x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 6761


Mai multe titluri din categorie

Veste, poveste (31). Cum n-am devenit Robert Turcescu

Veste, poveste (31). Cum n-am devenit Robert Turcescu
Vă cer iertare! Am ţinut în sufletul meu, timp de aproape 20 de ani, scurta mea relaţie cu Serviciul Român de Informaţii. Simt că nu mai pot duce această greutate, simt că mă usuc pe dinăuntru, că mor. Am...

Gunoaiele româneşti, scăpate de sub control

Gunoaiele româneşti, scăpate de sub control
România se află pe lista neagră a Comisiei Europene la capitolul deşeuri. Haosul instaurat în instituţiile responsabile cu protecţia mediului a început în noiembrie 2009, când a fost cumpărat programul...

Cum se distrau românii în anii ’30. "Se petrecea mult împreună, la prieteni, în excursii şi la vie" (GALERIE FOTO)

Cum se distrau românii în anii ’30. "Se petrecea mult împreună, la prieteni, în excursii şi la vie" (GALERIE FOTO)
Galerie Foto E toamnă, strugurii copţi se prăvălesc în ţărână. În vii se culeg boabele aurite, ori deja au fost culese. Se face mustul, apare “tulburelul”, de la Cotnari până la Huşi. Cum petreceau oamenii într-o...

Doi hocheişti din naţionala Austriei au jucat o săptămână în România: “Am fost trataţi ca regii”

Doi hocheişti din naţionala Austriei au jucat o săptămână în România: “Am fost trataţi ca regii”
Dacă li s-ar fi spus în martie lui Andre Lakos şi Oliver Setzinger, două dintre vedetele echipei de hochei pe gheaţă a Austriei la Olimpiada de Iarnă de la Soci, că în septembrie vor juca meciuri oficiale în...

Şi-a strâns în braţe tatăl, după 20 de ani

Şi-a strâns în braţe tatăl, după 20 de ani
Carmen a venit din Italia miercuri după-amiază. De la aeroport, a fost dusă cu maşina poliţiei la o şedinţă de consiliere psihologică. Conform regulamentului. Trebuia verificat dacă fata crescută în orfelinat...

Greutatea unor articole de presă într-un dosar de omor

Greutatea unor articole de presă într-un dosar de omor
Profesorul de matematică Gheorghe Cernat (58 de ani) a fost ucis în seara zilei de 25 iunie 2007. Criminalul a intrat peste el în casă, l-a lovit în cap cu un scaun şi l-a înjunghiat apoi, de patru ori, în zona...

Semmeringul bănăţean, ruinat de autorităţi. Cea mai veche linia ferată montană din România este o povară pentru CFR şi politicieni

Semmeringul bănăţean, ruinat de autorităţi. Cea mai veche linia ferată montană din România este o povară pentru CFR şi politicieni
Galerie Foto În iulie 2014, CFR a anunţat că scoate la licitaţie, pentru o închirere pe o perioadă de patru ani, prima cale ferată montană din România, cea dintre Oraviţa şi Anina. Conform anunţului CFR, criteriul de...

Marius Tucă: Trezeşte-mă!

Marius Tucă: Trezeşte-mă!
 Trezeşte-mă când n-a-nceput S-o luăm de la capăt de la început Înainte să te transformi în poezie În Domnişoara Erezie. Trezeşte-mă de la-nceput Când încă somnul este nevăzut Înainte...

Controversele dosarului “Mita din parcarea Internelor”. Omul de afaceri Cătălin Chelu dat în urmărire naţională

Controversele dosarului “Mita din parcarea Internelor”. Omul de afaceri Cătălin Chelu dat în urmărire naţională
Omul de afaceri Cătălin Chelu, condamnat luni la şase ani de închisoare cu executare în dosarul “Mita de la Interne” a fost dat în urmărire naţională, potrivit unor surse din cadrul Poliţiei. Acesta ar fi...

Gala celei de-a X-a ediţii Folk You! Florian Pittiş. Gând de mare pus pe asfaltul Bucureştiului: 19 şi 20 septembrie, în Piaţa George Enescu

Gala celei de-a X-a ediţii Folk You! Florian Pittiş. Gând de mare pus pe asfaltul Bucureştiului: 19 şi 20 septembrie, în Piaţa George Enescu
Începând din 2011, Festivalul Folk You! Florian Pittiş are buletin de Bucureşti. Festivalul s-a îmbrăcat în haine de gală, pentru prima oară pe strada Franceză, în Centrul Vechi, un loc cu tradiţie pentru un...

Bulibaşa din Dolj, ucis la comanda fiului

Bulibaşa din Dolj, ucis la comanda fiului
Video Un bulibaşă din Dolj a fost ucis noaptea, în propria casă. Atacatorii au intrat peste el în timp ce dormea şi i-au tăiat gâtul cu un cuţit. Toma Ion (42 ani) a fost găsit de soţia lui fără suflare, zăcând...

O singură crimă, mai multe verdicte. Cine l-a ucis pe profesorul de matematică?

O singură crimă, mai multe verdicte. Cine l-a ucis pe profesorul de matematică?
Adevărul are mai multe feţe. Dar cum e posibil ca din aceleaşi piese de puzzle, probele existente într-un dosar de omor, să compui imagini total diferite? Rând pe rând, patru judecători au considerat că Vasile...

Marius Tucă: Concert pentru pian şi fereastră

Marius Tucă: Concert pentru pian şi fereastră
 Concert pentru pian şi fereastră Cu degetele tale frumoase Cântând lumina albastră Cu marea pe glezne, cu dorul în oase O simfonie aparte, în gândurile tale sihastre Cu păsări prin gene, pe catarge, pe...

Videanu, între abuz în serviciu şi subminarea economiei de stat

Videanu, între abuz în serviciu şi subminarea economiei de stat
Magnatul Ioan Niculae a primit gaze ieftine de la miniştrii Vosganian şi VideanuNecazurile se ţin scai de fostul primar al Bucureştiului, Adriean Videanu, care a moştenit scaunul de edil de la Traian Băsescu. Magis...

Veste, poveste (30). Dragul meu judecător corupt

Veste, poveste (30). Dragul meu judecător corupt
În vremea îndepărtată când s-au petrecut aceste fapte, undeva în ţară, mai vârstnicul meu prieten M. era judecător. Atunci mi-a făcut onoarea de a mă numi prieten, în urma unor evenimente nedorite care ne-au...