Academia de magie

Albert Einstein spunea: "Îţi poţi trăi această viaţă ca pe un continuu Act de Magie sau o poţi trăi fără să vezi nimic magic în ea!". De noi depinde cum vedem viaţa noastră, e adevărat. Cât despre magie... Magia, prin definiţie, înseamnă iluzie, mister şi imposibil. Magia extremă ţine publicul cu sufletul la gură, creează suspans şi tensiune, deoarece aceasta realizează că cea mai mică greşeală se poate transforma într-o tragedie. Iluzionistul cucereşte cu arta lui perfectă, cu trucurile pe care ne dorim cu toţii să le cunoaştem, dar care rămân mereu ale lui. Poate vă mai aduceţi aminte de Jean Eugene Robert-Houdin, Harry Houdini sau David Copperfield... Sau de al nostru Iozefini...

Andrei Teaşcă avea un vis, acela de a întemeia o Academie de Magie. A reuşit acest lucru, dar nu fără eforturi şi sacrificii. A gustat din pâinea amară a depărtării de ţară şi familie. S-a întors să-şi arate măiestria românilor, să fie el însuşi un exemplu de perseverenţă şi tenacitate. Lumea artistică nu i-a fost străină.

Tatăl lui Andrei era regizor de teatru şi de televiziune. La 10 ani filma în "Duios Anastasia trecea". Trebuia să urmeze un traseu în artă şi prin anul III a evadat pe la Dan Puric în trupă. "Ca actor, simţeam că vreau să fac şi altceva, visam la mult mai mult. Aveam profesori cu caracter şi personalitate. Mircea Albulescu, regizorul Cătălin Naum, Dinu Manolache, Mache, cum îi spuneam noi, un mentor. Am avut de la cine să învăţ actoria. Dar la Dan Puric a fost ca şi cum am respirat prima dată."

La 14 noiembrie 2009, Andrei Teaşcă înfiinţa Aca­demia de Magie, prima Şcoală de Iluzionism din România. Trupa lui este formată din Ştefania Bănică (asistentă şi balerină), Cristina Strecopitov, prima femeie magician din România, Vlad Grigorescu, specialist în mentalism, Paul Lungu, iluzionist comic, Emil Drăgan, manipulator de cărţi pentru scenă, şi Vasile Calofir, sunetist.

Andrei Teaşcă dezvăluie tainele unei culturi marginalizate în România, dar cu un mare impact asupra raţiunii şi imaginaţiei. Propune publicului să exploreze puterea de atracţie, de fascinaţie, farmec, încântare, iar apoi de a comenta alături de protagonişti pe marginea acestuia. De ce o Academie de Magie? "Scopul nu a fost de a învăţa trucuri, ci de a dezvălui, de a le împărtăşi elevilor mentalitatea magicianului, ce înseamnă el. Îmi doresc să modelez personalitatea celor care decid să facă acest pas.

Cursurile se ţin la o sală de dans, lângă Buzeşti. După câteva lecţii ne dăm seama cine are şanse, prin teste scrise, teoretice. Diploma va ajunge doar la cei care au talent, căci fără el nu rezistă. Mulţi renunţă. Pe lângă trucuri, îi învăţăm să creeze o poveste în jurul unui truc. De aceea avem programate cursuri de actorie, mişcare scenică, pantomimă. Scamatorul distrează, te face să râzi, scoate bile, eşarfe pe nas şi pe urechi, dar magicianul te face să pleci de la spectacol cu multe semne de întrebare. Magia este Iubire. Poate cuprinde toate artele. Iluzionismul este o artă de spectacol", spune Andrei Teaşcă.

Cum a intrat magia în viaţa lui? "Mi-am dorit să plec din ţară, de vină fiind firea mea uşor rebelă. În anul IV lucram la un proiect Gorki şi am început să mă întreb cum voi reuşi să fac un spectator să stea trei ore în sală şi să asculte atâtea probleme? Cu toţii erau supăraţi pe mine, dar aşa gândeam, aşa simţeam că trebuie să spun. Aşa că am plecat din ţară. Am ajuns în Disneyland. Cunoşteam pantomime, ştiam step, şi aşa am ajuns în Coreea de Sud. În acel loc am descoperit magia, care acolo este la un nivel foarte înalt, cu structuri, cu asociaţii, cu academii de magie. Am simţit nevoia ca, în acele momente de pantomimă cu balet pe care le lucram cu Ştefania Bănică, să introduc şi momente de jonglerie, clovnerie, dar şi câteva trucuri de magie.

Arta solicită artistul, îi cere să facă sacrificii. Orice artist trebuie să aibă acel ceva fără de care nu se poate. Mi-a luat mult timp pentru că nu am avut un profesor şi a trebuit să cumpăr anumite trucuri de la alţi magicieni, am intrat în asociaţii internaţionale de magie. Cu un profesor, totul ar fi fost mult mai simplu. Am învăţat multe, chiar şi să pierd. La Seul, într-un magazin, un student mi-a arătat nişte trucuri şi le-am cumpărat pe toate, am dat în jur de 2.000 de dolari, iar apoi mi-am dat seama că nu sunt bune pentru ce aveam nevoie. Am cumpărat cărţi din America, DVD-uri de prezentări şi am început. În jurul trucurilor am aşezat o poveste şi datorită unei combinaţii de genul Charlie Chaplin Magician, cu balerină, cu păsări şi porumbei am reuşit eu să obţin primul contract ca magician la un Theatre Varietee.

