Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anual, sute de mii de români fug de litoralul românesc, reclamând serviciile de proastă calitate de la noi. Am făcut un experiment și, timp de o săptămână, ne-am cazat și am mâncat în hotelurile de la malul mării. Iată ce am găsit.
O spunem din capul locului: litoralul românesc are multe hoteluri impecabile și restaurante aproape perfecte. Dar nu suficiente. O arată datele comparative dintre România şi țările din vecinătate. În Bulgaria, de exemplu, vin la plajă două milioane de străini, la noi doar 100.000.
„În România, trebuie să ai noroc, ca să îți fie bine ca turist. În Grecia, nu trebuie să ai noroc, de obicei, unde te duci, sigur sunt lucrurile așezate cum trebuie, oamenii fac lucrurile pe care le fac de foarte mulți ani și pentru ei zâmbetul pe care ți-l atașează serviciului pe care ți-l oferă e ceva absolut necesar”, spune Cosmin Cosma, un turist care a renunțat de mult să mai meargă la mare la noi, pentru a se duce în Turcia, Bulgaria sau Grecia. Chef Cezar, un bucătar la curent cu serviciile de pe litoral, ne spune care e una dintre principalele cauze ale acestui decalaj pe care îl avem față de bulgari sau greci: ”Dacă te duci în România și aștepți trei ore să îți aducă o friptură, ți-ai ruinat concediul. Uită-te ce recenzii sunt făcute după vacanţe în România și vei vedea peste tot: «Poor food!» (mâncare proastă - n.r.), «Crazy service» (serviciu agitat - n.r.) - nu poți să fii un singur ospătar la treizeci de turiști, vara”.
Cazare la standard de grajd
Am vrut să vedem care sunt serviciile care îi alungă pe străini și pe români deopotrivă și, în plin sezon, ne-am cazat în două hoteluri ale celui mai mare proprietar de pe litoral, societatea THR Marea Neagră S.A. Am ales hoteluri de două stele, având informații primite de la alți turiști că acolo sunt condiții sub standardele unor grajduri.
Citește pe Antena3.ro
De la recepție, suntem întâmpinați cu o primă surpriză. Deși cumpărasem un pachet de cazare cu demipensiune, micul dejun și prânzul incluse, recepționerul ne roagă frumos să nu ne atingem de mâncare. “De recomandat este să renunțați la masă. Sunt probleme la masă: ori nu vă place, ori așteptați prea mult”.
Dar nici cazarea nu avea cum să ne placă. De cum intrăm în cameră, ne lovește un miros greu, ceva ce aduce cu un amestec de cârpe umede, mucegai și canalizare. Mobila era putrezită. A fost făcută când era Gheorghe Gheorghiu-Dej tinerel. Ușile de la dulap scârțâie, patul stă doar pe trei picioare, lustra nu mai ține becul aprins decât dacă stai cu degetul pe fir într-o anumită poziție. Camera are vedere la mare, dar numai că nu o vezi din pricina bucății de plastic mat care ține loc de geam, prinsă în niște cuie ruginite, cât să nu o sufle briza mării.
Prosoapele de pe pat sunt pline de pete de toate culorile. Așa că mergem la recepție să cerem altul la schimb, pentru că trebuie să ai nervii tari să te poți șterge pe față cu aşa ceva. Angajatul ne conduce în camera unde sunt ținute prosoapele așa-zis curate. Numai că aici abia dacă găsim unul decent. Recepționerul se scuză: „Până acum nu am schimbat prosoapele pentru că nu s-a plâns niciun client de ele”.
Pe holurile hotelului se pot vedea încă însemne bilingve româno-germane, puse acum 40 de ani pentru turiștii nemți care se cazau frecvent aici. Era o vreme când serviciile de pe litoralul nostru erau un reper pentru tot continentul.
Un director care dă vina pe acționari
THR Marea Neagră, compania care deține cele două hoteluri, este cea mai mare firmă care oferă servicii de cazare pe coasta românească a Mării Negre. Are 22 de hoteluri în portofoliu și cinci mii de locuri de cazare. O parte dintre ele au fost renovate recent și oferă condiții decente, dar societatea încă mai are locuri unde ți-e rușine să trimiți pe cineva să înnopteze. THR a preluat în anii ‘90 o treime din hotelurile pe care le avea statul comunist înainte. Pe multe le-a închis sau le-a vândut. De la 15.000 de locuri de cazare câte avea în 2006, acum mai are o treime. Am mers la directorul companiei să îi povestim în ce condiții ne-am cazat. Îi arătăm fotografii cu geamurile sparte de pe holuri: „Asta e nesemnificativ, poate să se spargă geamul chiar în ziua aceea, înainte de a face poza”. Îi mai arătăm și cum un veceu care are un însemn cu „dezinfectat” este plin de mizerie când ridici capacul. „Asta ține de lipsa de personal. O cameristă are trei etaje de întreținut”.
Directorul de la THR ne promite că de anul acesta cele două hoteluri în care am stat vor intra în renovare. Spune că ar vrea să renoveze toate hotelurile, căci managementul e conștient că altfel nu poate face turism de calitate și profitabil, dar dă vina pe acționarii societății. Aceștia ar fi lacomi și needucați financiar și, la final de an, când se trage linie și se calculează profitul, în loc să cheltuiască banii în reparații, în achiziționarea de mobilier nou și în zugrăveli, acționarii aleg să își bage grosul profitului în buzunar. E adevărat că prețul plătit pe o cameră la THR e mic în comparație cu restul litoralului, 116 lei (camera cu frigider), dar la fel de adevărat e și că poți sta la mare în Bulgaria cu o sumă și mai mică. Și într-un hotel de trei stele, cu mobilier nou-nouț și băi care strălucesc de curățenie.
Restaurante de coșmar
Un gust amar lasă turiștilor veniți pe litoral și serviciile de la unele restaurante. La Vama Veche, am dat 160 lei pentru două persoane la un restaurant unde jumătate din mâncare era de neconsumat. Scoicile pane aveau aluatul cât pruna, ca să tragă la cântar, iar rapanele aveau un praf alb pe ele de proveniență incertă, a cărui prezență nu a putut fi explicată nici măcar de personalul de acolo. Toaleta era plină de mizerie pe jos. Când am cerut angajaților să o curețe pentru că ți se taie pofta de mâncare când intri acolo, s-au uitat la mine ca și cum le-aş fi cerut o mitralieră. Peste o oră, toaletele erau în aceeași stare.
Murdărie și obrăznicie
La Eforie Sud, am avut parte de tacâmuri unsuroase și pahare nespălate. Chelnerul care ne servea avea șorțul execrabil și pe mâinile cu care ne aducea ciorba, o crustă albă, ca de vopsea, de parcă tocmai ieșise de pe un șantier. Îl abordăm pe angajat. „Șorțul acesta îl mai spălați și voi? Îți trece pofta de mâncare când vezi un chelner murdar. Pe mână ce ai?”. „Pastă corectoare!”, ne spune fără să precizeze ce anume a corectat cu ea. Când îi facem observație șefului de sală că angajații lui servesc murdari la mese, ne răspunde obraznic: „Haideți să nu ne mai luăm acum… filmează și degetele de la picioare, să vedeți dacă sunt făcute, hai, vă rog frumos…”.
