Centre-fantomă şi muzee pe bani publici

Sistemul de servicii care se ocupă de violenţa în familie e apărat de un maldăr uriaş de hârtii: legi, ordine, strategii, programe. În realitate, în tot acest sistem domnesc haosul şi paradoxul. În ciuda miilor de femei bătute, conform statisticilor, există centre înfiinţate din bani publici care nu funcţionează şi altele care nu au nici un beneficiar.

Multe din cele ce declară că se ocupă de femeile victime ale violenţei au cu totul alte activităţi sau flutură această specializare cât timp pot accesa fonduri în domeniu.

Eşti o femeie bătută şi ai nevoie de consiliere sau de un adăpost, fiindcă nu mai poţi răbda tratamentul primit de la consort? Ai acces la Internet? Intră pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei (ANPF), autoritatea care se ocupă de prevenirea şi combaterea violenţei în familie, şi vei găsi harta cu toate centrele, instituţiile şi fundaţiile "active" în domeniu. Numai că, sunând la multe din aceste centre, vei avea o mare surpriză: ele nu se ocupă şi nici nu s-au ocupat vreodată de victimele violenţei în familie.

Altele, deşi au beneficiat de sume frumuşele prin programele de interes naţional (PIN), nu s-au străduit să atragă beneficiari, astfel că există clădiri noi, dotate şi amenajate după toate standardele, dar cu desăvârşire goale. Deşi statisticile arată că în judeţele respective există cel puţin câteva mii de femei bătute. Un raport al Inspecţiei Sociale (IS) din vara acestui an arată întreaga debandadă din serviciul de protecţie a victimelor violenţei în familie. Raportul nu este acceptat de cei de la ANPF, care spun că toate controalele s-au desfăşurat în decurs de o săptămână şi au surprins doar o anumită secvenţă din tot sistemul.
Să vedem cum arată filmul complet.

DOUĂ LA PRIMĂRIE, DOUĂ LA PREFECTURĂ...
Datele pe care ANPF-ul le deţine cu privire la numărul centrelor funcţionale din toată ţara nu se potrivesc cu cele descoperite de Inspecţia Socială.

ANPF are în evidenţă 101 centre ce se ocupă de violenţa în familie. Inspecţia Socială a descoperit că sunt mai multe care declară că oferă servicii în acest domeniu, 109. ANPF-ul spune că datele pe care le primeşte din teren, de la persoana desemnată să se ocupe de violenţa în familie din cadrul direcţiilor de muncă şi asistenţă socială, se pot schimba de la o lună la alta. Şi de aici încep neconcordanţele tip dosarele X.

Inspecţia Socială a constatat că 10 din aceste centre oferă servicii în cu totul alt domeniu, iar din cele 99 rămase, doar 76 sunt funcţionale. "De exemplu, la Sibiu figura un centru ca fiind de fapt pentru copii abuzaţi. N-avea nici o treabă cu violenţa împotriva femeilor, dar obţinuse de la direcţia de muncă acreditare, că li s-o fi spus că e la modă să fie acreditaţi şi în acest domeniu al violenţei în familie şi se dau fonduri.

Am discutat cu şeful fundaţiei şi el spunea una, noi ceream alta. Ei figurau la ANPF ca cei care oferă astfel de servicii femeilor. Le-am cerut să intre în legalitate într-un anumit termen. Să-şi stabilească identitatea şi să se acrediteze numai pe ce servicii oferă", explică directorul de proiecte, programe şi analize din cadrul IS, Alexandra Georgescu.

Cum se întâmplă astfel de cazuri şi cum de apar centre care spun că se ocupă şi de violenţa în familie, printre multe altele? Când se fac acreditările şi li se cere lista cu specialişti, reprezentanţii organizaţiei dau aceiaşi oameni pentru trei-patru servicii diferite. "Oamenii sunt aceiaşi, dar fondurile sunt altele, din toate părţile. Ei iau fonduri şi pe violenţă, şi pe copil abuzat etc.", ne explică mecanismul inspectorii care au participat la elaborarea raportului pe violenţă în familie.

