Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Timp de sute de ani surfing-ul a fost o parte centrală a culturii polineziene.
Europenii este posibil să fi luat primul contact cu acest sport cu aproape 250 de ani în urmă atunci când au ajuns în Tahiti.
În memoriile sale, Mark Twain, nota în 1866, după ce a vizitat Hawaii că băştinaşii se amuzau facând baie şi practicând surfingul.
La ora actuală s-a dezvoltat o adevărată cultură şi industrie în jurul acestui sport.
Nu orice val este bun pentru surfing cum nu în orice mare se pot dezvolta valurile necesare acestui sport.
Cele mai faimoase locuri unde se poate practica acest sport sunt în Australia, Asia, Pacificul de Sud, Africa de Sud, Mexic, America Centrală în Peru, SUA.
În Europa singurul loc unde se poate practica surfingul este în Portugalia la Peniche şi Nazare.
Ce riscuri sunt implicate. Înecul sau ciocnirea cu alti surferi ori diverse obiecte. Nu de puţine ori surferii s-au întâlnit cu rechini, pisici de mare, foci sau meduze otrăvitoare.
Curenţii marini care "curg" dinspre uscat spre larg. În locul unde se află un astfel de curent apa pare liniştită. Odată ajuns aici un surfer poate scăpa numai înotând de-a lungul malului.
Fundul mării de asemeni poate reprezenta un pericol pentru surferi. Atunci când cad de pe placă, aceşti sportivi sunt împinşi în jos de valul care se sparge.
Daca pe fundul apei este un recif surferul riscă să se rănească. Dacă valurile se produc în ape mici, chiar dacă pe fundul apei este numai nisip, sportivul riscă să se rănească grav sau chiar să moară.
