"Ce-am fost si ce-am ajuns"

La 15 ani de la moartea "fiului sau", Scornicestiul nu a intrat pe fagasul normal. Localnicii regreta timpurile "binefacatorului" lor.

Scornicestiul a ramas in amintirea romanilor ca fiind locul in care s-a nascut Nicolae Ceausescu. Se voia o Romanie in miniatura, in care traiul de tip comunist parea o placere. Zilele trecute am vizitat comuna, facuta oras in 1989, si am stat de vorba cu cativa localnici. Mai intai, primarul Constantin Nedelea si "vicele" Ion Lazar ne-au povestit despre trecutul parcurs.

CONSATEANUL DE LA PUTERE. Conform amintirilor celor doi, Scornicestiul a fost ce nu va mai fi vreodata: o comuna bogata, careia nu-i lipsea nimic.

Totusi prin anii '70, in plina "epoca de aur", in comuna nu gaseai decat cateva case cu pardoseli de scandura si pereti de chirpici, rasfirate prin "centru". Din varful ierarhiei de partid si de stat, "fiul Scornicestiului" a avut grija si de satul sau natal.

Ambitia noului secretar general al PCR era sa ridice acolo un oras. Din ordinele sale, comuna a primit tot ce avea nevoie, de la ingrasaminte chimice pana la cele mai noi utilaje industriale. "

E adevarat ca aveam cea mai buna dotare, nu stateam cu lucruri invechite, recunoaste viceprimarul Lazar. Faceam cele mai mari productii din tara. Nu erau insa chiar cele pe care le declaram oficial. E adevarat, munceau si copiii, caci aveam de lucrat vre-o mie de hectare. Se pleca dimineata la 8 si ne intorceam seara la 6. Trebuie sa va spun ca, daca la orele de la scoala lipseau copiii, la munca nu lipsea nimeni, pentru ca primeau bani." Ca in nici o alta localitate a tarii, micii scornicesteni erau platiti pentru munca lor, se pare la valoare ei reala.

VIZITE DE LUCRU. Ceausescu venea in fiecare an, de ziua lui de nastere, in "vizite de lucru" la Scornicesti. De dragul "celui mai iubit fiu al satului" si obligati de protocolul impus de la "judeteana", localnicii indeplineau ceremonialul tipic unei vizite de lucru. Faceau curat in comuna si se adunau, cu mic cu mare, pentru a-l primi cum se cuvine. Aplaudau, la final, coloana oficiala si se retrageau la casele lor. Ceausescu isi continua drumul, oprindu-se la casa parintilor sai. Acolo manca sarmalele pregatite de surorile lui, se intretinea o vreme cu neamurile. Mai tarziu, pelerinajul la Scornicesti se imbogatise cu vizite la mormantul parintilor - Andruta si Alexandrina.

Cei mai multi consateni il regreta pe "Conducator". Vorba lor preferata este: "Inainte era mai bine!" "Sa va spun sincer, eu il regret, recunoaste si viceprimarul de azi. Am o mie de argumente sa va spun ca nu puteam sa realizez astazi ce am realizat pe vremea lui. Din salariul meu de atunci, mi-am platit casa pe care mi-a facut-o CAP-ul, mi-am cumparat masina si am vizitat toate tarile socialiste si Austria. Cine mai face asta acum dintr-un salariu?" Intrebati ce isi mai amintesc despre celebrul lor consatean, oamenii din Scornicesti au vorbit numai de bine, atat despre Ceausescu, cat si despre numeroasa lui familie. Speriati de ziua de maine, satenii rememoreaza timpurile "bune".

ELOGII DE CONSATEAN. Dupa parerea lui Ilie Lutu, zis al lui Morcoava, unul dintre batranii satului, aproape toti membrii familiei Ceausescu erau fara cusur: "Cu fratii lui am copilarit, cu Lina (Niculina), cu Ilie, cu Ion, al mai mic! Dar ca sa va spui o chestie: au fost toti niste oameni de valoare! Nicu a fost mai tandaros! Dar cand e vorba de Ilie, de Ion, astia au fost oameni de valoare mare! Ilie era general si venea si statea cu mine de vorba de parca ma simteam si eu general! Si Ion! Au fost copii buni si cinstiti! Mama, Lixandra, a fost valoare mare, Andruta o mai daduse pe bautura, dar Ceausescu a simtit si l-a luat la Bucuresti, acolo! Au fost o familie de oameni buni ei!

Cand a venit la moartea lui Andruta, a venit cu avionul, mie mi-au dat un carucior sa o duc pe ma-sa de la avion pana acasa! Si cand coboara ei jos din avion si ma duc repede cu caruciorul, el zice: "Ce faci cu asta?" "Pai, zic, sa o iau pe tata Lixandra!" "Pai, de ce, zice, las-o ca merge, merge, ca nu a mers numai in carucioare! Merge pe picioare!" Au luat-o la brat si au plecat!

El facuse minuni, chiar minuni! Ce-a facut el n-o sa faca astia nici in 100 de ani! Dar daca el n-o baga pe asta, pe nevasta-sa, in CC acolo, el iesea cu floare la ureche de acolo! Era rea ca nu lua contact nicicum cu nimeni de p-acilea!".

