x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 


Mai multe titluri din categorie

Afacerile secrete ale iubitului Elenei Udrea

Afacerile secrete ale iubitului Elenei Udrea
Ca mai toate poveștile legate de Elena Udrea, protejata lui Traian Băsescu, și ultima afișare mondenă a fostei blonde de la Cotroceni, alături de un așa-zis nou iubit, ascunde afaceri controversate și pare un...

Emil Boc, tartorul mafiei din retrocedări

Emil Boc, tartorul mafiei din retrocedări
Galerie Foto Mai multe măsuri luate de premierul Emil Boc constituie indicii temeinice, și nu suspiciuni rezonabile, că acesta a lucrat concertat pentru mafia de la ANRP. Rechizitoriul prin care lotul ANRP 2 (cu Horia Georgescu...

REPORTAJ EXCLUSIV - Iisus-pacientul este în spitalul penitenciar din Grajduri

REPORTAJ EXCLUSIV - Iisus-pacientul este în spitalul penitenciar din Grajduri
Galerie Foto Spitalul de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă Grajduri, Iaşi, Spitalul-penitenciar. L-am vizitat de mai multe ori ca mulţi dintre colegii din presă. Am găsit aici poveşti încărcate de orori,...

Cum a fost construit un sistem de forță destinat să controleze societatea românească. Mugur Ciuvică, despre cartea „Zece ani răi” (VIDEO)

Cum a fost construit un sistem de forță destinat să controleze societatea românească. Mugur Ciuvică, despre cartea „Zece ani răi” (VIDEO)
”10 ani de domnie a lui Traian Băsescu 10 ani de hoție””Dar mai ales 10 ani de teroare, de care abia am reușit să scăpăm după 1989”Victor Petrini, ultimul erou al lui Marin Preda, adună tot chinul unei...

Record sumbru: un tren deraiat pe lună

Record sumbru: un tren deraiat pe lună
Galerie Foto În trenurile din România nu ştii nici când te urci, nici când ajungi la destinaţie... dar nici măcar dacă mai ajungi la destinaţie. Lipsa investiţiilor, cumulată cu jaful produs în ultimii 25 de ani în CFR,...

Campionul care escaladează un munte de prejudecăţi. Sute de copii cu deficiențe au ajuns la sălile de căţărat

Campionul care escaladează un munte de prejudecăţi. Sute de copii cu deficiențe au ajuns la sălile de căţărat
Galerie Foto Claudiu Miu a fost timp de doi ani un om sfârșit. Din tânărul energic și sportiv, campion național și balcanic la escaladă, rămăsese doar amintirea: fusese diagnosticat cu poliartrită reumatoidă și boala îl...

Un stat atrofiat își omoară locuitorii

Un stat atrofiat își omoară locuitorii
Galerie Foto Până să terminați de citit acest text, undeva în țară e posibil ca un român care suferă de distrofie musculară să moară. Pentru că, de patru ani, un număr, neestimat de nimeni, de români au murit după ce...

EXCLUSIV. Procesul verbal al constatării miilor de morți de la pogrom. Document nepublicat, aflat în arhive (foto inedit)

EXCLUSIV. Procesul verbal al constatării miilor de morți de la pogrom. Document nepublicat, aflat în arhive (foto inedit)
Galerie Foto Un document care nu a mai apărut în presa română (“quality”)! Astăzi se împlinesc 74 de ani de când a început Pogromul de la Iași, eveniment în care, pe durata a câtorva zile (27-29 iunie 1941), au pierit...

Să nu vinzi castraveţi Lipoveanului

Să nu vinzi castraveţi Lipoveanului
Galerie Foto Sa nu-i vinzi castraveti lipoveanului!   Rusii lipoveni din judetul Iasi, in special cei din Tg. Frumos, formeaza o comunitate de legumicultori neintrecuti. Unul dintre ei este si venerabilul Vasile Ichim....

O dragoste sfâşietoare. Iubirea dintre Elena Văcărescu şi Ferdinand

O dragoste sfâşietoare. Iubirea dintre Elena Văcărescu şi Ferdinand
Galerie Foto Elena Vacarescu, mostenitoarea unui ilustru nume, ar fi putut fi regina Romaniei. Daca impotrivirea regelui Carol I n-ar fi fost categorica, iubirea printului mostenitor Ferdinand ar fi incoronat-o.Anii 1890-1892....

Afacerile familiei Băsescu. Legături periculoase, dar bănoase, la malul mării

 Afacerile familiei Băsescu. Legături periculoase, dar bănoase, la malul mării
Galerie Foto Doiniţa Băsescu, soţia lui Mircea Băsescu, a fost propulsată, în anul în care cumnatul de la Bucureşti se pregătea să devină preşedinte al României, în funcţia de consilier local al Primăriei Constanţa,...

Blestemul Mănăstirii Frăsinei. Athosul românesc şi poveştile femeilor care şi-au pierdut minţile

Blestemul Mănăstirii Frăsinei. Athosul românesc şi poveştile femeilor care şi-au pierdut minţile
Galerie Foto Taramul interzis femeilor se afla la manastirea dintre frasini, Athosul romanesc. Groaznicul blestem lasat, la 1867, de Sfantul Calinic opreste cu strasnicie femeile sa intre in manastire. Cele care totusi s-au aventurat...

Cum a ieșit o comună din peșteră direct în secolul XXI

Cum a ieșit o comună din peșteră direct în secolul XXI
Galerie Foto În urmă cu șapte ani, în comuna Peștera din județul Constanța suna a pustiu și a sărăcie. Nici nu avea cum să fie altfel într-o localitate cu sute de asistați social, cu o școală dărăpănată, cu...

MEȘTERUL de biciclete din lemn și RECORDUL lui ABSOLUT

MEȘTERUL de biciclete din lemn și RECORDUL lui ABSOLUT
"Eu, nu că am inventat bicicleta de lemn... Ea a fost făcută înaintea mea, dar eu am făcut în aşa fel încât procentajul de lemn al bicicletei să fie cât mai mare. Eu am zis că o să construiesc o bicicletă...

Cum se dădeau examenele pentru permis la 1913

Cum se dădeau examenele pentru permis la 1913
Galerie Foto Legendele oraşului Bucureşti, istoria incredibilă a unor zone şi clădiri celebre din Capitală, secretele şi zbuciumul arhitecţilor care şi-au pus amprenta, de-a lungul timpului, asupra urbei, sunt scoase acum la...