Pe băncuţa lungă din boxa acuzaţilor, cei zece arestaţi stau cuminţi, înghesuiţi unul într-altul, aşteptându-şi rândul. Ca pacienţii, la uşa unui cabinet. Un traficant de droguri care spune că detenţia l-a lecuit şi că nu vreau să mai aibă de-a face, cât o trăi, cu puşcăria. O femeie plinuţă, cu păr lung şi ochelari, care şi-a ucis tatăl, aplicându-i “doar o corecţie fizică”, după cum subliniază avocatul ei. Şi alte poveşti, care înaintează spre capătul boxei, pe măsură ce le vine rândul, ca-ntr-un “înşiră-te mărgărite”.
Tic-tac, tic-tac
Cioacă este singurul îmbrăcat la costum şi la cămaşă neagră. Acelaşi costum despre care se spune că Elodia i l-ar fi adus cadou din Dubai, cu câteva zile înainte de a fi ucisă. Umerii sacoului au devenit largi, iar hainele, purtate de deţinutul condamnat la 22 de ani pentru omor, par împrumutate dintr-o altă viaţă a lui. Pantofii cu bot lung, pe care-i poartă în picioare la fiecare termen al proceselor, s-au scâlciat. Cioacă a slăbit şi a albit. Peste câteva zile, împlineşte un an de când stă în arest. În ultimele luni, şi-a auto-impus un regim de izolare, solicitând Penitenciarului Colibaşi să stea singur în celulă. Lucru care, surprinzător, i-a fost admis. Fără niciun coleg de detenţie cu care să stea la palavre şi să păcălească astfel trecerea timpului, zilele din puşcărie se măsoară altfel. Orele n-au cifre, au doar nume: “ora mesei”, “ora de plimbare”, “ora vorbitorului”... Cine ar sta să socotească celelate ore? La mână stângă, Cioacă are un ceas cu brăţară metalică. În grupul arestaţilor din boxă, care au venit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în blugi şi-n treninguri, omul în negru, cu ceas arginitiu la mână, pare dintr-un alt film. Unul de box-office.
Aşezat pe băncuţă, cu capul plecat, Cioacă pare că mişcă mărunt din buze. Poate că-şi repetă discursul pe care urmează să-l ţină în faţa instanţei, însă gestul lui e straniu. În boxă, ceilalţi arestaţi caută cu privirea în continuu prin sală rude cărora încearcă să le transmită câte ceva. El nu priveşte, atunci când ridică ochii din podea, decât spre avocata lui. Şi spre instanţă, încercând să intuiască, din gestica celor trei judecătoare, care îi sunt şansele.
Zâmbetul “de defulare”
Când îi vine rândul, se ridică în picioare şi rămâne drept, cu mâinile pe lângă corp şi palmele prinse în faţă.
Avocata Maria Vasii cere instanţei ca Cioacă să fie pus în libertate, susţinând că decizia Curţii de Apel Piteşti, care a decis menţinerea arestării, e greşită. “Instanţa a apreciat că refacerea expertizelor nu înlătură prezumţia de vinovăţie”. Cu alte cuvinte, apărarea ceruse refacerea acestor expertize şi pentru a putea invoca apoi acest lucru în cererea de punere în libertate. Numai că, în decizia din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti a precizat că: “Faptul că instanţa a dispus în apel refacerea unei expertize medico-legale – examen ADN şi a unei expertize criminalistice grafice (n.r. – semnătura Elodiei), în raport de susţinerile şi apărările efectuate de inculpat, nu sunt de natură a infirma presupunerea rezonabilă sus-menţionată (n.r. – că infracţiunea de omor există), pentru că a încetat să mai existe temeiurile în baza cărora s-a dispus luarea măsurii preventive (n.r. – de arest).”
În pledoaria sa, avocata Vasii susţine că Cioacă, din septembrie 2007, “a fost supus unei prigoane nemeritate şi unei stigmatizări care i-au luat totul”. Că nu a făcut nimic pentru a-şi găsi soţia dispărută pentru că “a manifestat un respect profund faţă de organele de cercetare judiciară”, dar şi că zâmbea ironic şi mult, pentru că el “a înţeles să se ascundă în spatele unui zâmbet de defulare a suferinţei”.
La rându-i, procurorul de şedinţă a cerut respingerea recursului inculpatului Cristian Cioacă, precizând că în cauză nu au intervenit temeiuri noi. Având ultimul cuvânt, Cristian Cioacă a început spunând: “Nu am săvârşit această faptă (n.r. - în realitate, el este acuzat şi judecat pentru comiterea a două fapte: omor calificat şi profanare de morminte). Aşteptam ca Ministerul Public (n.r. – procurorul de şedinţă) să vină cu o dovadă că încerc să intervin în această anchetă penală. Propuneri rezonabile... Cu toţii avem propuneri rezonabile. Eu n-am văzut în acest dosar ceea ce ar trebui să existe într-un dosar penal: dovezi concrete. Probe.” Cioacă a mai spus şi că, vreme de 5 ani, cât a lucrat ca poliţist (între septembrie 2007 şi decembrie 2012, când a fost arestat), el nu a reprezentat un “pericol public” şi, prin urmare, nu-şi explică cum a devenit dintr-odată “pericol public”.
Instanţa Curţii Supreme a rămas în pronunţare. Cristian Cioacă a fost dus de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Penitenciarul Rahova, de unde va fi transportat, mâine dimineaţă, spre Curtea de Apel Braşov, acolo unde se va judeca un nou termen în dosarul cu infracţiunile informatice. Un termen la care Dan Diaconescu este citat cu mandat de aducere, pentru a da declaraţie de martor.
Citește pe Antena3.ro