Alte două centre au fost descoperite ca ocupându-se cu orice altceva, mai puţin cu violenţa împotriva femeilor, deşi aşa se laudă pe site-ul ANPF. Centrul "Arca lui Noe" este de fapt centru de zi pentru copii aflaţi în dificultate, iar cei de la asociaţie ne-au spus, telefonic, că nu se ocupă şi nu s-au ocupat vreodată de femei bătute. Şi cei de la Fundaţia de sprijin a vârstnicilor din Galaţi spun că ei se ocupă doar de oameni bătrâni. "Dacă sunt femei în vârstă abuzate, poate se încadrează...", precizează cei de la fundaţie, după care am fost îndrumaţi către un alt ONG.

AU LUAT BANII DEGEABA
Culmea tupeului în privinţa centrelor care au beneficiat de bani din programe de interes naţional (PIN) sunt trei unităţi care, în ciuda banilor primiţi, nu funcţionează. Suma accesată de aceste trei fundaţii şi direcţii este de aproape 242.000 de RON, adică 40% din fondurile neramburasbile din cadrul PIN 2008. Centrul "Salvaţi Familia" Baia Mare este unul dintre ele. Adăpostul apare în raportul Inspecţiei Sociale ca nefuncţional, deşi a beneficiat de fonduri nerambursabile în valoare de 43.215 de RON, decontate în anul 2008, conform ANPF.

"La Baia Mare susţin că lipseşte alimentarea cu gaz metan. Clădirea e acolo, dar nu are activitate. Nu era nimeni acolo când am fost. Au făcut clădirea cu o parte din bani şi acum stă degeaba", declară Fănica Mihai, una din inspectoarele care a elaborat raportul şi care a mers pe teren în diverse centre. Banii primiţi prin PIN au fost 64.598 de RON. În răspunsul primit de la Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS) Baia Mare, aceştia precizează că centrul este funcţional din mai 2009.

Cu toate acestea, responsabilul Centrului "Salvaţi Familia", Bogdan Gavra, se contrazice spunând că, în iunie, când a venit Inspecţia Socială, centrul nu era racordat la reţeaua de gaz şi, într-adevăr, nu funcţiona. Atunci cum este el funcţional din luna mai? Gavra a adăugat că, din cele şase dormitoare disponibile, în acest moment sunt ocupate patru de către patru femei şi trei copii.




Centrul pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie "Sf. Maria" din Bucureşti este un al doilea adăpost ce apare în raport ca nefuncţional. "Centrul există, dar nu are acreditare în domeniul violenţei în familie şi nici autorizaţie sanitară. ANPF a încetat programul de finanţare, deoarece Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) nu a obţinut acreditarea şi autorizaţia necesară pentru centru. Ori respectivii n-au ştiut să insiste, să ia o autorizaţie, ori relaţia între ei şi DGASPC e foarte proastă.

Mai e şi viciul legislativ: ei au obţinut contractul şi într-o lună trebuia să aibă autorizaţie; legea trebuie să le dea posibilitatea să obţină acea acreditare în timp util", subliniază inspectorul general adjunct Cristian Spirescu. ANPF-ul confirmă că a reziliat contractul cu cei de la DGASPC Sector 6 şi, din câte au auzit, aceştia vor să deschidă oricum centrul, pe cont propriu.

Cei de la DGASPC Sector 6 spun că centrul nu a putut fi deschis cu bani din PIN pentru că nu au mai putut angaja personal de specialitate - cum cere programul - din cauza unei ordonanţe ce sistează angajările pentru a se face economii la bugetul de stat. Şi din acest motiv au hotărât să deschidă centrul cu bani de la bugetul local.

Speră să facă asta la începutul anului viitor. Rezilierea contractului se face, conform ghidului solicitantului, în cazul utilizării fondurilor în alte scopuri, al prezentării de documente justificative false sau neconforme cu realitatea, iar contractorul trebuie să returneze sumele primite până atunci, în 30 de zile de la primirea notificării ANPF.

Agenţia spune că acest contract a fost reziliat pentru că centrul nu a obţinut acreditarea pe serviciile de violenţă în familie. "Menţionăm faptul că ANPF nu a decontat nici o cheltuială a acestui contractor", se precizează în documentul remis redacţiei.

