În ultimul sfert de veac, în România s-au construit zece mii de lăcașuri de cult, pentru care s-au cheltuit din bani publici sute ce milioane de euro. Dar, dacă în cazul altor achiziții publice fiecare leu este verificat la sânge, în zona aceasta - Dumnezeu cu mila! Pentru că există un vid legislativ lăsat sau nu intenționat de politicieni, rareori instituțiile statului ajung să verifice cu adevărat câți bani publici ajung în realitate pe sfintele șantiere și câți rămân prin alte buzunare.
„În construcția de biserici se spală bani!”. Afirmația șocantă vine chiar de la preotul Constantin Țuțuianu, un membru al Bisericii Ortodoxe Române și un fost prieten din tinerețe al actualului Patriarh Daniel. „În toată țara se construiesc biserici și mănăstiri. Aparent s-ar putea crede că i-a apucat pe români evlavia și nu mai pot săracii și zic: «Hai să construim biserici». Realitatea e cu totul alta: este o bună afacere pentru preotul care face biserica și pentru politicianul care dă. Banii aceștia care vin de la bugetul statului se oferă mai puțin la inițiativa oamenilor bisericii. Vin acești politicieni care fac oferta. Preotul este bucuros că i se oferă, însă în puține cazuri el se folosește de acești bani în întregime, pentru că se întorc la politician pe altă cale”. Iar preotul Țuțuianu nu vorbește doar din ce i-au povestit alți colegi de breaslă, ci i s-a întâmplat chiar lui să i se propună să intre în acest tip de fraudă. „ A venit la mine un parlamentar și mi-a spus: «Aș vrea să vă ajut. Aveți vreo lucrare de făcut la biserică?». Mi s-a adus și explicația: «Ne ajutăm unul pe altul, banii îi împărțim între noi»”.
Traseul investiţiilor de milioane
Varianta descrisă de părintele Țuțuianu deschide o lungă discuție despre corectitudinea cu care se cheltuie banii publici pe șantierele bisericești unde, deși cea mai mare parte din sume provine de cele mai multe ori de la buget, legea nu obligă la o rigoare similară cu cea la care sunt nevoite să recurgă instituțiile publice care cheltuie bani publici. Aici nu e nevoie de licitații și alegerea prețului cel mai mic.
Jurnalul Național vă prezintă două cazuri de construcții de biserici unde lucrurile s-au făcut cel puțin suspect și care, dacă ar fi cercetate de procurori, poate că ar demonstra fără tăgadă afirmațiile preotului Țuțuianu. Primul caz este chiar în Capitală, în Sectorul 1. Aici, o bisericuță cât un bordei mai răsărit avea să înghită fonduri publice într-un ritm uluitor. În doi ani consecutivi, 2012 și 2013,
Primăria Sectorului 1 a alocat aproape un milion și jumătate de lei (320.000 de euro) pentru ca preotul de aici să realizeze mai multe lucrări în lăcașul de cult. Suma uriașă pentru o parohie atât de mică ar fi trebuit să facă pe orice reprezentant al autorităților publice să-și pună întrebări. Și, pentru că ei nu și-au pus, ne-am aruncat noi o privire pe actele achizițiilor depuse ulterior de parohie la primărie. Aici se justifică achiziţionarea a trei clopote de 350 de mii de lei. Doar costul banalelor limbi de metal sărea de prețul unei mașini. Fără să ne declinăm identitatea de jurnaliști pentru a obține un preț cât mai corect, am trimis emailuri la firme care comercializează exact aceleași produse. Iar răspunsurile lor ne-au pus în fața unei surprize de proporții: pentru clopote de aceeași marcă, aceleași greutăți, cu aceleași accesorii, am obținut o ofertă de 128.000 de lei, un preț de aproape trei ori mai mic decât cel decontat din banii noștri de parohia Galileea Străulești.
Prin urmare, dacă s-ar fi respectat prețul real al pieței, parohia ar fi cumpărat și clopote și ar fi economisit cât să construieşti o casă pentru bătrâni, o grădiniță sau să hrănești o viață întreagă o familie de sărmani. Am încercat să luăm legătura cu patronul firmei care a vândut clopotele la biserică la suprapreț, dar a negat că primăria ar fi ajuns să-i deconteze niște clopote care, în realitate, costă de trei ori mai puțin. „Dacă prețurile vi se par un pic cam mari, eu am acolo un adaos, un comision de 20-30%”. „Prețurile sunt triple față de prețul pieței”, îi spunem. „Asta vorbiți cu cei de acolo, nu știu... Eu nu cred că preţurile sunt triple, aici vă contrazic un pic”, susține omul de afaceri care a promis că se va uita pe acte și va reveni cu un telefon pentru a aduce lămuri suplimentare. Nu a mai facut-o, însă.
