Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tăvălugul retrocedărilor a făcut prăpăd în pădurile țării. Din neștiință sau din nepăsare, statul român a pierdut sute de mii de hectare de aur verde, respectând o singură lege: cere și ți se va da. A fost nevoie ca încăpățânarea unor primari dintr-o comună din munți să se pună de-a curmezișul mecanismului bine uns al retrocedărilor pentru a fi descoperite mari nedreptăți. O mână de funcționari publici din Lunca Bradului, județul Mureș, au refuzat să închidă ochii, ca toată lumea, șI să stea cu mâinile în sân în vreme ce comunitatea locală e lăsată fără un vreasc din codru. Pe lângă încăpățânarea de a-și apăra pământurile, mureșenii au mai fost determinațI de ceva: dorința de a respecta istoria locului șI strămoșii. Nici casele de avocatură prestigioase, nici intimidările mai mult sau mai puțin voalate nu i-au înduplecat să cedeze.
După apariția legii 247/2005, primarul de atunci din Lunca Bradului s-a trezit cu o cerere de retrocedare de la urmașii familiei nobilului maghiar Banffy. Omul a simțit că-i fuge pământul de sub picioare. La propriu. Suprafețele erau atât de nerușinate că deja se gândea cum urmașii urmașilor lui vor plăti pentru a satisface pretențiile urmașilor de grof. “Noi avem 31 000 de hectare de pădure la Lunca Bradului. Urmașii lui Banffy au venit și au cerut 60 000 de hectare de păduri. Adică tot ce vezi cu ochii înmulțit cu patru”, explică actualul primar Petru Vultur. “Au venit cu tot felul de avocați, cu tot felul de oameni cu funcții, care ne spuneau că trebuie să-i punem în posesie, că suntem obligați. Le arătam documentele noastre, că nu au dreptul la această suprafață, la care mi s-a spus că, dacă nu avem în Lunca Bradului atâtea păduri, să trecem muntele Gurghiu și să le dăm. Deci cu orice preț, nu se discută că nu se poate. Adevărul este că în cazul aurului ăsta verde sunt foarte mulți bani in joc”, spune cu tristețe primarul.
Au fost singuri în această bătălie timp de mai mulți ani. Alte două comune vecine, Răstolița și Stânceni, unde urmașii lui Banffy ceruseră păduri, au cedat. Ba mai mult, șeful Ocolului Silvic din Răstolița, cel care avea obligația să apere pădurile statului, a fost atât de atent cu urmașii lui Banffy, încât după moartea uneia din moștenitoare a ajuns în testamentul acesteia. Este acum cercetat de DNA.
Cine şi în numele cui se revendică
De ce au decis câțiva oameni din Lunca Bradului să lupte cu un sistem căruia nimeni, până atunci, nu îndrăznise să i se împotrivească? Localnicii știu din generație în generație că Daniel Banffy, cel în numele căruia sunt revendicate acum păduri, castele, șI terenuri în mai multe județe din Transilvania, a fost judecat șI declarat criminal de război după Al Doilea Război Mondial. Fost ministru al Agriculturii în regimul horthyst, acesta a avut un rol activ în deportarea evreilor din Transilvania de Nord în timpul ocupației dintre anii 1940 șI 1944. Bunurile lui și ale altor colaboratori cu dușmanul au fost confiscate de statul român și au intrat în posesia Casei de Supraveghere a Bunurilor Inamice, așa-numita CASBI. Toate acestea se întâmplau înainte de venirea comuniștilor. Prin urmare, solicitările de revendicare în baza legilor retrocedări, prin care sunt reparate nedreptățile făcute d ecomuniști, nu-șI au rostul . “Au fost mai mulți în așa-numitul dosar CASBI. Au fost trădători de țară și le-au fost confiscate averile”, spune cu hotărâre primarul din Lunca Bradului.
Nedreptăţile istorice, răsplătite?
