri pentru a obţine finanţare. „Unii m-au ascultat, alţii mi-au zis că nu se pricep şi s-a tot amânat. Între timp, bolnavii mă tot sunau, arătându-se dispuşi să pună ei bani. N-am vrut să accept aşa ceva. Eu nu primesc bani de la pacienţi”, povesteşte profesorul. Ciocâlteu şi-a vândut în cele din urmă invenţia unei companii româneşti şi speră ca din septembrie să înceapă testele înainte de punerea pe piaţă. „Am vândut această invenţie, dar la un preţ nesemnificativ. La sfârşitul lunii septembrie vor începe testele pe animale. S-au făcut echipe pe medicină veterinară, pe nanotehnologie la Universitatea Politehnică, pentru construirea aparatelor necesare. S-a făcut şi un staff la nivelul Academiei Române, din doi profesori care vor supraveghea lucrările. De asemenea, sunt cinci profesori din mai multe discipline care se vor ocupa de proiect. Aşteptăm unda verde pentru a începe faza experimentală, care poate dura trei luni sau poate dura doi ani”, spune Ciocâlteu. „Am vândut proiectul unei firme româneşti serioase, însă nu pot dezvălui numele şi nici suma, pentru că există un contract de confidenţiali-tate. Nu m-am îmbogăţit, suma este una simbolică. Abia după ce va fi pus pe piaţă, voi primi 10% din ceea ce s-ar putea câştiga. Oricum, la vârsta mea mă mai interesează doar ce pot lăsa în urmă. Monumente, poate doar la cimitir”, spune profesorul.
Dintr-un garaj din Râmnicu-Vâlcea, în laboratoarele universităţilor americane
Un alt inventator român obişnuit cu premiile internaţionale încă din adolescenţă este Ionuţ Budişteanu. Specializat în informa-tică şi robotică, Budişteanu a devenit acum om de afaceri, constatând o nevoie a celor care îi împărtăşesc pasiunea – dacă vrei să realizezi o placă electronică după un proiect personal, preţurile sunt prohibitive. Un robot capabil să construiască astfel de piese costă sute de mii de dolari, iar o comandă, zeci de mii. Astfel, Budişteanu a conceput un robot capabil să facă acelaşi lucru şi care să coste 2.000 de euro. „Am primit în jur de 50 de comenzi, atât din ţară, cât şi din străinătate. Din România m-au căutat de la IMM-uri de electronică şi inginerie. Am fost contactat şi de universităţi care vor să-şi doteze laboratoarele cu astfel de roboţi. Una din India, alta din SUA, Illinois University”, spune Budişteanu. Astfel, în garajul casei sale din Râmnicu-Vâlcea, Budişteanu lucrează acum la ultimele detalii ale robotului. Caută chiar să angajeze doi ingineri, deşi spune că sunt greu de găsit. „În două luni începem producţia. Un robot care asamblează piese reprezintă o inovaţie, deci automat produsul va supravieţui pe piaţă”.
Inventatorii români încep să se orienteze către nevoile actorilor din economie
Profesorul Anton Hadăr a reprezentat România 15 ani consecutiv la Salonul de Invenţii de la Geneva. Acesta spune că rata de folosie a invenţiilor în România este de aproximativ 5%. „Trebuie să schimbăm placa şi să ne concentrăm mai mult pe ceea ce ne cere mediul de afaceri”, spune Hadăr. Profesorul adaugă că motivul pentru care românii se înghesuie la târguri de invenţii este că, în ţară, acestea sunt rar puse în practivă. „Românii merg la Geneva pentru că nu li se aplică ideile în ţară. Inventatorii din ţările avansate nu prea merg la expoziţii, acolo ideile sunt prezentate direct mediului de afaceri. Prezentarea la expoziţie aduce şi riscul ca ideile să fie furate. În România nu există o industrie care să absoarbă ideile”, spune Anton Hadăr.
