Restaurarea vagoanelor, un brand ucis de autoritati. Regia Autonoma de Transport Public (RATP) Iasi a avut pana de curand o sectie cu o activitate unica in Romania, aceea de reconditionare a tramvaielor vechi. Se primeau vagoane ce aratau ca un morman de fier vechi si dupa luni de munca ieseau din depou ca noi, de parca ar fi calatorit in timp, venind din secolul trecut. Ultimul vagon, aproape gata, zace in depou de cativa ani.
“Pentru ca s-a dorit desfiintarea sectiei, de aceea am si iesit la pensie, de aproape trei ani”, mi-a spus inginerul Dorian Geba, cel care a condus sectia pana in momentul desfiintarii. Inginerul Geba, un specialist de talie mondiala in domeniu, in loc sa se ocupe in continuare cu scoaterea la sina a acestor bijuterii ce populeaza acum marile orase ale lumii, duce o viata de pensionar. Pescuieste la propriu peste, dar si amintirile legate de faima unui brand al Iasiului ucis de autoritati dupa un deceniu de activitate la cel mai inalt nivel international. Primul tramvai restaurat la Iasi a fost un vagon care a circulat pe sine in Viena, pe la 1894. La inceputul anilor 2000, cand s-au scos de la restaurare astfel de tramvaie, se afla in curtea Regiei si un tramvai maturatoare, destul de vechi, care si el a fost restaurat. Asadar primele vagoane au plecat peste hotare prin 2001. Directori de muzee de prestigiu din Europa si din lume au ramas impresionati de aceasta unica activitate din Romania. Inginerul Dorian Geba povesteste cat de grea este aceasta munca de restaurare facuta la inceput cu o echipa mica, de doar opt muncitori.
“Restaurarea cea mai dificila era realizarea structurii vagonului. Daca scoti toate cotele de paralelism, de perpendicularitate corecte, atunci toate celelalte piese veneau de la sine, insa daca aveai o mica abatere, incepeai sa faci rabat de la calitate. Ca sa va dati seama, trebuie sa stiti ca intr-o astfel de munca trebuie sa ai mare rabdare. Sa stai la un hol surub si o ora pana sa-l dai afara si mai gasesti si un element de genul acesta care este plin de gauri si trebuie sa faci din acelasi lemn scobit, sa introduci in gaurile acelea, sa le lipesti, sa slefuiesti, sa le aduci pe toate la acelasi nivel, sa ai grija de protectia impotriva mucegaiului; noi tot lemnul il protejam cu o substanta adusa din Germania, una impotriva cariilor, pentru ca stejarul face usor carii. Fiecare element de lemn era uns cu ulei de in amestecat cu sacaz si impregnate, ca sa nu poata fi atacat cu ciuperci. Straturile de lac se dadeau cu trei straturi de vopsea; dupa fiecare se facea o slefuire pana la o hartie abraziva cu grosimea de o mie, foarte fina, ca in final lacul de vopsea sa fie atat de fin incat sa te uiti in ea ca intr-o oglinda”, a povestit inginerul Geba, care din pacate nu mai lucreaza la astfel de bijuterii, asta si cu concursul autoritatilor locale care au distrus astfel un frumos brand al Iasiului. (Va urma).