x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 11674


Mai multe titluri din categorie

Sibieni din Bulgaria, în piețele noastre

Sibieni din Bulgaria, în piețele noastre
Aşa-zişii sibieni, care au invadat pieţele din marile oraşe, nu fac altceva decât să aducă profit falsificatorilor de brânză din... Bulgaria! Adevăraţii producători sibieni spun că ei nu au timp să stea...

Un nou tun la buget din cercurile lui Băsescu

Un nou tun la buget din cercurile lui Băsescu
Scandalurile în care este implicată familia fostului președinte, Traian Băsescu, creează imaginea unui grup organizat, constituit în timp și prin intermediul unor personaje interconectate. Unul dintre aceste...

Florina Cercel: Democrația începe de la dreptul meu de a vorbi

Florina Cercel: Democrația începe de la dreptul meu de a vorbi
Galerie Foto Spune ce crede, chiar dacă deranjează. Sau poate mai ales atunci. Acceptă critica, învață din greșeli. Uită, dar nu iartă. E gata mereu să o ia de la capăt. Doar a făcut-o de atâtea ori în viață…...

Frați gemeni cu șobolanii, în Capitala Europeană a Tineretului

Frați gemeni cu șobolanii, în Capitala Europeană a Tineretului
Galerie Foto La marginea Clujului există o zonă în care englezii vin să filmeze documentare de speriat Vestul, ONG-urile experimentează proiecte de integrare socială, autoritățile ascund în barăci comunități de romi...

Numai 15-s norocoase! Judeţele care au scăpat de furia DNA

Numai 15-s norocoase! Judeţele care au scăpat de furia DNA
Procurorii au lovit năprasnic în structurile feudale ce au dus la apariţia baronilor locali. În majoritatea judeţelor, fie preşedintele Consiliului Judeţean, fie primarul din municipiul reşedinţă de judeţ au...

Dispozitivul de prostit şoferi, ţeapa momentului în Europa

Dispozitivul de prostit şoferi, ţeapa momentului în Europa
Mulţi conaţionali se pricep să scoată bani şi din piatră seacă. Ultima găselniţă în materie de înșelăciune pe banii naivilor este un dispozitiv care ar băga industria carburanţilor în faliment. Asta...

Cum se împărțeau banii pe filiera Roberta Anastase

Cum se împărțeau banii pe filiera Roberta Anastase
Unul dintre oamenii-cheie ai regimului Traian Băsescu, în perioada în care PDL deținea toate instituțiile statului, a fost Roberta Alma Anastase, al cărei nume apare inclusiv în denunțurile depuse în dosarul...

Un fost emigrant vrea să-i convingă pe medicii noștri să nu emigreze

Un fost emigrant vrea să-i convingă pe medicii noștri să nu emigreze
„Nu putem pleca chiar toți să ne lăsăm țara”, răsună o exclamare ca un oftat într-unul din birourile largi ale Ministerului Sănătății. Cel care vorbește vehement e secretarul de stat Dorel Săndesc, un...

Exclusiv! Italienii ne-au furat Coloana Infinitului! O replică grosolană a celebrului monument brâncușian există în Sicilia

Exclusiv! Italienii ne-au furat Coloana Infinitului! O replică grosolană a celebrului monument brâncușian există în Sicilia
Galerie Foto Un fapt fără precedent în istoria artei universale! Un plagiat strigător la cer, ce are legătură cu noi, românii, dar mai ales, aduce atingere reputației marelui Constantin Brăncuși. Scriitorul Horia Muntenus,...

Exclusiv! Un roman intr-o fotografie de premiu Pulitzer

Exclusiv! Un roman intr-o fotografie de premiu Pulitzer
“40 de ani de fotojurnalism”. Este titulatura sub care apar in mediul online instantanee de mare valoare efectuate de fotoreporteri apreciati la nivel international. Unul dintre ei este si americanul Anthony Suau,...

Dorin Cocoş a jucat la Loto cu paravan

Dorin Cocoş a jucat la Loto cu paravan
Un apropiat al cercurilor de afaceri controlate de Dorin Cocoş şi Alexandru Bittner se af lă în strânsă legătură cu operaţiunile derulate de compania Lotrom SA, aflată sub ancheta procurorilor Parchetului de pe...

Dezlegarea de cătuşe, o afacere bănoasă a bisericilor mai puţin „ortodoxe”

Dezlegarea de cătuşe, o afacere bănoasă a bisericilor mai puţin „ortodoxe”
Domnul a dat, Domnul a luat! Dacă mulţi oameni se roagă la Cel de Sus să le dea câte ceva în plus, în România lui 2015 există o mulţime de cetăţeni care ar face orice, doar-doar Domnul le va lua ceva. Ce?...

MIRCEA DIACONU: actorul, parlamentarul, visătorul. ”Am plecat din nou cu traista-n băț”

MIRCEA DIACONU: actorul, parlamentarul, visătorul. ”Am plecat din nou cu traista-n băț”
Mircea Diaconu. Apare des la TV, deci știm tot despre el, nu? Mare actor, fost ministru, actual europarlamentar, manager de teatru. Ei bine, nu! Știm puține despre Mircea Diaconu. Îi știm părerile, dar mai nimic...

Dosarul Flota: Ce primești când ștergi 300 milioane USD

Dosarul Flota: Ce primești când ștergi 300 milioane USD
Ștergerea prejudiciului de 300 de milioane de dolari din dosarul „Flota” rămâne cel mai mare cadou făcut lui Traian Băsescu de Direcția Națională Anticorupție. Operațiunea de diminuare până la zero a...

Ce putem împrumuta din modelul polonez

Ce putem împrumuta din modelul polonez
Jurnalul Naţional a iniţiat, ieri, seria de interviuri online „Fără frontiere”, realizate de jurnalistul Adrian Ursu. Ambasadorii ţărilor de la care România are de învăţat vor împărtăşi experienţa...