Diagnostic: sistem contaminat

Cazul bebelușilor contaminați în Argeș și al auto¬rităților care au bâjbâit săptămâni după sursa contaminării nu este o excepție a sistemului, ci pare să fie o regulă. Un caz petrecut acum doi ani și care s-a mușamalizat în aceste zile chiar sub ochii noștri ne arată cât de răuvoitoare sau nepregătite ar putea fi autoritățile din domeniul sănătății publice.
Când Mariana Bălan, un medic anatomopatolog din Râmnicu Vâlcea, i-a spus fiului ei în septembrie 2013 că poate să meargă în tabără, nu s-a gândit că țara asta îi pregătește capcane chiar și acolo unde te aștepți mai puțin. Copilul ei avea 17 ani și nu fusese până atunci niciodată într-o tabără departe de părinți. Dar cine putea ști ce poate face delăsarea dintr-un loc unde copiii ar fi trebuit să se bucure de viață, nu să se teamă că și-ar putea-o pierde. Nu a bănuit nimic nici după ce fiul, odată întors acasă, avea să povestească ce fel de condiții i-a oferit lui statul. „Mi-a zis că trei zile au suportat un frig îngrozitor, că era luna septembrie şi tempera¬turile exterioare erau negative, că a dormit cu trei hanorace”.
O mână spală pe alta
După două săptămâni după ce s-a întors acasă, Mariana Bălan şi-a văzut deodată copilul schimbat la față. „S-a îngălbenit. A făcut icterul acela atât de pronunțat, că era aproape verzuliu, urina brună, așa că am mers să îi fac analizele. Transaminazele care au valoare normală între 18 și 40, la el aveau 2.000”. I s-a pus diagnosticul de Hepatita A și avea se să afle în curând că nu era singurul care se întorsese cu sechele din tabără: alţi 15 copii care petrecuseră la Cozia în aceeași serie contractaseră același tip de virus. Deși nu avea încă dovezi, Marianei Bălan îi era clar că elevii se îmbolnăviseră în urma sejurului de la Cozia, mai ales că, fiind medic anatomopatolog, era specialistă în domeniu: „Cunosc toate elementele microscopice ale fiecărei boli, știu tot, de la firul de păr din creștet la unghia de la picior”. Așa că i-a fost imposibil să creadă vari¬anta pe care autoritățile încercau să o vehiculeze pentru a disculpa pe toată lumea din sistemul de stat. „În prima conferință de presă cei de la Direcția de Sănătate Publică s-au pronunțat înainte de a se efectua o anchetă şi au zis că fiul meu şi ceilalţi elevi nu aveau cum să se îmbolnăvească în tabără. Cică ar fi băut toți 16 dintr-o sticlă de apă. Aceeași sticlă de apă!”. Cu alte cuvinte, sistemul bolnav pusese în mișcare singurul mecanism de autoapărare care pare să funcționeze ceas în România: o mână spală pe alta.
Auzind această afir¬mație, Mariana Bălan a pornit către colegii ei de breaslă de la Direcția de Sănătate Publică (DSP) să le ceară explicații. „Le-am zis că sunt medic, că am și eu pregătire în Epide¬miologie și că nu poate să îmi livreze o asemenea poveste cu băutul dintr-o singură sticlă de apă de către atâția copii. Întrebarea mea finală a fost: «Cât de mare a fost acea sticlă?» Reacția a fost că m-au dat afară din birou!”.
Cum justiția îngroapă și acest caz
Așa a înțeles că sistemul va dori cu tot dinadinsul să mușa¬malizeze un caz care ar fi putut găsi vinovați de la mai multe instituții publice. Așa că Mariana Bălan s-a coalizat cu părinții altor doi copii și au încercat să își găsească dreptatea în justiție. Unul dintre ei este juristul Aurel Șișu, tatăl unui băiat infestat. „Nu vreau să mă îmbogățesc, pot să îmi dea daune morale și de un leu, dar vreau să se recunoască vina pentru această contaminare, pentru că se va merge să se spună mai departe: «Domnule, totul este în regulă la taberele astea , puteți să vă trimiteți copiii liniștiți»”. Au pornit pe cont propriu o investigație paralelă cu cea a auto¬rităților. Au pus cap la cap informații culese de la copii și din documente oficiale și aveau să afle în curând ceea ce pare să fie scenariul probabil al infec¬tării copiilor. În una din nopți, o țeavă se sparge în toaleta din tabără. Administratorul colectează bani de la copii și repară instalația de dimineață. Tot atunci ospătărița care avea și rol de femeie de serviciu, împo¬triva oricărei norme sanitare, face curățenie în baie și spală pereții împroșcați cu materii fecale. Ulte¬rior, servește micul dejun. În fotografiile făcute de copii întâmplător femeia apare neîm¬brăcată în halat, așezând tacâmurile pe masă.
Apoi aveau să afle că lucrurile se leagă: „Cei care s-au îmbolnăvit coincid cu cei care au servit la micul dejun alimente nepreparate termic”, a constatat Aurel Șișu. A urmat un lung proces în care își puneau speranța că li se va face dreptate. Dar în mod inexpli¬cabil instanța nu le-a luat în considerare probe ce păreau indubitabile, acceptând în schimb probe ale părților adverse de-a dreptul stupide. „Au venit cu fotografii luate de la copii de pe Facebook încercând să demonstreze că, vezi Doamne, copiii sunt niște depravați și au făcut acolo orgii. Ori s-au luat în considerare poziții cum ar fi cea a unui pârât care spunea că ar trebui să fim mulțumiți că hepatita asta nu e o chestie atât de gravă și că dă și imunitate. Deci un cinism în a trata cazul ieșit din comun: adică Ministerul Sănătății ar putea chiar să imple¬menteze un asemenea episod ca o probă de imunizare a tinerilor”, zice cu ironie Șișu.

Conducerea DSP Vâlcea e evitat să ne răspundă la întrebări punctuale. Nu ne-au zis nici cum s-au îmbolnăvit copiii, nici unde s-au îmbolnăvit. În schimb, ne-au trimis o poziție plină de generalități din care reiese că toată lumea și-a făcut trea¬ba exemplar. DPS a instituit ce era de insti¬tuit, a respectat ce era de respectat.
Taberele școlare de stat, pericol public
Cazul contaminării cu Hepatita A nu e un incident izolat. În taberele școlare care aparțin statului aproape că nu există an fără să se întâmple câte o nenorocire. În 2007, la Năvo¬dari aproape 100 de adulți și copii au ajuns din tabără direct la spital, infestați cu Salmonella. Înainte de 1989, reputația acestor tabere era una bună, fiind extrem de rare asemenea inci¬dente. Din 200 de tabere funcționale în 1990, astăzi mai sunt în picioare 60. Din 53 de mii de locuri de cazare, astăzi mai poți găzdui elevi doar în 5.000. De zece ori mai puțin.