x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete Reşedinţa lui Spiru Haret îşi aşteaptă demolarea

Reşedinţa lui Spiru Haret îşi aşteaptă demolarea

de Simina Stan    |    27 Mar 2011   •   15:26
Reşedinţa lui Spiru Haret îşi aşteaptă demolarea
Sursa foto: Bogdan Iuraşcu/Jurnalul Naţional

Vila de sfârşit de secol al XIX-lea, si­tua­tă în imediata apropiere a Căii Vic­to­riei şi a Bulevardului Lascăr Ca­tar­giu, pe Str. Gral Gh. Manu nr. 7, a ajuns o umbră a ceea ce era odată, fiind locuită de aproape şapte ani de ţigani. Da, clădirea este mo­nument. Da, Spiru Haret a trăit, a scris şi a murit în această casă. Da, proprietara Cristina-Nicoleta Flutur are toate avizele pentru a construi în loc un bloc de şapte etaje de pereţi cortină din sticlă. Cui îi pasă? Haret a murit demult, la anul, pe 12 decembrie, se împlinesc 100 de ani.

Casa Spiru Haret a fost cumpă­ra­tă pe 25 noiembrie 2005, pe 10 martie 2006 Cristina-Nicoleta Flutur a făcut cerere pentru modificarea indicatorilor urbanistici printr-un PUZ. Patru zile mai târziu, pe 14 martie 2006, a obţinut avizul pentru faza PUZ, iar în data de 20 iulie 2006 avi­zul pentru faza PAC de la Direcţia de Cultură Bucureşti semnate de Şte­fan Damian. PMB a dat avizul de ur­ba­nism pe 22.03.2006, semnat de primarul Adriean Videanu, de vice­pri­ma­rul Grigore Ioan Popa şi de ar­hi­tect-şef Adrian Bold. Pe 14 iunie 2006, proprietara obţinea avizul nr. 58/2006 de la Ministerul Transporturilor semnat de arhitect Gh. Pătraşcu.

În 26 iunie 2006, directorul Gh. Udrişte aviza proiectul din punctul de vedere al circulaţiei rutiere, astfel viitorul bloc de şapte etaje va avea 24 de locuri de parcare. Pe 28 nov. 2006, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti a emis un aviz semnat de director Simona Mi­ha­ela Săceanu, în care se menţi­o­nea­ză "absenţa comentariilor din partea publicului ca urmare a celor două anunţuri date de titular în data de 26.10.2006 şi din 30.10.2006", acestea reprezentând discutarea publică a proiectului.

În octombrie 2007, Cristina-Nicoleta Flutur a primit şi avizul Comisiei de Coordonare a Di­rec­­ţiei Urbanism şi Amenajarea Te­ritoriului, în urma prezentării PUD-ului de arhitectul proiectului Lilian Captari. Toate aceste avize validează demolarea unui monument, cu toate că această clădire nu a fost declasată (LMI/2010 poziţia 1399, cod B-II-m-B-19130). "Reconfigurarea volumetrică şi funcţională" este o manieră elegantă de a spune că dorim să construim un bloc S+P+7E şi ulterior să refacem din beton faţada iniţială.

Clădirea se află în Zona Protejată nr. 29, pentru care indicatorii urbanistici sunt: POT=65%, CUTmax=2, Hmax=13m. Conform avizului de urbanism nr. 9/7/ 22.03.2006, indicatorii urbanistici avizaţi sunt: POT=60%, CUTmax=3.5, Hmax=26,80m. CUT* şi înălţimea sunt duble faţă de cele maxime permise în zonele protejate. Despre aceste derogări de la regulile şi servituţile definite de PUG s-a mai scris, întrucât prin aceste derogări beneficiarii, de obicei mari investitori imobiliari, pot construi mai înalt sau mai dens, în defavoarea vecinilor.

Spiru Haret îşi construise casa cu etaj în 1885. (vezi articolul Casa lui Spiru Haret din Bucureşti, în "aşteptarea restaurării" ) În testamentul ine­dit, re­dactat în 8 ianuarie 1910, a lăsat ca­sa din Strada Verde Anei Haret "îm­preună cu locul ce se află se cu­vine să aparţină în deplină proprie­ta­te soţiei mele pentru completarea zes­trei ce i-a fost constituită la trece­rea sa în căsătoria cu mine, în 22 ia­nua­rie 1883. (...) Pe soţia mea o rog să primească dispoziţiunea din acest testament ca o slabă dovadă de iubire şi recunoştiinţă ce i-o port pentru că în timpul unei lungi căsnicii a făcut tot ce a putut ca să-mi asigure o viaţă li­niş­tită şi mulţumită. Îmi pare rău că du­pă atâta muncă nu pot după moar­tea mea să îi asigur o viaţă tot aşa de scutită de griji şi de necazuri aşa cum a făcut ea (...). Plec din lume cu mul­ţu­mire că nu am pierdut vremea şi că mi-am îndeplinit datoriile, atât pe cât puteam să mi le în­de­plinesc în îm­prejurările în care am trăit şi în mar­ginea puteri­lor mele fi­zice şi in­­telectuale. Aceas­ta să fie mân­­gâie­rea acelora ca­re m-au iubit şi care vor ră­mâ­ne după mine".

