Campioana care se antrenează în curte, pe o saltea de paie

Într-o sală de sport din București, o femeie umilă, cu un echipament sărăcăcios, se uită cu uimire la agitația din jur. E o apariție printre sportivii încrezători care așteaptă competiția cu un singur gând în minte: să câștige.

„Uite ce mușchi are femeia aia! Sigur are ani de antrenament în spate”, îi șoptește timid bărbatului de lângă ea. Dacă ar putea, femeia ar fugi cât o țin picioarele înapoi în satul ei de lângă Slănic Prahova. Are 39 de ani, se numește Gabriela Iaciu și e prima oară când calcă într-o sală de sport. Iar cel care a adus-o la Campionatul Național de Atletism din București și a aruncat-o în competiție este Mihai Bogdan, fost sportiv în tinerețe și singurul om de pe Pământ care a văzut în această femeie un talent înnăscut. „Cât înseamnă 800 de metri?”, întreabă Gabi înainte de a se duce la start. „Două ture. Alergi două ture”, îi răspunde Mihai Bogdan.

Și Gabi a alergat. A terminat cursa pe locul doi și a câștigat prima medalie din viața ei. În următoarele zece luni, Gabriela Iaciu, femeia simplă care a muncit toată viața la sapă, la coasă și la păzit oile, a bătut două recorduri naționale (400 de metri garduri și 2.000 de metri obstacole), un record balcanic (2.000 de metri obstacole), a câștigat 11 medalii naționale și 4 medalii balcanice la competițiile pentru veterani. A fost o revelație a atletismului.

Un destin cu prea multe griji

Aceste victorii sunt singurele raze de lumină ale unui destin sumbru, lipsit de orice bucurie. „Taică-meu era alcoolic, venea zilnic băut, pe noi, cele cinci fete, nu ne bătea, dar sărea la mama cu cuțitul, cu toporul”, sunt cele mai puternice amintiri ale ei din copilărie. Deși îi plăcea școala și să citească lucruri noi, Gabi a făcut doar 8 clase. „Eram săraci rău. Copiii ne ziceau sărăciile lui Iaciu și râdeau de noi. Nu-mi venea să mai calc în clasă”, își amintește Gabi.



De când avea cinci ani a muncit. Păzea oile toată ziua și de multe ori ai ei uitau să-i aducă de mâncare. Așa că păștea iarbă, ca oile de care avea grijă, ca să-și aline foamea. Nemângâiată, neiubită, a crescut ca o buruiană, tânjind după o vorbă bună. La 14 ani, fata urâțică și tristă s-a îndrăgostit de un băiat din sat. Primul care i-a arătat afecțiune. Dar soarta n-a iertat-o pentru această bucurie. Curând, a rămas însărcinată și părinții şi surorile îi spuneau vorbe grele. N-au scutit-o de nicio muncă și i-au făcut viața amară. „Coseam cot la cot cu bărbații și din cauza asta am pierdut sarcina. Eram în trei luni… atunci toată lumea a fost fericită, mulțumită”, povestește zâmbind amar. De atunci n-a mai putut avea copii. Părinții băiatului pe care-l iubea nu l-au mai lăsat să o vadă și viața ei a redevenit gri și apăsătoare.

Victima unui viol în grup

Și, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, la 18 ani a fost violată de trei tineri din sat. Mergea peste deal, în satul vecin, să cumpere pâine și n-a avut cui să ceară ajutor. La întoarcere, n-a îndrăznit să spună nimănui ce pățise, așa că a devenit din ce în ce mai tăcută și mai tristă.
Au urmat relații abuzive, în care era bătută și umilită și făcută să se simtă că nu merită nimic la fel, muncea pentru băutură, făcea orice pentru a primi câteva grame de alcool care să-i aline suferința. Așa a cunoscut-o Mihai. Mai bun. Și a început să bea. Enorm. Zilele treceau...



„Trecea pe lângă gard ca o umbră, cu șapca trasă pe ochi, și m-a intrigat. Așa cum unii invită fetele la film, eu am întrebat-o dacă vrea să alerge cu mine. O dependență, așa cum avea ea, nu se poate trata decât prin efort fizic”, povestește cel care a salvat-o pe Gabi. Au început să alerge pe dealuri și să meargă la concursuri. Și, ca să se antreneze, au transformat curtea modestă într-un ministadion. Au improvizat o saltea din paie într-o căpiță de fân unde Gabi exersează săritura în înăl¬țime. Ca să prindă forță, femeia firavă împinge niște cauciucuri uriașe sau și le leagă de brâu și le târăște pe uliță. Din niște sârme și o bilă de fier au încropit un ciocan. Sătenii șușotesc pe la porți că Gabi și-a pierdut mințile la bătrânețe și niciun premiu și nicio performanță ale acestei femei nu înseamnă nimic pentru ei.

Încă o lecţie dură care trebuie trecută

În vara acestui an, Gabi și Mihai au îndrăznit să viseze la mai mult. Mihai a găsit o competiție care să arate tuturor de ce este în stare un om care s-a ridicat din genunchi. La sfârșitul lunii iunie, în fiecare an, în Olanda se desfășoară un dublu decatlon, 20 de probe de foc pe care sportivii trebuie să le termine într-o zi. La categoria ei de vârstă, nicio femeie nu a reușit să termine această provocare în cei 34 de ani de când există concursul.

Dar, cu o săptămână înainte de competiție, soarta care i-a fost mereu potrivnică i-a mai dat o lecție acestei femei chinuite. La un antrenament, Gabi a căzut și și-a zdrobit rotula de o bordură de ciment. Au urmat o operație chinuitoare și săptămâni de imobilizare.



Dar nu s-a inventat încă problemă care să o îngenuncheze. După două luni de la evenimentul care ar doborî moralul oricui, Gabi a început să meargă și să se antreneze din nou. Anul viitor nu vrea să lase șansa să scape. Va împlini 40 de ani și simte că atunci e ultimul tren pe care-l poate lua spre o altfel de viață. Una în care umbra ce o apasă va dispărea pentru totdeauna.

-Gabi are nevoie de recuperare, de haine și mâncare, pentru că nu mai poate munci cu ziua, așa cum a făcut-o până acum ca să aibă ce mânca. Cei ce vor să o sprijine pe campioana noastră să-și împlinească visul pot face donații în conturile Gabrielei Ștefania Iaciu.

Iaciu Ștefania RO91CECEC001946337647911 (RON) Cec Bank
Iaciu Ștefania RO89RNCB0210145875460001 (EUR) BCR, SWIFT: RNCB RO BU