Realitatea bate planurile de pe hârtie
Dar nu numai clopotele par să sune fals. Ci și clopotnița. Tot din banii contribuabililor, preotul de aici a primit, în 2012, aproape 110.000 de euro pentru a construi o clopotniță, un lumânărar și pentru a mări pridvorul bisericii. Dar, la fața locului, lucrurile arată total diferit decât pe hârtie. Din exterior, pridvorul nu pare să fi suferit modificări substanțiale, dacă ne luăm după fotografiile de dinainte de renovări. Lumânărarul e, de fapt, un ansamblu de mai multe bucăți de tablă sudată, a cărei valoare aproape nici nu contează. Am găsit pe internet ceva similar la doar 1.000 de euro. Iar clopotnița nu are cum să coste singură 110.000 de euro. Ne-o confirmă o evaluare făcută de un inginer constructor. „Nu are cum să coste atât. Nu la prețul pieței. Acum, știi cum e, prost e cel care dă, nu cel care cere. Dacă nu faci licitație, poți să plătești și două milioane de euro pe aceeași clopotniță”. Am trimis fotografia cu clopotnița și dimensiunile ei către trei firme de construcții diferite, cerându-le să ne evalueze cam cât ne-ar costa dacă am vrea să facem una similară. Toate trei firmele ne-au făcut oferte apropiate de 5.000 de euro. Și atunci întrebarea care se pune e simplă: pe ce s-au cheluit totuși 110.000 de euro? Preotul implicat în achiziții a refuzat să ne dea un interviu, trimițându-ne la Arhiepiscopie. „Părintele mi-a spus că poate justifica toate sumele cheltuite pentru biserica sa”, ne-a transmis Mihai Săsăujan, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Toate cheltuielile se umflă din pix
Surse dintr-o altă arhiepiscopie din provincie ne spun că același mod de operare s-ar regăsi și pe șantierele de pe raza eparhiei lor. „Sunt anumite suprafețe care se construiesc - în loc de, să zicem, 500 de metri pătrați, firma trecea 800. În loc de 10-20 de lei pe metru pătrat la manoperă, el trece 70 de lei. Am întâlnit situații când la construcții noi erau prezentate în deviz articole de la monumente istorice unde prețul la manoperă era de zece ori mai mare. De exemplu, făcând zece metri liniari la arcadă, la construcția nouă prețul era de o mie de lei, dar trecând în deviz «monumente istorice», prețul e de 10 mii de lei. El cheltuia o mie, dar lua din banii statului 10 mii”, ne spune sursa anonimă. Ca argument ne prezintă și un document din care reiese că specialiști în construcții au analizat șantierul unei biserici pentru care se cheltuiseră aproape 700.000 de lei, bani de la primărie și de la Guvern. După o estimare la fața locului, oamenii au constatat că aproape toate prețurile de achiziție, cantitățile de materiale sau serviciile de pe șantier erau umflate. Nici arhiepiscopul și nici reprezentantul firmei nu au dorit să facă vreo precizare referitoare la acest caz.
„Construcţia de biserici este o bună afacere pentru preotul care o face și pentru politicianul care dă. Banii aceștia care vin de la bugetul statului se oferă mai puțin la inițiativa oamenilor bisericii. Vin acești politicieni care fac oferta. Preotul este bucuros că i se oferă, însă în puține cazuri el se folosește de acești bani în întregime, pentru că se întorc la politician pe altă cale”, preotul Constantin Țuțuianu
Mai mulţi bani în 2017 de la buget
Al doilea proiect de buget de stat pe 2017 acordă în plus, față de prima variantă, suma totală de circa 23,5 milioane lei pentru finanțarea unităților de cult și pentru salarizarea personalului clerical. Astfel, alocarea pe anul acesta pentru sprijinirea construirii și întreținerii de biserici a fost majorată cu 50%, de la 20 la 30 milioane lei, iar contribuția statului la salariile preoților, cu 3,76% (13,5 milioane lei), de la 359,19 la 372,69 milioane lei. În acest fel, bugetul destinat finanțării unităților de cult este programat să scadă în 2017 cu 75% față de execuția preliminată pe 2016 (120 milioane lei), nu cu 83%, așa cum era cazul în prima variantă de proiect de buget de stat pe anul acesta.