Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marele comic Constantin Tănase nu a fost omorât de ruşi! Aceasta a fost ipoteza lansată de soţia sa după tragedie. Însă au circulat fel de fel de legende. Că ar fi murit din cauza unei pneumonii provocate şi agravate în mod intenţionat. Că ar fi fost împuşcat (sic)! La Vaslui, actorul a fost şi este privit încă şi astăzi cu mare admiraţie. Chiar dacă a fost un comic de geniu, Tănase era trist în viaţa de zi cu zi. Chiar şi atunci când ajungea în urbea natală. Specialiştii în teatru de revistă susţin acest lucru. Prin oraş circulă şi astăzi povestea cum că ar fi fost “redus la tăcere” chiar de legionari, dacă nu de comunişti! Alţii spun că ar murit într-adevăr de pneumonie, afecţiune ce i-a fost accentuată în mod intenţionat. Pentru că nu putea să moară de la o simplă răceală! Ba, unii sunt de părere că nici n-ar fi compus sau rostit acel cuplet în care-i critica pe bolşevici cu “Davai ceas” de la care se spune că i s-a tras sfârşitul. Am stat de vorbă la Vaslui cu numeroşi istorici şi muzeografi care s-au ocupat de biografia sa şi care au investigat toate aceste piste. Prof. Viorica Zgutta, cea care s-a ocupat vreme de decenii de “colecţia Tănase” de la Muzeul judeţean Vaslui, acolo unde marele actor are amenajat un colţ, a afirmat că povestea care circula cândva cu privire la împuşcarea lui Tănase a fost doar o legendă, infirmată de spusele soţiei actorului. Însă şi asupra celor declarate de soţie există dubii întrucât ea s-a temut de comunişti tot timpul: “eu am întrebat-o pe dna Virginia Tănase, când am fost la ea prin anii ’80, şi ea mi-a vorbit despre aşa-zisul cuplet pentru care Tănase ar fi fost ucis şi că, de fapt, el n-ar fi fost împuşcat, ci a murit de plămâni şi din lipsa antibioticelor din anii ’45. Sunt sigură că aşa a fost, pentru că, în anii ’80, doamna nu avea nici o temere să spună adevărul, întrucât să vorbeşti de rău de ruşi era chiar un gest de nobleţe. El într-adevăr s-a legat de tot ce însemna viaţă politică, ea era o femeie simplă. Era în corpul de balet al teatrului Tănase şi nu ştiu din ce motive Tănase a recuzat-o pe prima soţie, cu care a avut doi copii, ca să se căsătorească cu Virginia”, ne-a spus prof. Viorica Zgutta, muzeograf pensionar, cu ani în urmă director adjunct al Muzeului Judeţean Vaslui.
Tănase a avut-o şi pe Maria Tănase (în trupă şi nu numai...). A adus-o pe Josephine Baker la Bucureşti plătind-o cu o sumă uriaşă
Referitor la alte poveşti în care Tănase se spunea că era un cuceritor, fustangiu, există şi confirmări, dar şi infirmări. Legenda mai spune şi că era un bărbat foarte bine dotat. “Nasul” uriaş e o confirmare a acestui lucru!, spune un vasluian. Cu siguranţă actorul a avut multe aventuri încă de tânăr. Ca actor la teatrul de revistă avea de-a face cu multe fete şi destul de dezbrăcăţele. De altfel, există o poveste foarte frumoasă cu Josephine Baker, pe care Tănase a adus-o la Bucureşti, iar ea a apărut goală, în rol de banană, într-o piesă, acoperită doar cu nişte bucăţi de pânză ce reprezentau cojile. Tănase a aşteptat-o la Gara de nord, cu trăsură, dar pe ea n-a tentat-o şi interesat-o decât alaiul de ţigani cu scripca, îi considera un fel de fraţi. Oricum, a fost deosebit ca la teatrul de revistă să apară o dansatoare de culoare. Iar Tănase a avut de-a face şi cu alte femei deosebite, de exemplu, Maria Tănase a debutat tot acolo”, precizează prof. Zgutta. Se spune că suma pe care a primit-o Josephine Baker pentru prestaţia sa a fost una foarte mare, însă Tănase avea de unde. Onorariul cerut de Baker pentru un spectacol, era nici mai mult, nici mai puţin, decât 100.000 de lei pe seară, o sumă uriaşă la acea vreme. Mai mult, gurile rele de prin târg spun că artistul vasluian ar fi...avut-o şi pe marea noastră cântăreaţă Maria Tănase. Nu numai în trupa sa...Coincidenţa de nume este pur întâmplătoare. Marele actor n-a mai ajuns la Vaslui, odată ce a plecat din oraş la Bucureşti decât în timpul turneelor. Oricum, de câte ori se întorcea în urbea natală, era întâmpinat de toate somităţile şi de familie, cât membrii acesteia au trăit. “Lucrul care m-a impresionat este faptul că a reuşit în perioada cât a trăit, dar şi după aceea, să transmită un mesaj extraordinar de frumos, cald, sincer şi curat publicului”, spunea regretatul Ioan Mancaş, fostul director al Muzeului Judeţean din Vaslui.
