x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto




A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 14915


Mai multe titluri din categorie

Profesor doctor Daniela Bartoș: Tensiunea oscilantă nu e mai periculoasă, e începutul hipertensiunii

Profesor doctor Daniela Bartoș: Tensiunea oscilantă nu e mai periculoasă, e începutul hipertensiunii
Galerie Foto Profesor doctor Daniela Bartoş conduce Secţia de Medicină internă din Spitalul de Urgenţă Floreasca. A fost de două ori ministru al Sănătăţii, aducând îmbunătăţiri domeniului în perioade grele. Pentru...

Cum vrea Urdăreanu să-şi pună la adăpost afacerile

Cum vrea Urdăreanu să-şi pună la adăpost afacerile
Galerie Foto Cu o săptămână înainte de a fi trimis în judecată de procurorii DNA, pentru dare de mită, în dosarul în care este cercetat şi primarul suspendat al Municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita, controversatul om de...

Medaliat international, de sapte decenii in slujba invatamantului, omagiat la implinirea a 90 de ani

Medaliat international, de sapte decenii in slujba invatamantului, omagiat la implinirea a 90 de ani
Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara ”Ion Ionescu de la Brad” din Iasi il omagiaza pe prof. univ. dr. h.c. Constantin Vasilica, unul dintre prestigiosii dascali ai institutiei. Profesorul, care...

Regele şi Regina retrocedărilor - şpaga de la malul mării

Regele şi Regina retrocedărilor - şpaga de la malul mării
Drepturi litigioase cumpărate la pont, transformarea firmei în grup infracţional, coruperea funcţionarilor publici, supraevaluarea proprietăţii, încasarea despăgubirilor frauduloase, mită la vârful ANRP,...

Puiu Haşotti: Cioloş a avut dreptate să nu-şi asume răspunderea

Puiu Haşotti: Cioloş a avut dreptate să nu-şi asume răspunderea
Veteran printre senatorii PNL, Puiu Haşotti pune un diagnostic sumbru încercărilor de reînnoire a clasei politice. Mai încrezător este în posibilitatea schimbării legislaţiei electorale, însă îi dă dreptate...

Cadourile unchiului Emil Boc pentru nepoțeii săi

Cadourile unchiului Emil Boc pentru nepoțeii săi
Galerie Foto În 2008, Emil Boc a promovat o hotărâre de Consiliu Local prin care dorea ca mai multe locuințe din fondul statului, administrat de Primăria Cluj-Napoca, să fie atribuite unor persoane. Printre cei care au primit...

Cum este sabotat radarul care trebuia să ne salveze pădurea

Cum este sabotat radarul care trebuia să ne salveze pădurea
Galerie Foto Anunțat cu mult fast acum doi ani de Guvern, „Radarul pădurii”, serviciul electronic care ar fi trebuit să depisteze transporturile ilegale de lemn, se scurtcircuitează pe traseu. Cetățenii sunt descurajați...

Cum şi-a transformat Elena Udrea creditorul în partener de afaceri

Cum şi-a transformat Elena Udrea creditorul în partener de afaceri
Galerie Foto Elena Udrea a devenit oficial partenera de afaceri a fostului director al Regionalei CFR Timişoara, în vila căruia funcţionează, de la înfiinţare, societatea Tim Rail Cargo SRL, care activează în domeniul privat...

Actorul Constantin Tănase, cel ce reiese din fotografii și notițe

Actorul Constantin Tănase, cel ce reiese din fotografii și notițe
Galerie Foto Vă veți întreba cum arăta marele comic Constantin Tănase, în viață fiind. Chiar dacă s-au împlinit 70 de ani de la dispariția sa, sufletul lui Tănase, umbra lui de geniu, se simte în texte și fotografii....

Bogdan Chiriţoiu: Vrem o grilă pentru calculul despăgubirilor

Bogdan Chiriţoiu: Vrem o grilă pentru calculul despăgubirilor
Galerie Foto Cât valorează viaţa unui om? Cât scrie în grila pe care autorităţile vor să o impună pentru a face previzibile despăgubirile ce vor fi acordate în cazul producerii accidentelor rutiere. Bogdan Chiriţoiu,...

Despre „spiritul lui Caragiale”, cu acad. Eugen Simion. 164 de ani de la nașterea dramaturgului

Despre „spiritul lui Caragiale”, cu acad. Eugen Simion. 164 de ani de la nașterea dramaturgului
● Domnule academician Eugen Simion, cred ca destinul a stiut bine ce vrea de la dumneavoastra cand a decis sa va nasteti la Ploiesti, adica nu departe de locul unde s-a ivit pe lume Ion Luca Caragiale,...

Nicolae Boțu. SF-ul autostrăzilor distruse în România: nimeni nu e responsabil pentru dezastru

Nicolae Boțu. SF-ul autostrăzilor distruse în România: nimeni nu e responsabil pentru dezastru
Galerie Foto Studiile de fezabilitate stau la baza tuturor problemelor apărute la construcţiile de autostrăzi şi drumuri naţionale, din 2007 până astăzi. Un singur cuvânt modificat în legislaţie a bulversat toate...

Gazeta Sporturilor dezvăluie cum a scumpit Videanu Arena Naţională din pix

Gazeta Sporturilor dezvăluie cum a scumpit Videanu Arena Naţională din pix
Fostul primar general Adriean Videanu a scumpit din pix Arena Naţională.Printr-o adresă din 28 noiembrie 2007, despre care nimeni nu a știut, Primăria Capitalei a cerut constructorului stadion cu acoperiș...

Cum a descoperit Blaga rețeta alchimiei perfecte

Cum a descoperit Blaga rețeta alchimiei perfecte
Galerie Foto Un apartament de lux în București pe care a dat 860.000 de euro! O casă, tot de lux, la Mamaia, pentru care doar avansul este de aproape 200.000 de euro! Sunt câteva dintre cheltuielile lui Vasile Blaga în ultimii...

Legea românească ucide din nou

Legea românească ucide din nou
O femeie a fost ucisă joia trecută, la Constanţa, de un criminal recidivist, eliberat condiţionat pentru bună purtare. Cea mai mare parte a vinovăţiei o are şi de această dată legislaţia din România. Dreptul...