x close

Maruca, prinţesa blestemată

0
Autor: Vlad Teodorescu 07 Mar 2011 - 21:06
Maruca, prinţesa blestemată Şostakovici, Enescu şi Maruca în 1946, la Moscova
Vezi galeria foto


A fost iubită cu aceeaşi ardoare şi patimă cu care a fost înşelată. S-a considerat toata viaţa „altfel” şi neînţeleasă. A încercat să se sinucidă, dar s-a agăţat ne­buneşte de viaţă, supravieţuind tuturor partenerilor oficiali. A dăruit şi a primit în egală măsură. A fost şi vânător, dar şi vânat, trăindu-şi viaţa ca într-o telenovelă. Nu este biografia unei starlete a timpurilor noastre, ci a unei prinţese trecută cu majuscule în paginile istoriei României. Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu. Prinţesa Maruca.

Satul Tescani, judeţul Bacău, este unul dintre cele 7 aşezări care formează comuna Bereşti – Tazlău, locul unde, la 17 iulie 1879, vede lumina zilei Ma­ria Rosetti-Tescanu. Mama, Alice şi tatăl, Dumitru, amândoi descendenţi al unor vechi familii boiereşti, sunt cei care îi îndrumă primii paşi în viaţă, dar sunt şi sursa primelor şocuri şi dezamăgiri din lunga serie de întâm­plări nefaste ce va urma şi datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăţi la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, îşi pune şi el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă.

Ea însăşi era ­cunoscută ca având depresii, purtări ciudate cum ar fi ­căutatul cu orice preţ al zonelor slab lu­mi­nate şi având la activ – cum altfel, în „buna” tradiţie a fa­miliei – cel puţin o tentativă de suicid. Nereuşită, e ade­vărat, dar urmată de o mutilare cu acid al obrazului drept, „amintire” care o va însoţi toată viaţa şi din cauza căreia va poza numai din partea stângă. Iar dacă nu ar fi avut la bază un act necugetat, am putea spune că e hilar faptul că revenirea doamnelor din high-life-ul bucureştean la moda pălăriilor cu voal s-a produs din încercarea de a o imita, cu orice preţ, pe Maruca, prinţesa înşelată în amor. 

Fereşte-mă, Doamne, de rude…
Pentru cine a parcurs cartea de memorii „Lumini şi Um­bre”, faptul ca Maruca se credea o femeie „altfel” nu constituie o surpriză. Până la un moment dat, totul pă­rea a-i reuşi în viaţă. La vârsta măritişului, 18 ani, se căsătoreşte cu unul dintre bărbaţii care, dacă ar fi trăit în timpul nostru, l-am fi numit cu siguranţă cel mai râvnit burlac al anului! Devenită peste noapte doamna Mihai Cantacuzino nu numai că îl are ca socru pe Grigore Cantacuzino, zis ­Na­babul, dar, mai presus de orice bogăţii, capătă titlul de „Prinţesă”, la care va renunţa doar pe lumea cealaltă. Dar în viaţă totul se plăteşte şi fericita, adorata, invidiata Maruca avea să îşi dea seama foarte devreme de asta. După numai câţiva ani de armonie conjugală, inevitabilul se produce.

Mişu Cantacuzino nu numai că este prins de soţie în plină activitate de adulter, dar, întocmai ca în telenovelele de astăzi, „respectiva” nu este nimeni altcineva decât sora prin­ţe­sei, „cenuşăreasa” Nellie, rudă pe care se străduise chiar ea, din răsputeri, s-o introducă în înalta societate „(...) la serate şi five-o’clockuri, la fastuoasele cine în oraş şi acasă, la ieşirile la iarbă verde, la curse, la bătaia cu flori unde eram mereu înconjurată de lume şi sărbă­to­ri­tă, tot atât de admirată ca frumoasa prinţesă Maria, săr­mana fată era primită cu răceală şi cu un fel de reticenţă pe care nimic din conduita şi persoana sa nu le justificau.” Iar din scena flagrantului rezulta cât se poate de clar nu numai furia femeii „traduse” în amor o afectea­ză pe prinţesă cât, mai ales faptul că „cea­laltă” era tocmai şarpele crescut la sân. „(...) la întoar­ce­rea de la unul din cele mai frumoase baluri din acel an, bal dat în onoa­rea mea de către minis­trul Turciei, Kiazim Bey, în­dră­gostit nebuneşte de mine, ca şi de alte câteva fru­moa­­se ale zilei (...) Deşi ştiam mai de mult de relaţia dintre Mihail şi ea (sora Marucăi – n.n.) m-a apucat un frig de moarte când l-am văzut pe soţul meu lângă patul lui Nellie”.

Dar ce putea să mai facă? Trecuseră deja nouă ani de căsnicie şi avea doi copii. Ideea divorţului, deşi îi venea în minte de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, era de neacceptat mai întâi fiindcă şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă, motivul pentru care de fapt se măritase, şi pentru că s-ar fi făcut de râs iremediabil în saloanele protipenda­dei bucureştene. Şi atunci îşi aminteşte de faptul că ­Enescu, tânărul muzician pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani, era îndrăgostit ­nebuneşte de ea. În acel moment de disperare hotărăşte ca la „coarne” să răspundă tot cu „coarne” împletind iţele, şnurul nevăzut cu care îl va lega de ea, ca pe un mărţişor la butonieră, pentru tot restul vieţii.