Spiru şi Ana Haret nu au avut copii, de aceea au adoptat un nepot. Ana Haret a murit pe 29 aprilie 1941. Alături de testamentul ei inedit s-au păstrat şi câteva rânduri pe două bileţele: "ne faites rien pour me reveiller pour tout le monde" şi "banii pentru incinerarea mea şi toate cheltuielile se află în gentuţa mea de voiaj pe poliţă, sus din şifonier". În testamentul redactat în 17 iunie 1940, aceasta lăsa casa nepoţilor, Viorica Rujinschi şi Gh. Haret.

Pe 2 iunie 1941, când s-a semnat contractul, formele legale pentru recunoaşterea validităţii testamentului şi trimiterea în posesiune nu erau încheiate. Preţul final a fost 5.500.000 lei. Moştenitorii au vândut proprietatea Institutului Naţional al Coo­peraţiei (INCOOP) şi, în­trucât această ins­tituţie urma să înfiinţeze un Mu­zeu al Coperaţiei în clădire, pe 6 iunie 1941 moştenitorii Haret au donat întregul mobilier şi toate obiectele personale, cărţi, manuscrise, care se aflau în biroul-bi­bliotecă de la parter şi în biroul de la etaj, devenite săli ale Muzeului Spiru Haret. În prezent, la etaj, în biroul de lucru, ce avea odi­nioară plafonul pictat şi mobilier masiv din stejar făcut pe comandă la Şcoala de Meserii, locuieşte o familie de ţigani.

"După 23 August 1944, o comisie a reorganizat fostul INCOOP, re­zul­tând Ucecoop şi Centrocoop, ale că­ror birouri au continuat să func­ţio­neze într-un imobil alături de muzeu, care a fiinţat mai departe. În 27 februarie 1950, clădirea a fost evacuată, ridicându-se şi toate obiectele care formau fondul muzeului, în loc ins­ta­lându-se o şcoală medie de coregra­fie care a funcţionat mult timp acolo", scrie ing. Gh. Haret. Fondurile de carte şi documente ale Muzeului Spiru Haret, înfiinţat în 1941, au fost predate Bibliotectii Academiei RPR. Nu există alte informaţii despre ce s-a întâmplat cu mobilierul din bi­blioteca şi biroul lui Haret.

În 1998, Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi Cre­dit (Centrocoop) a dobândit clădirea în baza sentinţei-civile nr. 12095/1998 dată de Judecătoria Sector 1, în dosarul nr. 4092/1997, rămasă defini­tivă şi irevocabilă. Imobilul a fost preluat prin procesul-verbal de predare-primire din 30 oct. 2000, încheiat între DTSMB şi Centrocoop. Ulterior, soţii Roxana-Catia şi Gernot Wilhelm Lamby din Hohenkammer, Germania, au dobândit imobilul "prin cumpărare, în timpul căsătoriei, de la Centrocoop, în baza contractului de vânzare-cumpărare. În 2003, Roxana-Catia Lamby a renunţat la cetăţenia română, vânzând proprietatea în 2005 printr-un mandatar.

În 2001, clădirea nu era înscrisă în lista monumentelor, deci nu a exis tat preemţiune, casa Haret a fost clasată în 2005, în urma unui studiu istoric realizat de prof. arh. Hanna Derer. În acelaşi an a fost scoasă la vânzare, dar Ministerul Culturii nu a dorit să o cumpere, cum rezultă din adresa nr. 1198/05.08.2005, emisă de DCCPCNMB. 

Pe 3 noiembrie 2005, SC Invest Lux Construct, reprezentată prin administratorul Cristina-Nicoleta Flutur, a achiziţionat clădirea, inclusă în lista monumentelor, pentru 1.140.000 EUR, din care 342.000 EUR din surse proprii ale firmei şi un credit în valoare de 798.000 EUR la Piraeus Bank România.

În contractul de vânzare-cumpărare, SC Invest Lux Construct se "obligă să nu înstrăineze, să nu greveze de sarcini şi să nu demoleze imobilul adus în garanţie, fără acordul expres scris al băncii, să nu-i aducă modificări care să-i scadă valoarea de circulaţie, să se comporte cu diligenţa unui bun proprietar şi să îl asigure împotriva tuturor riscurilor".

Trei ani mai târziu, pe 25 noiembrie 2008, proprietatea a fost ipotecată din nou, tot în favoarea Piraeus Bank, dar de această dată "se înscrie ipotecă pentru 1.140.000 EUR şi celelalte obligaţii de plată aferente creditului cu notarea promisiunii de grevare cu ipotecă a construcţiilor viitoare, precum şi înscrierea cesiunii consimţite în favoarea băncii, cu titlul de garanţie, a tuturor drepturilor rezultate din autorizaţiile de construire ce vor fi emise de Primăria competentă, conform contractului de credit nr. 748 din 25.11.2008".

Qui prodest?
În situaţia aceasta, suprafaţa parcelei este de 921,60 mp şi CUTmax=2, înseamnă că noua suprafaţă construibilă însumată a tuturor nivelurilor supraterane este de 1.843,20 mp. Prin derogare s-a obţinut CUT=3.5, ceea ce înseamnă o suprafaţă construibilă de 3.225,60 mp, respectiv un câştig de 1.382,40 mp construiţi. Dacă înmulţim 1.382,40 mp cu preţul mediu al zonei, 1.500 EUR/mp, profitul obţinut doar prin derogarea CUT este de 2.073.000 EUR.
.
* CUT este raportul dintre su­pra­faţa însumată a tuturor nivelurilor supraterenurilor ale construcţiilor de pe o parcelă şi suprafaţa parcelei, POT este procentul de ocupare a te­re­nului.

×