Clădirea Teatrului tineretului metropolis din Bucureşti

In ansamblul clădirilor ce asigură discursul ambiental al Străzii Mihai Eminescu din Bucureşti se conturează de prin ianuarie 2006 aspectul clădirii de la numărul 89. O aparenţă inedită prin incadrarea intr-un registru stilistic nou pentru Romănia, dar apreciat şi recunoscut pe plan internaţional: stilul Hundertwasser.

ArhitecturĂ Hundertwasser

La sănul societăţii actuale se tot cuibăresc valori imprumutate de la alte culturi, de la cei care au ştiut cum să se facă "ascultaţi" şi ţinuţi minte. Este şi cazul stilurilor arhitecturale care işi pot găsi adepţi peste tot acolo unde părerile şi gusturile coincid. Situaţia descrisă in materialul de faţă este şi ea una similară şi singulară pentru peisajul urban romănesc, pentru modul de exprimare arhitecturală, găsit ca fiind cel mai potrivit pentru obiectivul vizat.

In ansamblul clădirilor ce asigură discursul ambiental al Străzii Mihai Eminescu din Bucureşti se conturează de prin ianuarie 2006 aspectul clădirii de la numărul 89. O aparenţă inedită prin incadrarea intr-un registru stilistic nou pentru Romănia, dar apreciat şi recunoscut pe plan internaţional: stilul Hundertwasser. Aceasta este inspiraţia găsită de arhitectul Cosmin Gurău ca fiind cea mai potrivită pentru a reda spiritul Teatrului Metropolis, un new entry in peisajul cultural din Romănia. Deşi, dacă ne găndim că in spaţiul său, printre schele şi moloz ascuns căt de căt de ochii lumii, intr-o clădire aflată in prim proces de renovare s-au petrecut pănă acum cu succes căteva manifestări culturale, eticheta de new entry işi cam pierde din autenticitate.

Două stiluri

Spaţiul teatrului comunică vizual prin două limbaje. Unul perfecţionist, high tech, descris de performanţele tehnice şi estetice ale sistemelor tehnologice audiovizuale incorporate. Celălalt, să-i spunem "limbajul Hundertwasser", aflat la polul opus al perfecţionismului, incăntă printr-o aparenţă "incropită" parcă la mica inţelegere de moment a meşterilor. Este ceea ce se inţelege din modelele predefinite care imbracă faţada, ferestrele exterioare, uşile şi pereţii interiori, asamblate din zeci de "resturi" de ceramică, provenite din bucăţi mari sparte intenţionat.

Să pui cap la cap bucăţele de ceramică cu forme mai mult decăt neregulate nu este tocmai o treabă simplă, aşa cum ar părea. Ne-o spune şi Răzvan Osain, inginerul constructor care s-a ocupat de acest proiect: "Ne-a speriat puţin la inceput treaba asta, pentru că nu am mai făcut aşa ceva niciodată şi este greu să lucrezi strămb".

Interiorul

Sala de spectacol, cea care reprezintă material, să-i spunem, motivul vizitei tale la teatru, este una multifuncţională, flexibilă, care se poate adapta uşor oricărui spaţiu de joc şi asigură celor care-i trec pragul un grad ridicat de confort ca să vadă un spectacol bun. Nu in ultimul rănd este dotată cu tot ceea ce poate fi mai bun, anume sistemul de lumini cel mai performant şi un sistem audio Dolby Surround, aşa cum ai pomenit numai prin cinematografe.

Fluidizarea, continuarea firească a parcursului intregii amenajări, a preocupat. Asta se vede din faptul că, de pildă, bratca de pe pereţii sălii de spectacole se intălneşte şi pe treptele din zona de acces. Vorba inginerului constructor: "Practic, sunt două rănduri de scări, de jos se percep intr-un fel, de sus se percep in alt fel, zici că-i numai cărămidă, nu se văd bucăţile de ceramică. Asta pentru că am incercat ca ceea ce vedem afară să vedem şi inăuntru şi ceea ce e inăuntru să ne conducă inspre afară".

Detaliul face diferenţa

In căteva cuvinte, dintr-o casă de prin anii ’60, fără cine ştie ce chichirez arhitectural, fostă casă de cultură a studenţilor şi fost sediu al Teatrului Mundi, s-a reuşit o casă a detaliilor. O vedem şi noi şi ne-o spune şi mentorul proiectului, arhitectul Cosmin Gurău. "De fapt, preţiozitatea pe care am incercat să o scoatem a fost exact din detalii. Foarte mult am lucrat la acestea. De fapt asta e tot.

In două vorbe cam asta ar fi, o casă a detaliilor." Bine că s-a ajuns aici, pentru că, ia găndiţi-vă voi, cum ar fi arătat un OZN pe o stradă a zilelor noastre. Exact asta a fost prima idee despre cum să arate clădirea directorului teatrului, actorul George Ivaşcu, un personaj indrăzneţ fie numai şi pentru această năstruşnică ideea.

Teatru de proiecte

Despre activitatea artistică inedită pe care o depune şi o propune publicului larg Teatrul Metropolis din Bucureşti s-a tot amintit in ultima vreme, şi cine a avut urechi de auzit cu siguranţă că ştie despre el că este primul teatru de proiecte din Bucureşti. Oricine vine cu un proiect bun, care este aprobat in prealabil, este "invitat" pe scenă să-şi facă numărul. La fel se intămplă şi cu actorii, cei mai mulţi foarte tineri, vin, se prezintă şi, in măsura in care căştigă castingul, trec pe scenă să-şi ia rolul in serios.