x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 7642


Mai multe titluri din categorie

Marius Tucă: Închide telefonul

Marius Tucă: Închide telefonul
 Închide telefonul,Îţi pot scrie tot ce nu pot să-ţi spunSă îţi tulbur visele intrând în mintea taÎn timp ce tu dormi fără să ştiiCă toate gândurile mele wirelessSe ascund sub tastaturi şi...

Fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, la DNA

Fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, la DNA
Fostul şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) Sorin Blejnar s-a prezentat ayi la Direcţia Naţională Anticorupţie, refuzând să spună în ce dosar a venit. Blejnar a afirmat doar că va face...

EXCLUSIV. Dr. Irvin Yalom: Raiul și reîncarnarea sunt un soi de consolare pentru frica noastră de moarte

EXCLUSIV. Dr. Irvin Yalom: Raiul și reîncarnarea sunt un soi de consolare pentru frica noastră de moarte
Lucrările sale de specialitate au devenit cărți de referință în domeniul psihiatriei, iar romanele sale, în care experiența ca terapeut se împletește cu pasiunea pentru filosofie, sunt best-seller în multe...

Prinţii lui Băsescu, regii revendicărilor

Prinţii lui Băsescu, regii revendicărilor
Cumătrul preşedintelui Traian Băsescu, prinţul Paul de România se luptă cu orice mijloace să pună mâna pe încă un teren de 40.000 hectare de pădure din Suceava. Comisia judeţeană de fond funciar i-a...

Brâncovenii Neamţului. Cei 15 membri ai familiei Popa din Roznov

Brâncovenii Neamţului. Cei 15 membri ai familiei Popa din Roznov
Galerie Foto Cel mic, Andrei are trei ani. Se pregăteşte pentru grădiniţă. Matei, la şase ani, deja se găteşte de şcoală. Emilian (8 ani), Paula (11 ani), Iuliana (14 ani) şi Mihaela (17 ani) sunt elevi în clasele a II-a,...

Marius Tucă: Ele sunt tot acolo

Marius Tucă: Ele sunt tot acolo
 Ele sunt tot acolo, Într-o livadă de meri înfloriţi Fiecare cu zâmbetul ei, Zâmbetul copilăriei şi al florii de măr, Contururile lor de puf Te fac să-ţi ţii respiraţia De teamă să nu le destrami,...

Până ce Sfânta îi va despărţi. Povestea rândului de la moaştele Cuvioasei Parascheva

Până ce Sfânta îi va despărţi. Povestea rândului de la moaştele Cuvioasei Parascheva
Galerie Foto Rândul se mişcă încet. Uneori prea încet. Şi noaptea e frig. Şi copiii plâng, şi câteva bătrânele leşină epuizate. Handicapaţi, oameni fără speranţe, bolnavi, norocoşi, cu toţii vin să sărute...

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2014, sub semnul binecuvântării Sfântului Constantin Brâncoveanu:

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2014, sub semnul binecuvântării Sfântului Constantin Brâncoveanu:
Galerie Foto “Voi (pelerinii - n. red.) sunteţi purtătorii duhului civilizaţiei creştine” - ÎPS TeofanPrim-ministrul României a pontat cu noroc încă o sărbătoare frumoasă la Iaşi, de Sfânta Cuvioasă Parascheva....

Cazul Adinei Motaş. "Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi"

Cazul Adinei Motaş. "Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi"
Galerie Foto “Mercy but murders, pardoning those that kill”. A scris-o William Shakespeare, în “Romeo şi Julieta”. Este şi crezul unui bătrân procuror criminalist, Nicolae Păuna, primul care a trimis în instanţă,...

De Sfânta Parascheva, negustorii dorm în corturi sau maşini şi se spală la lighean pe malul Bahluiului

De Sfânta Parascheva, negustorii dorm în corturi sau maşini şi se spală la lighean pe malul Bahluiului
Galerie Foto 10-15 octombrie 2014, Sărbătorile Iaşului. Pelerinii sosiţi cu miile din toate colţurile ţării stau şi câte o noapte întreagă la rând. Comercianţii încearcă să se descurce la faţa locului. Îşi întind...

Farsă marca Brunea Fox, prinţul reportajului: parlamentarii au purces la acordarea unei pensii…familiei eroului necunoscut!

Farsă marca Brunea Fox, prinţul reportajului: parlamentarii au purces la acordarea unei pensii…familiei eroului necunoscut!
Galerie Foto Politicienii şi presa, acum 100 de ani! Nu s-au schimbat foarte mult, cel puţin oamenii din parlament. “Şi-atunci senatorii erau cam bătrâni şi proşti, săracii de ei”. Şi asta o spune F. Brunea Fox,...

Dor de Gabi Dobre

 Dor de Gabi Dobre
Galerie Foto „Nu ştiu care este planul Lui cu mine, dar indiferent care va fi, îmi doresc să nu mă părăsească şi să îmi dea viaţă veşnică lângă El... Este clar pentru mine că, între a fi sănătos, dar fără...

Veste, poveste (33). Un monstru sacru în asfinţit

Veste, poveste (33). Un monstru sacru în asfinţit
Nu-i venea a crede: în faţa ei, pe plajă, stătea chiar el, marele actor. Întins pe şezlong, cu faţa acoperită de o carte. Nu-i vedea chipul, dar nu putea fi decât el. Părul castaniu întors de la ceafă...

A fost audiat Dorin Cocoş în dosarul Microsoft?

A fost audiat Dorin Cocoş în dosarul Microsoft?
 Cuplul format din Dorin Cocoş şi Elena Udrea au mari probleme cu justiţia în plină campanie electorală. Din declaraţiile martorilor date în dosarul Microsoft, instrumentat de Direcţia Naţională...

Marius Tucă: Domnişoara Fără Nume

Marius Tucă: Domnişoara Fără Nume
 Cine te-a trimis la mine?A cui eşti?Ce e cu aerul ăsta impenetrabil?Ai carne, amintiri, oase?De unde nepăsarea asta?Şi neobrăzarea asta rotundă?Răspunde, în numele meu,Al aroganţei ce te străbate,A...