Cum îşi ţepuiesc băncile clienţii

Că băncile nu se ocupă cu opere de caritate nu-i un secret. Că orice contract de credit e făcut să-ţi dea ţie o parte şi să primească ele până la de cinci ori pe-atât nu-i nici asta un secret. Că-n România - parcă-i un făcut! - orice act normativ care se doreşte dat întru protecţia consumatorului, loveşte în cele din urmă precum bumerangul împotriva lui, a devenit şi asta o realitate...

Isteria iscată în ultimele zile ale săptămânii trecute şi mai cu seamă vineri, în aşa-zisa ultimă zi de semnare a actelor adiţionale la contractele de credit, o dovedeşte din plin. Cam ce se întâmpla vineri în băncile din Bucureşti?!

Prima încercare. Un contract de credit de nevoi personale cu dobândă fixă. Gândit pentru "beneficiul clientului", cum spune cu un zâmbet cuceritor o domnişoară ofiţer de credite care te invită să iei loc. O întrebi de ce nu ai primit acasă o notificare din partea băncii cum că ar trebui să te prezinţi până la data de 17 septembrie (căci pe 18 şi 19, sâmbătă şi duminică, băncile n-au program cu publicul...) ca să semnezi actul adiţional. "Nu s-au mai trimis, dar să ştiţi că la noi nimic nu s-a schimbat. La alte bănci, da, dar la noi, nu. Ordonanţa asta e în beneficiul clientului. Uitaţi!". Şi-ţi arată o foaie scoasă la imprimată şi mâzgălită cu pixul de pe biroul propriu: "S-a scos comisionul de rambursare anticipată, dobânda devine variabilă şi se calculează la trei luni raportată la indicele EURIBOR...".

Păi, staţi o clipă! Că fix şi variabil parcă nu-i tot una, iar în contractul pe care-l ţii în mână nici pomeneală de un EURIBOR. Parcă ziceţi că nu s-a schimbat nimic. "Păi, nimic, dar aşa ne obligă ordonanţa..." În ajutor mai vine un coleg care aude discuţia. "Să ştiţi că noi n-avem ce face, aşa ne obligă statul, nu e vina noastră." Bine, bine, vă obligă statul, dar de ce nu mă anunţaţi şi de ce-mi spuneţi că nu s-a schimbat nimic?! "Păi, şi dacă vă anunţam tot aşa era, că doar nu schimbaţi dumneavoastră legea..." Urmează un schimb de replici în care cei doi încearcă să te convingă că ochii îţi joacă feste şi că chiar dacă tu nu vezi nicăieri pe contract că sunt scrise cuvintele magice "variabilă" şi "EURIBOR", de fapt nu înţelegi tu, fiindcă nu eşti de meserie. Într-un târziu, este chemată directoarea sucursalei, care în cele din urmă trebuie să admită că ai dreptate. Dar nu-ţi poate da actul adiţional, o să ţi-l trimită ea pe mail până diseară... Insistenţele nu sunt de nici un ajutor, actul magic nu se poate da atunci... deşi tu ar fi trebuit să fi fost chemat să-l semnezi.

A doua încercare. O altă bancă. Un contract de credit ipotecar. Aceeaşi discuţie. De ce n-ai fost înştiinţat... Răspuns asemănător. "Hârtiile au pornit către unii dintre clienţii noştri, dar ce era să vă mai chemăm, că tot aia e... şi, oricum, să ştiţi că nu e chiar aşa bătut în cuie. Adică noi mai putem să jonglăm puţin cu zilele. Nu se încheie azi totul. Se mai poate semna şi de luni încolo, că nu ne obligă nimeni să încheiem azi." O informaţie nouă! Aşadar, actele adiţionale ar putea fi contestate încă două săptămâni de acum încolo...

Aici primeşti actul adiţional după câteva insistenţe şi constaţi cu surprindere că strecurat printre paragrafe se află un comision de administrare de credit care nici gând să fi apărut undeva în contractul semnat de tine - în valoare de... 60 de euro pe lună. Cam asta numeau ei "tot aia e". Dar 60 de euro în plus sau în minus, ce mai contează?! România a devenit ţara tuturor posibilităţilor... în sensul că orice ţeapă e posibilă.