M-au ales din 50 de magicieni ruşi, ucraineni şi unguri. Atunci mi-am dat seama că drumul meu în viaţă nu poate fi altul, acesta mi-era destinul. Din contract în contract, din ce în ce mai bine, am investit absolut toţi banii pe care i-am câştigat.

Când am plecat, după facultate, eram hotărât să nu mă mai întorc. Între timp am conştientizat că-mi doresc enorm să realizez ceva aici, să construiesc. Visul meu era un teatru, o academie. Un Teatru de Magie - cu sală, cu spaţiu de joc, cu buget. Am mai spus de multe ori, tata avea o vorbă: «Tu să munceşti în viaţă pentru că aşa e bine şi frumos, dar când nu mai poţi şi te simţi slăbit, să munceşti mai mult. Când simţi că nu mai poţi şi o să cazi, să munceşti şi mai mult, iar când ţi se taie răsuflarea şi eşti pe ducă, să munceşti şi mai mult». Abia după ce am cunoscut Asia şi am adoptat ritmul şi sistemul de muncă de acolo l-am înţeles pe tata. Acum ştiu că trebuie să muncesc foarte mult, aşa că mi-am impus un anumit ritm şi îmi ridic ştacheta singur".

Urăşte minciuna, iar la noi minciuna a ajuns la rang de artă, aproape o calitate. De asemenea, pentru scamatorii noştri, magicianul este doar un prestigidator. Dacă are un truc şi mâini desăvârşite, asta e tot. Andrei Teaşcă spune că magicianul trebuie să fie un artist, deoarece trucuri ieftine care să păcălească frumos sunt pe toate drumurile. "La fiecare spectacol descopăr că publicul înţelege ce am vrut să tran­s­mitem. Spectacolul magicianului trebuie să fie perfect. Nu are voie să greşească. Dacă un magician a greşit, absolut toată lumea i-a văzut Secretul. Trebuie să fii perfect!

Un spectacol de magie perfect îmbină tehnica, prestidigitaţia şi partea artistică. La spectacole lucrăm cu trucuri de mai multe feluri, de exemplu, cărţile de joc au o anumită însemnătate, iar tarot-ul, alta. Chiar avem un spectacol numai cu povestea acestuia numit Mystery. Lucrăm mult folosind culorile. Albul şi negrul sunt neutre, mai reci. Câteodată îi dai spectatorului rece, urmărind ca el să se simtă un pic speriat. Apoi vine albastrul, într-o lumină roşie, ca să-l reapropie şi liniştească. Roşul simbolizează pasiune şi creează o trecere mai rapidă de la artist la sufletul spectatorului. Sacrificii? E adevărat că dăm totul, ne consumăm enorm. Suntem şi maşinişti, încărcăm, descărcăm recuzita, o montăm, ne transformăm apoi în artişti şi, după ce terminăm spectacolul, ne transformăm la loc în maşinişti... Importantă este părticica de suflet pe care o dăruim spectatorului.

E greu să joci în faţa copiilor, pentru că sunt mai receptivi decât adulţii. Dacă ai făcut o mică greşeală, ei te sancţionează imediat. Încerc să schimb menta­litatea copiilor, dar mă lovesc de obstacole. Cred că ne trebuie un echilibru în tot ce facem. Identitatea, moralitatea şi credinţa, acestea cred că ar fi cele trei repere pe care trebuie să ne menţinem vertical. Vreau să oferim oamenilor o hrană spirituală, căci fără ea nu poţi trăi în lumină. Mă bucură dacă din 100 de spectatori, adunăm 51... E o luptă pe care trebuie să o dăm.

Spectatorul român a trebuit să fie luat de la zero, treaptă cu treaptă şi pregătit pentru ceea ce urmează. Mi-aş dori foarte tare ca aceia care vor să se înscrie la Academia de Magie o vor face pentru că au undeva, într-un colţ de suflet, credinţa că pot transforma întunericul în lumină. Îmi doresc ca oamenii să vină şi la teatru să ne vadă şi, dacă li se pare în regulă, dacă le place, să le spună şi prietenilor. Astfel, oferind ca­litate, creăm o forţă cu care putem muta munţii." Pentru orice alte informaţii accesaţi www.teatruldemagie.ro.


FEMEIA MAGICIAN
Cristina Strecopitov face parte din echipa Teatrului de Magie de ceva vreme, timp în care a fost asistenta magicianului. Descoperind arta iluzionismului şi-a dorit mai mult. Întâi a privit cu atenţie, apoi a încercat să fure meseria, iar o dată ce a primit de la Andrei Teaşcă un pachet de cărţi şi explicaţia câtorva trucuri, şi-a dat seama că trebuie să existe şi femininul cuvântului magician, iar ea îl întruchipează în România. "Descoperind magia chiar de pe scenă, ca asistentă, eu eram în acelaşi timp şi spectator şi artist, fără însă a-mi însuşi pe deplin nici unul dintre aceste roluri. Am ştiut că va veni un moment în care va trebui să aleg, şi cu ajutorul lui Andrei am făcut-o. Acum sunt magiciană şi, deşi am emoţii, aştept cu nerăbdare întâlnirea cu spectatorii şi senzaţia care ţi-o dă curiozitatea, uimirea şi fascinaţia care li se citeşte în ochi când asistă la un moment reuşit", spune Cristina Strecopitov. Nu este puţin lucru să fii prima femeie magician din România!