Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România pierde anual 17 miliarde de euro din evaziune fiscală, cea mai gravă și mai adâncă problemă a economiei naționale. Una din cele mai răspândite practici e cea prin care oameni săraci și fără carte sunt atrași în firme care țepuiesc statul. Oameni care nu au nici un bun pe numele lor. Au doar două calităţi: au o identitate şi o mână dispusă să semneze orice pentru un pumn de bani.
Cristian are 30 de ani. Cândva a fost paznic. A stat două luni la o firmă de pază care avea contract cu un mall din București, cât să își facă un credit doar cu buletinul și să își ia un telefon în rate. Cam asta e tot ce poate spune despre trecutul lui profesional. Prezentul lui profesional sună la fel de prost. Muncește cu ziua în curțile vecinilor din cartierul în care locuiește într-o casă abandonată. Mai dă cu mătura, mai duce un coș de gunoi, iarna mai mută zăpada. Dar Cristian cel din acte e altfel decât Cristian din realitate. Împreună cu fratele său deține 50 de societăți comerciale, firme de transport, agenții de turism, companii de reparații navale, magazine și câte și mai câte altele. Afacerile nu-i merg tocmai bine căci a însumat până acum datorii la stat de peste 100 de mii de euro. O sumă pe care ar putea-o returna nici dacă ar munci cu ziua prin vecini timp de o viață și încă vreo câteva decenii.
O schemă mult prea simplă
Investitorul pe burta goală Cristian este una din marionete intrate într-o schemă de furt, brevetată de crima organizată şi folosită cu succes şi astăzi. Escrocheria funcționează astfel: într-o primă fază un om de afaceri îşi încarcă firma cu datorii. Achiziționează produse pe care se obligă să le plătească ulterior şi nu îşi plăteşte taxele la stat. Apoi cei care au de încasat bani de la el, inclusiv inspectorii fiscali, fac coadă la uşa societății sale pentru a-şi primi sumele datorate. Așa intra în schemă marioneta: un individ greu de găsit de autorități și insolvabil apare în peisaj şi preia conducerea societăţii înglodate în datorii. Devine în acte noul proprietar al firmei. Astfel escrocul dispare din peisaj, lăsând creditorii cu ochii în soare. Cristian este unul dintre miile de naivi folosiţi drept carne de tun în economia subterană a României. Habar nu are în ce s-a băgat. Carte nu știe deloc. Când îi dăm să citească unul din documente i se încâlcește limba-n gură: „Șoma...Șomașe?”. „Somație scrie acolo”, îl ajutăm . „Da... data emi...emilităriei?”. „Data emiterii”. Ca să intre în firme, nu a fost greu să fie păcălit. „Vindeam haine în Obor și a venit un om la mine și ne-a zis că ne angajează la o firmă de curățenie. Și zicea: «Bă, într-o săptămână vă angajez». Și am semnat «Pac-pac»”.
Patron mort, afaceri..prospere
Bucureşti, cartierul Zăbrăuţi. Un loc rău famat care a înroșit bazele de date ale poliției cu infracțiuni de trafic de droguri. Dar tot aici, în centrul foamei din Capitală, vieţuiesc zeci de oameni care în acte figurează ca mari patroni de firme. Aici este focarul de mizerie de unde mafia firmelor fantomă racolează marionete. În Zăbrăuţi până şi morţii sunt patroni. Laurenţiu Stan, un tânăr care ar avea acum 36 de ani, apare ca asociat în zeci de societăţi comerciale. Numai că mergând la el acasă am aflat că că Laurenţiu nu mai poate avea grijă de firmele sale dintr-un motiv obiectiv. „Băiatul ăsta e mort de câțiva ani. A început să se drogheze și murit de la droguri”, ne zice o vecina .
Laurenţiu a murit în 2007. Însă doi ani de la decesul său el apare ca prin minune în cabinetele unor avocaţi din Bucureşti unde semnează acte de preluare a zeci de societăţi comerciale.
Citește pe Antena3.ro
Incubatorul de...evaziune fiscală
Într-un alt bloc din Zăbrăuţi, la apartamentul 76, într-o cămăruţă cât o debara , locuiesc trei patroni. Potrivit documentelor oficiale aici ar domicilia fraţii Botea. Însă toţi trei au dispărut fără urmă de ani de zile. Fiscul nu a putut să îi găsească aşa că trimit mai departe citaţiile la această adresă. Munţi de hârtii fără destinatar se transformă în jucării pentru copiii noilor locatari. „Le vin citații din astea încontinuu, ba de la bănci , ba de la telefoane”. Un alt patron este și Ovidiu Susa, și el greu de găsit. Ultimul care l-a văzut prin București a fost unchiul lui căruia îi spusese că și-a găsit de lucru la cineva pe lângă Spitalul 9. Rânea la porci. Omul ridică din umeri când aude nepotul lui că apare acționar în firme. „Cum să fie el patron? De unde patron? Nu ştia nici creionul bine în mână să îl ţină”.
În Bucureşti sunt reţele bine organizate care te ajută să înşeli statul sau partenerii de afacere. O astfel de firmă am găsit-o într-un apartament cu două camere chiar de lângă o secție de poliție. De patru ani doamnele de aici ajută oameni de afacere din toată ţara să nu îşi plătească taxele la stat. Adică să ne fure pe noi toţi. Le spunem că avem o firmă care are datorii la stat de 5000 de euro și la furnizori de alte 60 de mii. „Eu vă sfătuiesc să începem demersurile cât mai repede. Avem cheltuielile: omul care preia firma -o persoană care are un domicil valabil și care nu poate fi găsit la domiciliul respectiv plus comisionul nostru. Total cu onorariul nostru 25 de milioane”, ne oferă contabila.
„Eu vă sfătuiesc să începem demersurile cât mai repede. Avem cheltuielile: omul care preia firma -o persoană care are un domicil valabil și care nu poate fi găsit la domiciliul respectiv plus comisionul nostru. Total cu onorariul nostru 25 de milioane”, specialistă în țepuit statul
Evaziunea fiscală este estimată la 15-20% din PIB iar economia subterană la peste 40% din PIB. Sumele fraudate sunt astfel de ordinul a zeci miliarde de lei. Potrivit estimărilor Consiliului Fiscal, suma anuala este de circa 112 miliarde de lei.
Statul, mereu cu un pas in spate
Chiar dacă în ultimii ani ANAF a tot făcut modificări care să diminueze acest fenomen, Internetul e încă plin de oferte de preluări de firme cu datorii. Iar miliarde de euro din banii noștri încă se scurg în economia subterană. La începutul anului Agenția Națională de Administrare Fiscală a și publicat o schemă de înșelare a statului prin această metodă, schemă aplicată în domeniul legume-fructe și care a produs un prejudiciu de 24 de milioane de euro în doar doi ani și jumătate. Capii rețelei umpluse țara cu portocale, mandarine și banane având deschidere în toate marile lanțuri de hipermarketuri și s-au folosit de un întreg hățiș de firme. „Erau 58 societăţi tip «fantomă», fără active, înfiinţate pe numele unor persoane cu situație materială precară, fără studii și fără venituri (cetăţeni români sau arabi, refugiaţi din zone de conflict), care primeau între 100 şi 200 de lei pentru fiecare firmă.
Firmele din primul palier, care fie nu declarau obligațiile fiscale, fie refuzau să le plătească şi intrau în insolvență, aveau rolul de a asigura un circuit de furnizori şi facturare pentru cele trei firme din al doilea palier, menit să confere aparenţa legalităţii şi seriozităţii necesare colaborării cu marile lanţuri de retail”, se arată în comunicatul ANAF.
