A dus vocea României în spaţiu

„Salutări la toată lumea” este mesajul cu care Sanda Huffman a devenit purtătoa­rea de cuvânt a românilor... printre stele. Românca stabilită în Statele Unite şi-a pus vocea pe o înregistrare trimisă de NASA în spaţiu, la bordul navetei Voyager. Pe Pământ, Sanda a făcut o carieră de poveste. Ca translator, românca a lucrat pentru trei preşedinţi americani şi doi francezi. L-a cunoscut şi pe Ceauşescu şi a luat parte la momente care au făcut sau schimbat istoria.

„Top secret” este una dintre menţiunile de pe CV-ul Sandei Huffman. Asta înseamnă că românca devenită cetăţean american are acces la informaţii strict secrete şi în zone unde protocolul de securitate e la nivel maxim. Şi nici nu s-ar putea altfel, câtă vreme Sanda este unul dintre interpreţii de bază ai Departamentului de Stat. La ea s-a apelat pentru câteva dintre cele mai importante întâlniri ale unor lideri români cu preşedinţi americani. În 1978 a asigurat, alături de Sergiu Celac, dialogul dintre Nicolae Ceauşescu şi Jimmy Carter. A luat parte şi la întâlnirea dintre Bill Clinton şi Emil Constantinescu, în 1999. S-a aflat în Biroul Oval când preşedintele George W. Bush l-a primit pe Traian Băsescu în 2005 şi în 2006. A însoţit în România delegaţii americane la cel mai înalt nivel. Cel mai recent, la vizita din 2014 a vicepreşedintelui Joe Biden. Discretă, plină de tact, cunoscând la perfecţie protocolul diplomatic, e atentă la absolut tot ce se discută. Pentru că, spune Sanda Huffman, un interpret nu îşi permite nicio greşeală şi nicio scăpare.

A plecat de la... catedră

Cariera în Departamentul de Stat a fost prefaţată însă de cea de profesor. În iulie 1971, Sanda Iliescu era absolventă a Universităţii Bucu­reşti şi ajungea în Statele Unite pentru a termina doctoratul început la Facultatea de Limbi Străine. La Universitatea Cornell şi-a obţinut doctoratul în limbi romanice şi prima catedră. Aproape nouă ani a predat româna şi franceza la Departamentul de limbi moderne şi lingvistică. Aici profesa şi în 1977, când a primit invitaţia de a lua parte la înregistrările pentru proiectul Voyager. Cei de la NASA au vrut ca naveta spaţială să aibă la bord şi un disc cu sunete reprezentative pentru planeta noastră, pentru situaţia, e drept, puţin probabilă în care Voyager Înregistrările includ saluturi în 55 de limbi. Iar participarea Sandei la proiect redă foarte bine expresia „omul potrivit la locul potrivit”. P e n t r u c ă p e r s o a n a desemnată de NASA să se ocupe de aceste î n r e g i s t r ă r i a fost Carl Sagan, care era profesor de astronomie la Cornell. „El a venit cu ideea să se includă salutări în 55 de limbi, iar totul s-a făcut la Cornell, în laboratorul de limbi al catedrei de limbi moderne şi lingvistică. Sagan a găsit, deci, la faţa locului, persoanele potrivite, fără niciun efort. Toţi cei care şi-au pus vocile pe acel disc erau ori profesori la Cornell, ori doctoranzi aici”, povesteşte Sanda Huffman.

Un moment unic

În faţa microfonului şi a aparatelor de înregistrare, vorbitorii au fost spontani. De voie sau de nevoie, îşi aminteşte românca: „Fiecare a spus ce i-a venit în gând, nu s-a scris nimic pe hârtie, în prealabil, n-a fost ceva pregătit, ni s-a spus să zicem salutări din partea planetei, ceva general, şi fiecare a spus în limba lui. Cinci minute a durat înregistrarea”. Sanda a ales să spună „Salutări la toată lumea”. „A fost un moment cu greutate, mai ales că ştiam că naveta va conţine şi un mesaj din partea preşedintelui Jimmy Carter, iar Carl Sagan avea foarte multă importanţă ca om de ştiinţă. Ştiam că este ceva foarte serios şi ştiam că este ceva unic”, spune fosta profesoară.

Pentru Sanda Huffman, proiectul a părut unul dintre acele momente unice în care unii oameni, foarte norocoşi, au întâlnire cu istoria. Însă pentru ea a fost doar înce­putul unei lungi serii de astfel de întâlniri. A devenit interpret la Departamentul de Stat şi a stat alături de câţiva dintre cei mai importanţi lideri ai lumii.

Întâlnirea Nicolae Ceauşescu - Jimmy Carter

Însă cea mai dificilă întâlnire la care a luat parte a fost cea dintre Nicolae Ceauşescu şi Jimmy Carter, la Washington. „Au fost două zile de întâlniri bilaterale la Casa Albă. Aş zice că a fost foarte interesant în momentul acela, şi discuţiile au fost interesante. Interpretul pentru preşedintele Ceauşescu a fost Sergiu Celac, cu care lucrasem şi în România. A fost un moment tensionat, pentru că în ianuarie 1978, Carter fusese în vizită oficială în Polonia, iar Departamentul de Stat trimisese un interpret polonez din SUA. Când a avut loc vizita, l-au ținut pe interpret afară, în frig, pe un aeroport militar. La întâlnire era şi nervos, şi emoţionat, şi a făcut nişte greşeli de interpretare care au rămas celebre în mediul nostru. La vizita lui Ceauşescu era presiune mare, cei de la Departamentul de Stat erau foarte nervoşi, voiau să nu fie gafe. Mai mult, din cauza scandalului Watergate, cu înregistrările ilegale, nu mai era voie să se înregistreze pe bandă aceste întâlniri. Aşa că, pentru a reda ulterior tot ce s-a discutat, oficialii nu se puteau baza decât pe notiţele luate de interpreţi şi de ceilalţi prezenţi”, explică Sanda Huffman. În acea atmosferă tensionată, o presiune în plus era cea a protocolului. Românca ştia că, orice s-ar întâmpla, nu îl poate întrerupe pe vorbitor. „Trebuia să iau notiţe şi apoi să redau ce s-a spus, iar protocolul este că nu ai voie să îl întrerupi pe preşe­dintele Statelor Unite. Dacă vrea să vorbească cinci minute, vorbeşte cinci minute. Totul e bazat pe această luare de notiţe. La vizita lui Ceauşescu, am interpretat tot timpul. Deci a fost foarte important”.