x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 10682


Mai multe titluri din categorie

Românul Gabriel Bebeşelea, pe primul loc din 330 de dirijori ai lumii, la Lucerne Festival Academy (Elveţia)

Românul Gabriel Bebeşelea, pe primul loc din 330 de dirijori ai lumii, la Lucerne Festival Academy (Elveţia)
Galerie Foto Gabriel Bebeşelea, prim-dirijorul Operei Naţionale Române Iaşi, s-a clasat pe prima poziţie la Lucerne Festival Academy (Elveţia), un masterclass-concurs organizat cu cel mai mare dirijor în acest moment - Bernard...

Avram Iancu de Voivodina. Românii din afara graniţelor sărbătoresc astăzi Unirea Basarabiei cu ţara

Avram Iancu de Voivodina. Românii din afara graniţelor sărbătoresc astăzi Unirea Basarabiei cu ţara
Galerie Foto Astăzi 27 martie este ziua Unirii Basarabiei cu România. Cu acest prilej mi-am amintit de întâlnirile importante (şi în acelaşi timp emoţionante) ale membrilor Asociaţiei Astra (Asociaţiunea transilvană pentru...

Cele şapte “minuni” ale Iaşiului. Kitschuri arhitectonice ale capitalei Moldovei

Cele şapte “minuni” ale Iaşiului. Kitschuri arhitectonice ale capitalei Moldovei
Galerie Foto Marele zid moldovenesc. Piramida lui Dubeţ. Pagoda lui Popescu. Colosul de la fosta Bancă agricolă. Şi mai sunt, dar ne oprim doar la acestea. Monumente de prost gust ale capitalei Moldovei. Între punctele...

Pictor Florin Șuțu: Metafora nu este un scop în sine

Pictor Florin Șuțu: Metafora nu este un scop în sine
Galerie Foto La Cercul Militar Național, expoziția “Aqua alta”, a pictorului Florin Șuțu vă așteaptă până la finalul lunii martie. Expoziția este o odă adusă apei, dar nu în accepțiunea previzibilă a termenului –...

Codul termitelor austriece, respins de Klaus Iohannis

Codul termitelor austriece, respins de Klaus Iohannis
Ambasadorul Austriei face lobby pentru compania Holzindustrie SchweighoferBătălia pe noul Cod Silvic a fost încheiată de preşedintele României, Klaus Iohannis, care a decis ca această lege să fie reexaminată,...

În numele laicului, al necredinţei şi al sfântului dispreţ

În numele laicului, al necredinţei şi al sfântului dispreţ
Galerie Foto “Religiile, o goală comedie, spovedania, o minciună, prohodul, o prostie”, spunea profesorul şi medicul ieşean Constantin Thiron, omul de ştiinţă ce s-a lepădat de credinţă şi care a fost înmormântat la...

Constantin Tănase, omorât de ruşi? Tănase - fustangiul juca cu actriţe “dezbrăcăţele”. Ar fi avut-o şi pe Maria Tănase în trupă şi nu numai…

Constantin Tănase, omorât de ruşi? Tănase - fustangiul juca cu actriţe “dezbrăcăţele”. Ar fi avut-o şi pe Maria Tănase în trupă şi nu numai…
Marele comic Constantin Tănase nu a fost omorât de ruşi! Aceasta a fost ipoteza lansată de soţia sa după tragedie. Însă au circulat fel de fel de legende. Că ar fi murit din cauza unei pneumonii provocate şi...

Insistenţi, enervanţi şi obraznici! Hăituiala recuperatorilor de credite

Insistenţi, enervanţi şi obraznici!  Hăituiala recuperatorilor de credite
Uşurinţa cu care judecătorii încuviinţează executările silite aruncă zeci de mii de români în ani de procese Milioane de români sunt asaltaţi zilnic de telefoane şi scrisori venite din partea firmelor de rec...

Părintele Mina “Dumnezeu”, cel care l-a creștinat în închisoare pe Nicolae Steinhardt

Părintele Mina “Dumnezeu”, cel care l-a creștinat în închisoare pe Nicolae Steinhardt
Galerie Foto Arhimandritul Dobzeu de la Huşi este un sfânt încă din viaţă. Părintele Mina este botezătorul a mii de Nicolae, printre care şi cunoscutul Nicolae Steinhardt. Sute de amărâţi, mii de români anonimi, zeci de...

Academician Liviu Pendefunda: “Studiul cărţilor şi scrisul vor deveni elitiste. După cunoaşterea împărtăşită miliardelor de oameni vom asista la un fenomen invers epocii Gutenberg”

Academician Liviu Pendefunda: “Studiul cărţilor şi scrisul vor deveni elitiste. După cunoaşterea împărtăşită miliardelor de oameni vom asista la un fenomen invers epocii Gutenberg”
Galerie Foto Este cel mai important poet esoteric al momentului. Doctor în poezie, dar şi în proză. Cu jurământul lui Hipocrate taie poveşti, împarte versuri, face incizii în prefeţe critice. E un neurolog al personajelor...

Interviurile Jurnalul, Ecaterina Andronescu. Meditaţii fără bani pentru Bacalaureat

Interviurile Jurnalul, Ecaterina Andronescu. Meditaţii fără bani pentru Bacalaureat
Elevii de clasa a XII-a care vor să se pregătească de Bacalaureat şi nu au bani de meditaţii au la dispoziţie platforma online de videocursuri de matematică, fizică şi chimie a Universităţii Politehnice...

Primăvară în cavouri. Mărţişoare eterne, pentru morţi, noua modă la Iaşi

Primăvară în cavouri. Mărţişoare eterne, pentru morţi, noua modă la Iaşi
Galerie Foto Hai să-ţi dau un mărţişor pentru vecie! Să ţi-l prinzi în carne şi oase! Să-ţi intre primăvara în putreziciune. Să te bucuri de întuneric şi răcoare! Uite, răposate, ce soare frumos a răsărit! Să ai...

Reţeaua bancherilor. Beneficiarul unor retrocedări dubioase, Bancherul cuprului s-a format la şcoala Naşului Kremlinului

Reţeaua bancherilor. Beneficiarul unor retrocedări dubioase, Bancherul cuprului s-a format la şcoala Naşului Kremlinului
Jurnalul Naţional a publicat ieri un articol care arăta modul în care un afacerist controversat, Horia Şchiopu Simu, a primit de la stat o despăgubire de 103 milioane de euro pentru un teren, după ce cumpărase...

Au murit împreună, după ce au fost nedespărţiti timp de 60 de ani

Au murit împreună, după ce au fost nedespărţiti timp de 60 de ani
Octogenarii soţi Aurica şi Gheorghe Haciu vor fi înmormântaţi odată. Va fi o înmormântare dublă. Peste câteva zile, bărbatul şi femeia, decedaţi recent vor coborî în aceeaşi groapă simultan, pe aceeaşi...

Campionul retrocedărilor, 103 milioane euro. Horia Simu Şchiopu a primit de la ANRP o despăgubire record

Campionul retrocedărilor, 103 milioane euro. Horia Simu Şchiopu a primit de la ANRP o despăgubire record
Galerie Foto Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) a devenit vaca de muls a băieţilor deştepţi care în strânsă legătură cu mediul politic au speculat vulnerabilităţile statului. Unul dintre...