Centrul de la Roman al Fundaţiei "Femina 2000" se află în aceeaşi situaţie ca cel din Baia Mare. A absorbit o parte din bani, dar a fost găsit nefuncţional de către Inspecţia Socială. Cei de la ANPF spun că nu înţeleg de ce apare ca nefuncţional în raport, pentru că lor li s-a spus din teren că centrul merge. "Clădirile există, o parte din bani s-au absorbit, dar cam atât. Asta nu înseamnă că e funcţional", spun inspectorii IS.

Petronela Şubă, secretarul Asociaţia Femina 2000, spune că standardele Inspecţiei Sociale sunt prea drastice şi că, pentru că nu au "nişte hârtiuţe, nişte aprobări" au fost declaraţi nefuncţionali. "Ne-au mai zis că adăpostul nu e entitate juridică de sine stătătoare, adică nu are personal propriu. Momentan nu avem beneficiare în adăpost, pentru că nu avem cereri... Nu avem mereu găzduite femei aici, dar când sunt ne mobilizăm. Aici pot sta şase persoane şi, dacă au şi copii, facem în aşa fel încât să încapă. Adăpostul este finanţat prin PIN de la ANPF şi din finanţare externă", a precizat Şubă. Banii obţinuţi prin PIN de Fundaţia Femina 2000 pentru acest centru este de 82.721 RON.

Situaţia de la Roman prefigurează o altă "minune" a sistemului care se ocupă de violenţa în familie. Există centre realizate cu acte în regulă, respectând toate normele şi dotările, dar care nu au beneficiari. Situaţia paradoxală se traduce astfel: din cele în jur de 8.500 de victime ale violenţei în familie declarate în 2008 şi în jur de 6.000, câte s-au înregistrat oficial în primul trimestru al lui 2009, doar 585 de femei din toată ţara au beneficiat de un serviciu în cadrul acestor centre. Adică 7% din victime. În realitate însă, spun rezultatele sondajului CURS publicat în martie a.c., sunt 900.000 de victime.

ADĂPOSTURILE-MUZEU
Să luăm fiecare din cele 5 tipuri de centre şi să analizăm situaţia. Astăzi vom prezenta situaţia centrelor de primire în regim de urgenţă verificate, locuri în care femeile pot sta, conform legii, între 7 şi 60 de zile. Din cele 50 de astfel de centre, numite şi adăposturi, doar 41 funcţionau efectiv. Deşi aceste centre care au activitate au aprobate în total peste 400 de locuri, în adăposturi inspectorii au găsit 171 de femei, adică gradul de ocupare este de doar 38%.




"Situaţia se întâlneşte pentru că femeile nu se adresează acestor servicii. N-avem cultura necesară să se poată explica femeilor să apeleze la nişte instituţii. Aceste drepturi nu sunt mediatizate, iar femeii bătute nu i se oferă alternativă", crede inspectorul adjunct Cristian Spirescu. Cei de la ANPF spun că măcar cei care şi-au înfiinţat sau au sprijinit centrele cu bani din PIN-uri ar trebui să fie ceva mai incisivi ca promovare, pentru că toate aceste centre au obligaţia, prevăzută prin program, de a atrage beneficiari. Zece adăposturi, deşi îndeplinesc normele prevăzute de lege, nu au în acest moment nici o femeie bătută în grijă.

Una dintre fundaţiile beneficiare de PIN, "Movila lui Burcel" din Vaslui, nu are avizul ANPF, şi în raportul Inspecţiei Sociale apare că nu colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale în campaniile de informare. Preotul Gheorghe Guşă recunoaşte că centrul există, dar nu are beneficiari. "Am rupt cinci camere de la centrul pentru bătrâni şi le-am amenajat în sensul acesta. Anul trecut am avut câteva femei, mai ales pe perioada de iarnă, dar anul ăsta nu a mai venit nimeni.