Până când, după 30 de ani de amor cu năbădăi s-a hotărât să îl ia de bărbat pe ilustrul muzician, Maruca îl poartă cel puţin prin două triunghiuri amoroase, mai întâi cu soţul infidel Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un ciudat accident de maşină, cu filozoful la modă în acea perioadă a Bucureştilor, Nae Ionescu. Abia despăr­ţi­rea de acesta din urmă, cauzată de plictisul bărbatului mai tânăr care şi-a făcut damblaua de a fi amantul unei aristocrate bogate şi bătrâne, aduce posibilitatea oficializării legăturii ce dura de atâţia zeci de ani între Maruca şi Enescu. Dar şi o tentativă de suicid eşuată în borcanul cu vitriol.
Măritată cu autorul operei „Oedip”, prinţesa Maruca Cantacuzino îşi continuă destinul, urmând a fi înşelată – se putea altfel? – şi de cel de-al doilea soţ, şi tot cu o persoană apropiată, tânăra şi frumoasa poloneză Claudia Ra­gulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie. Dar ce putea să mai facă la 62 de ani?

Sinuciderea nu mai re­pre­zenta o opţiune, aşa că hotărăşte să se răzbune pe rivală. O pârăşte la Antonescu (!!!) în speranţa că va fi expulzată din ţară. Cum şi acest demers eşuează, nu-i rămâne decât să facă ceea ce se pricepea mai bine, adică să-i facă viaţa mize­rabilă lui Enescu, culmea, probabil singurul om care a iubit-o cu adevărat. Şi a reuşit! Slăbit, imobilizat la pat, jumătate paralizat, muzicianul se stinge, în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca îi urmează 13 ani mai târziu, murind în Elveţia, într-o zi mohorâtă de decembrie a anului 1968.
După o asemenea poveste furtunoasă de dragoste, se pare că doar moartea i-a unit cu adevărat pe cei doi, inscripţia de pe piatra funerară a mormântului din cimiti­rul parizian Pere Lachaise fiind singurul loc în care Maruca a acceptat, ba chiar a cerut ca una dintre ultimele dorinţe să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”. Altfel, în vanitatea ei, unui alt tip de adresare, nu răspundea nici la telefon...

Frumuseţe impunătoare, bizantină
Regina Maria: „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”

Cella Delavrancea: „Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor şi având o acţiune imediată asupra tuturor...”

Matila Ghyka: „Maruca Canta­cu­zino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subţire, cu nişte ochi negri minunaţi sub nişte sprân­cene pe care nu le poţi numi decât distinse şi un ten frumos, uşor roz; se ştia că era de o frumuseţe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele şi caracterul ei, orgolios şi fantast. Trebuie să aduc imediat corecţii acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanita­tea sau snobismul, şi era, mai cu­rând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, şi era de aceeaşi natură cu or­goliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare şi era, dimpotrivă, bună şi generoasă, dar în schimb nu admitea ca ceva să stea în calea libertăţii ei sau a modului special în care îşi orânduise viaţa.”

• Mulţumiri Muzeului George Enescu din Bucureşti care a pus la dispoziţie întreg materialul fotografic

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   femei romane

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 10126


Mai multe titluri din categorie

Nikolay Kasakov – Kalashnikovul german

Nikolay Kasakov – Kalashnikovul german
Galerie Foto Ora opt într-o duminică oarecare. Oraşul Düsseldorf îşi vede de viaţa sa tihnită, vegheat de celebrul turn. Peste tot pe străzi, oamenii se duc... undeva. M-am oprit într-un bar liniştit, unde se cântă jazz....

Mărirea şi decăderea cerşetorului multimilionar

Mărirea şi decăderea cerşetorului multimilionar
Galerie Foto Fănică Mircea Butnaru îl cheamă pe cerşetorul de aproape 40 de ani, altădată dirijorul circulaţiei banilor în intersecţia de pe strada Cuza-Vodă din Iaşi. Născut într-o comună din Iaşi şi abandonat de...

Patalamale ilegale emise studenţilor străini

Patalamale ilegale emise studenţilor străini
Universitatea Maritimă din Constanţa împreună cu Autoritatea Navală Română sunt în centrul unui scandal cu impact internaţional, după ce mai multor studenţi din Egipt şi Nigeria le-au fost eliberate carnete...

Uzina şi Liceul Nicolina, simboluri readuse în atenţie de un profesor de la Liceul de Mecatronică şi Automatizări din Iaşi

Uzina şi Liceul Nicolina, simboluri readuse în atenţie de un profesor de la Liceul de Mecatronică şi Automatizări din Iaşi
Galerie Foto Ucenici ai taţilor lor! Elevii Liceului Nicolina (azi Liceul de Mecatronică şi Automatizări), ce ţinea de vechea unitate industrială Nicolina Iaşi, făceau uneori practica alături de unul dintre părinţi. După...

