x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 10982


Mai multe titluri din categorie

EXCLUSIV. Notăriţa clanului Băsescu-Ionescu, parteneră de afaceri cu organizatorii EXPO Shanghai 2010

EXCLUSIV. Notăriţa clanului Băsescu-Ionescu, parteneră de afaceri cu organizatorii EXPO Shanghai 2010
Galerie Foto Reţeaua Liuba-Udrea: de la turism la afacerea Nana Două personaje cheie ale familiei extinse a lui Traian Băsescu au activat ca pioni esenţiali în afacerile pe care fostul clan prezidenţial le derulează, în...

Sute de elevi ar putea să nu mai aibă unde să înveţe întrucât clădirea şcolii este revendicată în instanţă

Sute de elevi ar putea să nu mai aibă unde să înveţe întrucât clădirea şcolii este revendicată în instanţă
Şcoala fără şcoală…Cum e firesc, asemenea unei familii, şcolarii se învaţă şi ei cu clădirea în care îşi desfăşoară activitatea. Aşa cum copiii vor îndrăgi toată viaţa curtea şi cerdacul casei...

DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal

DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal
Au fost roluri pe care nu le-a iubit deloc, dar le-a jucat bine, pentru că publicul nu poate fi amăgit și nici dezamăgit. Ne e dragă, nu doar pentru rolurile pe care le-a jucat, ci și pentru că ia atitutdine în...

Locul în care sapi şi dai de mercur. Argintul viu care omoară un oraș

Locul în care sapi şi dai de mercur. Argintul viu care omoară un oraș
În mijlocul țării zac abandonate de ani de zile zeci de mii de tone de otrăvuri extrem de periculoase, rămase de pe urma Uzinei Chimice Turda, falimentată și ajunsă un morman de moloz. Un oraș întreg stă de...

Crinuţa face casă bună cu samsarii* 230 de milioane de euro în 6 dosare de retrocedare

Crinuţa face casă bună cu samsarii* 230 de milioane de euro în 6 dosare de retrocedare
Legături strânse între capii mafiei din despăgubiriSamsarul de drepturi litigioase era până mai ieri o unealtă, un paravan al vreunei feţe ultracunoscute în hăţişul corupt al afacerilor cu statul. Samsarul er...

Titanic. Istoria neştiută a câinelui ce şi-a salvat stăpânul, cu prețul propriei vieți

Titanic. Istoria neştiută a câinelui ce şi-a salvat stăpânul, cu prețul propriei vieți
Galerie Foto 14 aprilie. Ziua în care uriaşul vas de lux Titanic s-a ciocnit de un aisberg uriaş şi s-a scufundat după circa trei ore. Astăzi se împlinesc 103 ani de la dezastru, una dintre cele mai cunoscute tragedii...

Catrinel Dumitrescu: A fi actor nu înseamnă să te prefaci

Catrinel Dumitrescu: A fi actor nu înseamnă să te prefaci
Catrinel face cea mai bună cafea din lume. Cu aromă de vanilie. Eu cred că presară câte puţin şi din sufletul ei la fiecare cafea pe care o bea cu un om drag. Nu ne cunoşteam decât de la distanţă. Ne-am mai...

MĂNUȘI ALL SEASONS. Povești din ring

MĂNUȘI ALL SEASONS. Povești din ring
Video Vin la box pentru că “nobila artă” le dă siguranţă, pentru că le ajută să uite necazurile prin care au trecut sau pentru că este şansa lor în viaţă. Aceasta este povestea multora dintre româncele care...

Campanie Jurnalul Național: România fără doctori: Când salvarea se transformă-n dric

Campanie Jurnalul Național: România fără doctori: Când salvarea se transformă-n dric
Acum jumătate de an, pe o băncuță din fața unui bloc scorojit din Câmpia Turzii, județul Cluj, o fetiță de 15 ani era ținută în brațe de mama ei, așteptând o ambulanță care nu mai venea. Fetița respira...

70 de flori, de Florii, pentru cărturarul Theodor Codreanu. Degustări de poezie şi doină românească în capitala Busuioacei de Bohotin

Toată floarea cea vestită a scriitorimii l-a sărbătorit în pragul Floriilor pe eminescologul Theodor Codreanu. Academicieni, profesori universitari, edili, poeţi, prozatori, critici literari, ziarişti, artişti...

Al doilea document care îl deconspiră pe protectorul șefei ANRP. Ce achiziții a făcut Oltean pentru Crinuța

Al doilea document care îl deconspiră pe protectorul șefei ANRP. Ce achiziții a făcut Oltean pentru Crinuța
Galerie Foto Ioan Oltean a susținut că, deși i-a recomandat-o fostului premier Emil Boc pe Crinuța Dumitrean pentru șefia ANRP, nu are nicio legătură cu activitatea acesteia. Cu toate acestea, două documente arată că...

Brânza de oaie este, de multe ori, de vacă. Atenţie, nu tot ce scrie pe etichete corespunde cu realitatea

Brânza de oaie este, de multe ori, de vacă. Atenţie, nu tot ce scrie pe etichete corespunde cu realitatea
Galerie Foto La plimbare cu specialistul prin pieţe. Atenţie nu tot ce scrie pe etichete corespunde cu realitate Vigilența la cumpărături ar trebui să fie maximă! Mai ales de sărbători, când traficul prin piețe și mari ma...

Prin nai Zamfir vorbeşte cu Dumnezeu

Prin nai Zamfir vorbeşte cu Dumnezeu
Galerie Foto Pe 6 aprilie 2015 este ziua de naştere al marelui Gheorghe Zamfir. Nu e nicio exagerare, românul este considerat cel mai important naist din toate timpurile, la nivel planetar. A concertat şi s-a umplut de glorie pe...

MIRCEA ALBULESCU: Aveți grijă că vă iubesc și vă prețuiesc mai mult decât mă prețuiți Dumneavoastră pe mine!

MIRCEA ALBULESCU: Aveți grijă că vă iubesc și vă prețuiesc mai mult decât mă prețuiți Dumneavoastră pe mine!
Galerie Foto Când l-am întâlnit mă aştepta în pragul uşii zâmbindu-mi şi privindu-mă cu ochii unui bunic ce-şi revede nepoata. “Intră, buna mea”, mi-a zis. Ne-am aşezat în biroul cu vedere la bulevardul care...

Teatrul independent: bere și produse înalt culturale

Teatrul independent: bere și produse înalt culturale
Ultimii ani au adus, cel puţin în marile oraşe, o creştere a publicului doritor de teatru. Sălile de spectacol tradiţionale nu sunt însă suficiente, mai ales că după revoluţie statul nu a mai investit în...