Profesorul Ioan Pop Sabău explică vremurile pe care astăzi preferăm să le ignorăm, reeditând nedreptăți istorice. “După Dictatul de la Viena din 1940, când Transilvania a fost anexată Ungariei, pe lângă crimele, jafurile săvârșite împotriva populației românești, Horthy dă cateva ordonanțe prin care statueaza clar că toate actele juridice în materie de proprietate sunt declarate nule.
Și după 1944, când s-au retras din Transilvania și au lăsat în urmă doar morți, crime, lacrimi și deznădejde, au dus cu ei în Ungaria toate aceste arhive. Și se prezintă azi cu aceste cărți funciare de atunci și spun că ultimul proprietar de drept este Banffy”, se revoltă profesorul.
Reacţie întârziată. Ce se mai poate rezolva
Direcția Silvică Mureș a observat paradoxul cărților funciare, cu atât mai flagrant în cazul lui Banffy. “Unele modificări din cărțile funciare au fost operate în perioada 1940-1944, în baza unor decizii ale ministrului de atunci. Și cine credețI că era atunci ministru al Agriculturii? Daniel Banffy. Cu aceste cărțI funciare vin astăzi moștenitorii și cer averea”, explică și Lucian Iacob, consilierul juridic al Direcției Silvice Mureș.
Dar aceste dovezi nu au însemnat nimic până când, providențial, în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu s-a găsit decizia instanței prin care Daniel Banffy fusese declarat criminal de război. După ani de inerție, în care a dat tot ce i s-a cerut, statul român reacționa. “Fiecare om are dreptul să solicite orice, dar trebuie să faca dovada cât e de îndreptățit să primească, or noi aducem contraargumentele noastre, pe căi legale, pentru a apăra ce aparține statului roman. Am ajuns să căutăm in arhiva CNSAS prin persoane acreditate, a fost o muncă extrem de laborioasă pe care o folosim tocmai pentru a ne apăra”, spune prefectul de Mureș, Lucian Goga.
Dar aceasta este abia o bătălie câștigată. Războiul e departe de a fi decis. Scăpările legilor retrocedării lasă în continuare loc de interpretări.
“Legea 247 are lacune, în sensul că nu face referire la situația criminalilor de razboi, cum comparativ face legea 10. Așa că a rămas la îndemna ANRP să interpreteze aplicarea legii 247”, spune consilierul juridic al Direcției Silvice Mureș, Lucian Iacob.
Casetă cu foto Theodor Nicolescu la finalul materialului
O interpretare eronată şi urmări dezastruoase
Și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a interpretat. În anul 2006 vicepreședintele ANRP, Theodor Nicolescu, și-a pus semnătura pe un document care spune că bunurile în regim CASBI pot face obiectul cererilor de retrocedare. Astăzi, Nicolescu este urmărit penal pentru că a luat mită 6 milioane de lei pentru a soluționa favorabil anumite dosare de retrocedare. Deși nu e lege, sunt instanțe din România care țin cont de această recomandare ANRP și atunci lupta de gherilă a unor comunități locale cum este cea din Lunca Bradului devine inutilă. “Există acest act, eliberat de Tribunalul București, care spune că Banffy Daniel e criminal de război, că a fost condamnat șI I s-a confiscat toată averea de către statul român, înainte de comuniști. Deci urmași lui nu au niciun drept să vină să ceară. Dar judecătorii nu tin seama de ce spunem noi, comisia locală de fond funciar, că nu au dreptul și nu au actele doveditoare, că Banffy Daniel nu mai are avere. Iar instanțele le dau tot lor câștig de cauză. Și vin cu sentințele definitive și irevocabile la noi și noi trebuie să-i punem în posesie”, spune cu tristețe primarul din Lunca Bradului.
60.000 de hectare pădure au cerut urmaşii lui Daniel Banffy, în condiţiile în toate toată Lunca Bradului are 30.000 de hectare
“Legea 247 are lacune, în sensul că nu face referire la situația criminalilor de razboi, cum comparativ face legea 10. Așa că a rămas la îndemna ANRP să interpreteze aplicarea legii 247” Lucian Iacob, consilier juridic
Citește pe Antena3.ro