Ei, cum să nu-şi mai bată bărbaţii nevestele... Le bat! Mai ales acuma, că au făcut vinul... Până nu-l termină, tot aşa or să o ţină. Dar cred că nu mai vin din cauza lipsei mele de interes. Vă spun sincer. Cei de la Bucureşti nu mi-au dat toţi banii, mi-au dat doar jumătate, pentru că, cică, n-am trimis la timp deconturile. M-au descurajat. Şi acum am de plătit sute de milioane de lei datorii. Aşa că avem cele cinci camere dotate, aranjate, mobilate. Dar goale", spune preotul, beneficiar a 69.100 RON prin PIN, din care a primit 31.568 RON, conform documentelor ANPF.

Un alt beneficiar al PIN, Asociaţia "Totul pentru Viaţă" Huşi, se află în aceeaşi situaţie. Coordonatorul centrului, Marian Mălăescu, precizează că acest centru s-a înfiinţat printr-un program naţional, iar în acest moment nu are nici un beneficiar.

 "Avem o unitate de prevenire şi un adăpost în care victimele pot sta şi 60 de zile. Capacitatea adăpostului este de opt persoane. Acum două-trei zile am avut un caz, dar avea şi copii, astfel că i-am îndrumat spre un centru maternal, pentru că noi nu avem acreditare şi pentru minori. Noi ne promovăm astfel: am avut o campanie, şi cei de la posturile de poliţie şi de la primăriile din zonă au contactele noastre. Dar nu prea vin femeile, că le e greu să-şi lase totul în urmă şi să ajungă într-un loc străin... Avem trei persoane care se ocupă de acest centru: un asistent social, un îngrijitor şi un asistent medical", declară Mălăescu. Centrul a beneficiat de finanţare în valoare de 49.031 RON, conform ANPF.

Şi inspectorii care au mers pe teren au întâlnit numeroase cazuri de clădiri goale, care nu au văzut picior de femeie bătută. "În Alba aveau un centru foarte frumos, un adăpost dotat conform standardelor, dar de un an şi două luni nu aveau nici o solicitare. Doar pentru consiliere mai solicitau. Ţineau centrul închis, doar apare cineva într-o zi, şi gata. Serviciul e complet ineficient dacă nu-şi atrage din victime, mai ales că există în statistici atâtea cazuri", explică inspectorul adjunct de la Inspecţia Socială (IS), Cristian Spirescu.

Iată alte câteva exemple de "centre-muzeu", lipsite de beneficiari la data controlului IS, iunie 2009: centrul din cadrul SPAS Cugir, Fundaţia pentru Copii "Sf. Sava" Buzău, adăpost "Casa Pro Vitam" din Caraş-Severin, un centru din cadrul DGASPC Mehedinţi, altul din cadrul SPAS Făgăraş. Primele trei centre au beneficiat de bani prin programele de interes naţional. Nici centrele destinate consilierii agresorilor nu au mai mult succes. Cel din cadrul SPAS Cugir şi DGASPC Bucureşti, precum şi centrul "Anatol" din Vrancea erau goale la data controlului.

Alte centre din lista ANPF şi verificate de Inspecţia Socială, am aflat în urma verificărilor reporterilor Jurnalului Naţional, s-au desfiinţat ulterior. Este cazul Centrului de prevenire, monitorizare şi combatere de la Buftea, Ilfov, despre care ni s-a spus că nu mai funcţionează din lipsă de fonduri, Casa Sânziana din cadrul DGASPC Tg. Jiu şi centrul Asociaţiei Hercules din Argeş. Aceasta din urmă a obţinut finanţare nerambursabilă prin PIN, în valoare de 50.841 RON.


Adăposturi pentru femeile agresate
Fundaţia Renincoor Open Hand din Arad, Centrul de consiliere şi adăpost pentru femeile victime ale violenţei în familie "Teofania" are 12 locuri, patru dormitoare. Până la 20 octombrie sunt pline. Primesc şi mamele cu copii. Se poate suna la numărul de telefon 0257.279.386, între orele 9:00 şi 18:00, şi la 0770.672.343 non stop.
Fundaţia Smiles Bihor, Centrul de adăpostire a victimelor violenţei în familie. Au şase locuri. Pot fi contactaţi între orele 9:00 şi 17:00 la numărul de telefon 0259.318.052.