Marius Tucă: Mărţişoare, mărţişoare!

Marius Tucă: Mărţişoare, mărţişoare!
 Mi-e dor de mărţişoarele de altădată. De mărţişoarele de copil, ţinute ascunse cu atâta sfinţenie ca să nu le vadă nimeni. Niciodată.Niciodată, până când vor fi fost dăruite, iar tu n-ai mai fi...

Cum DISPARE MICROSOFT din ancheta DNA cu SUTELE DE MILIOANE din AFACEREA MICROSOFT?

Cum DISPARE MICROSOFT din ancheta DNA cu SUTELE DE MILIOANE din AFACEREA MICROSOFT?
Dosarul Microsoft se indreapta spre zona  raspunderilor din zona politica. Este tot mai evident ca beneficiarul real al spagilor a fost CASTIGATORUL ALEGERILOR PREZIDENTIALE din anul 2009. Dupa modelul ''Trofeul...

Infractorii “orfani” care au speriat Italia. Eliberaţi condiţionat, au distrus cu topoare mai multe magazine şi au furat ceasuri de lux

Infractorii “orfani” care au speriat Italia. Eliberaţi condiţionat, au distrus cu topoare mai multe magazine şi au furat ceasuri de lux
11 februarie 2015. Corriere della Sera: “Banda orfanilor care atacă magazinele de bijuterii din Europa –Nouă români arestaţi, autori ai loviturilor de pe via Spiga. La Stampa: “Împreună în orfelinat, nouă...

Rafaelo Varga: “Aş fi ales o mamă care să mă iubească. Asta aş fi ales!”

Rafaelo Varga: “Aş fi ales o mamă care să mă iubească. Asta aş fi ales!”
Galerie Foto Îl ştim cu toţii de la talent show-ul X Factor. Povestea lui a impresionat o ţară întreagă, însă Rafaelo Varga spune acum, pentru Jurnalul Naţional, cum a fost drumul său, de la pătuţul din orfelinat, unde...

Costel Pandelescu: “Niciodată nu m-am gândit la bani. Muzica a fost şi este viaţa mea!”

Costel Pandelescu: “Niciodată nu m-am gândit la bani. Muzica a fost şi este viaţa mea!”
Galerie Foto Am vizitat, recent, un prieten aflat în grea suferinţă, a cărui poveste de viaţă este exemplu pentru tinerii care vor să răzbată cu succes în lumea muzicii. S-a născut într-un oraş patriarhal, Găeşti,...

Grigore Popescu, o icoană de pictor

Grigore Popescu, o icoană de pictor
Grigore Popescu este zugravul lui Dumnezeu. Am putea să-i spunem şi “sfântul” artist Grigore, izvorâtorul de frumos. Sfinţii ce izvorăsc din braţul său te cuprind ca o aură, te ridică spre cer. Din pensula...

Noi dezvaluiri despre cazul Ioan Luchian Mihalea, în exclusivitate pentru Jurnalul Național

Noi dezvaluiri despre cazul Ioan Luchian Mihalea, în exclusivitate pentru Jurnalul Național
Cazul Ioan Luchian Mihalea a stârnit scandal în anul 1994, imediat după arestarea celor doi criminali, Nelu Gavrilă și Ionel Păun. S-a spus în presa vremii că polițiștii ar fi “inventat” doi făptași,...

Cum îşi dau intelectualii nevestele la schimb. Exclus graşii, agramaţii, bădăranii şi cocalarii

Cum îşi dau intelectualii nevestele la schimb. Exclus graşii, agramaţii, bădăranii şi cocalarii
A fost iubire mare la început. Iar acum, după 14 ani de căsătorie zic că se iubesc şi mai mult. Sunt obişnuiţi, intelectuali şi discreţi. Nici el, nici ea n-au fost niciodată bombe sexy. Nu le-a plăcut, n-au...

Cum îşi dau intelectualii nevestele la schimb. Exclus graşii, agramaţii, bădăranii şi cocalarii

Cum îşi dau intelectualii nevestele la schimb. Exclus graşii, agramaţii, bădăranii şi cocalarii
A fost iubire mare la început. Iar acum, după 14 ani de căsătorie zic că se iubesc şi mai mult. Sunt obişnuiţi, intelectuali şi discreţi. Nici el, nici ea n-au fost niciodată bombe sexy. Nu le-a plăcut, n-au...

Declară-ţi iubirea, neaoş aşa cum numai românii adevăraţi ştiu !

De Dragobete, Jurnalul National îţi aduce un tricou special, cu un mesaj la fel de special: Te iubesc romaneste!Un tricou pe care să îl dăruieşti persoanei dragi sau, de ce nu, să îl porţi chiar tu.Aşadar, nu...

Medierea, o solutie care costă mai puțin decât instanţa de judecată

Medierea, o solutie care costă mai puțin decât instanţa de judecată
Rodica Vlaicu, mediator din anul 2011, a avut inițiativa înființării primului tribunal permanent de arbitraj instituționalizat din România și se zbate să promoveze instituția medierii. România are experți...