Nostalgic al vremurilor comuniste, Ilie Lutu ne-a mai povestit ca intr-un an, nu mai tine minte care, a fost la Bucuresti, cu ocazia zilei de nastere a lui Ceausescu. Vasile Barbulescu, presedintele CAP-ului local si cumnatul lui Ceausescu, l-a ales pe brigadierul Lutu sa-l insoteasca in Capitala. Cadoul pe care l-au facut "Conducatorului" a fost un "Omagiu" din partea comunei Scornicesti.

Ca sa avem o idee despre ce continea o astfel de lucrare omagiala prezentam un fragment din telegrama trimisa lui Nicolae Ceausescu de Comitetului Judetean Olt al PCR, in 1973: "Mult stimate si iubite tovarase Ceausescu, cu prilejul implinirii a 55 de ani de viata, locuitorii judetului Olt, de la mic la mare, va roaga sa primiti cele mai calde si sincere urari de sanatate si fericire, ani multi de rodnica activitate in fruntea partidului si statului nostru. (…) In asemenea imprejurari, cei ce te iubesc si le esti drag nu pot spune multe vorbe, dar ceea ce au in suflete este in gand, pe buze si in fapte. Vorbele acestea sunt: alaturi de 55 de ani, inca 55 si peste ei, dar tot asa de sanatos, intelept, darz, hotarat in toate problemele tarii, patriot inflacarat pentru binele si fericirea poporului roman, pentru pace si progres in lumea intreaga. La multi ani!".

UN "CANTEC"

Conducator de tara, conducator de oaste / Nascut in anul Marii Uniri a tarii noastre / De-o varsta, de o lege si de un tel cu ea, / Ursita, limpezita de-atatea revolutii / Oltean ce nu suporta lingaii, prefacutii, / Roman ce se simte stapan pe tara sa / (…) Erorile cu nume si cele fara nume… / De legea lui severa erorile se tem. / Il cant pentru ca este. Il cant pentru ca arde / Intruchipand partidul de dragul tarii lui, / Ca respectand a lumii padure de stindarde / Nici unul, precum dansul, ca tricolorul nu-i./ El este ritmul nostru, vointa si mandria. / De-un sange sau de altul fiind, ca la un semn, / Cand spunem Ceausescu, noi spunem Romania, / Si comunism, si oameni si spunem un drum demn. / Mame si tati, din tara ce l-a nascut, se-aduna / Neamuri, din neamul nostru, de fosti tarani sarmani / Sarbatorindu-l simplu, maret si impreuna / II spunem: "Sanatate!" II spunem: "La multI ani!" Adrian Paunescu - "Omagiu" - 1973

MUCOASA NOROCOASA Marian Teodorescu, tanar functionar la Primaria Scornicesti, ne-a povestit prima si ultima lui intalnire cu Ceausescu. La un moment dat, directorul scolii unde invata Marian a intrat in clasa si l-a chemat afara. Motivul? El a fost "norocosul" care a trecut prin multe analize medicale si repetitii pentru primirea "tovarasului" si pentru a-i da flori "tovarasei": "Nu tremuram de emotii, ci de frig, caci eram doar in camasa. Cand a ajuns in dreptul lui, colegei mele, de frig, ii curgea nasul. Atunci Ceausescu a scos o batista si i l-a sters". OMORAT "CA UN CAINE" La cimitirul unde sunt ingropati parintii lui Ceausescu, un localnic, nea Ion, ne-a impartasit oful sau: "Inainte era bine, aveam de toate. Eu am lucrat 31 de ani in zootehnie, de la 14 ani! Aveam de toate si cereale, porci si gaini. Ceausescu ne-a facut blocuri, fabrica de bere. Odata am fost in Bucuresti si m-am plimbat cu metroul. Metrou facut de el, ca pana la el nu s-au gandit sa faca metrou in Romania. Uite aici au fost numai pomi pusi de el, din ordinul lui. Acum cand merg in curtea fostului CAP si vad grajdurile, imi vine sa plang, ca sunt ruine… L-au omorat ca pe un caine! L-au impuscat, sefu’! Acum vin oamenii la mormant si ii pun toti lumanari". DIN VREMURILE APUSE Viceprimarul Ion Lazar povesteste: "In 1971, eu cu sotia sedeam intr-o camera oficiala si, la un moment dat, paznicul imi spune ca tovarasul Nicolae Ceausescu si Elena sunt la poarta. Mi-aduc aminte ca sotia, in graba, a rupt un trandafir de pe aleea din curte si l-am intampinat. El ne-a intrebat: "Ce-i cu voi pe-aci?" I-am spus ca suntem ingineri. El s-a uitat la noi si ne-a spus: "V-ati asteptat sa gasiti multe lucruri pe aici! Dupa cate vedeti, nu e mai nimica, acum vrem sa facem, daca ramaneti aici si faceti treaba…" Ne-a imbarbatat sa ramanem, ca Scornicestiul se va face oras".

Continuare: Unchiul Nicolae Ceausescu