SPAS Alba, Centrul pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie. Are şase locuri şi pot primi mame cu copii timp de o lună-două. La numărul de telefon 0258.810.325 răspund până la ora 16:00.

SPAS Cugir, Centrul de urgenţă pentru primirea victimelor violenţei în familie 0258.750.738. Primesc între 7 şi 60 de zile. Pot veni femei şi cu copii. La telefon răspund între orele 7:30 şi 16:00, au şase locuri şi e tot centrul liber.

Asociaţia Femeilor din Sibiu, Centrul de primire în regim de urgenţă pentru victimele violenţei în familie. Există locuri disponibile, dar femeile care ajung aici trebuie să se întâlnească însă cu psihologul centrului, în prelabil, şi să împlinească anumite condiţii: nu sunt acceptate cazurile sociale, de alcoolism, femeile trebuie să aibă un loc de muncă. Sunt primite şi cu copii. 0369.591.082. Program de la ora 9:00 la 17:00.

Primăria municipiului Vatra Dornei, Suceava, Centrul pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie. 0230.374.915. Program non stop. Centrul funcţionează şi ca adăpost pentru bătrâni, astfel că victimele violenţei au alocată o cameră în centru. Sunt opt locuri disponibile, iar la momentul verificării Jurnalului Naţional avea cazat în centru un bătrân bătut de fiul lui. Cei care apelează la serviciul împotriva violenţei în familie trebuie să sune în prealabil la Poliţie şi să ia legătura cu părintele Agavriloaie.

DGASPC Ialomiţa, Centrul de primire în regim de urgenţă pentru victimele violenţei în familie. 0243.214.581, nouă locuri disponibile.

DGASPC Iaşi, Centrul social pentru ocrotirea femeilor victime ale violenţei domestice. Contactarea centrului se face prin DGASPC, telefon 0232.474.800, capacitate 15 locuri. La momentul verificării erau şase femei şi şapte copii în centru.

SPAS Deva, Femeia şi copilul abuzat, telefon: 0254.234.433, capacitate opt locuri.

DGASPC Mehedinţi, Adăpost pentru victimele violenţei în familie. Telefon: 0252.330.061 sau 0800.800.337. Internarea în adăpost se face în situaţii de urgenţă, cu constatarea Poliţiei că viaţa victimei e pusă în pericol în mediul familial. Şase locuri disponibile.

Institutul est-european de sănătate a reproducerii Tg. Mureş, Centrul de prevenire, monitorizare şi combatere a violenţei domestice. 0265.255.531, zece locuri, program 8:00-16:00.

Fundaţia Columna, Centrul social de urgenţă "Columna", Piatra-Neamţ. Telefon 0233.225.225. Capacitate de 28 de locuri. La momentul verificării Jurnalului Naţional erau patru mămici şi opt copii în centru. În acest moment, centrul nu beneficiază de prea multe fonduri, astfel că e de preferat ca aceia care apelează să aibă un loc de muncă. Beneficiarii pot sta între trei săptămâni şi o lună în centru.

Asociaţia casa de femei creştină germană "Estera", Centrul pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. 0269.831.081. Capacitate 18 locuri. La data verificării Jurnalului Naţional, toate locurile erau ocupate.

SPAS Făgăraş - Centrul de consiliere şi adăpost temporar pentru victimele violenţei în familie, Braşov. Are 22 de locuri (trei camere). Perioada de şedere - maximum două luni.
Tel: 0268.210.616.

Centrul de adăpostire a victimelor violenţei Biserica Reformată "Casa speranţei", Braşov (ţine de Biserica Reformată "Casa speranţei", Braşov - tel: 0268.421.244). Capacitate: 12 locuri (două camere). Perioada de şedere: două-trei săptămâni. Telefon: 0268/360.470.

Va urma
Amânări în cazul femeilor bătute ce apelează la unele centre de primire în regim de urgenţă (adăposturi) şi nerespectarea normelor de funcţionare în celelalte patru tipuri de centre pentru victimele violenţei. Toate acestea, pe bani publici şi europeni.