Daţi liber la biciclete!

Haideţi să circulăm ecologic! Ne-a îndemnat însuşi Călin Popescu Tăriceanu atunci când, dorind să se ofere drept exemplu, a venit la serviciu cu bicicleta. A venit apoi rândul lui Attila Korodi, fostul ministru de la Mediu, să se dea biciclist, transmiţându-ne acelaşi mesaj. A dat o pedală şi primarul Sorin Oprescu. Deşi aleşii ne tot dau lecţii ecologice, există totuşi o mică problemă. În ţara noastră, pistele de bicicletă sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire.

Aşa se face că, momentan, în Bucureşti există doar 10 piste special amenajate pentru biciclişti, cumulând 68,64 kilometri. În timp ce în Amsterdam aproape 40% din trasee sunt parcurse cu bicicleta, în Sibiu există 4,1 km de astfel de piste, în Craiova nici una, iar în Hunedoara trei.

Sâmbăta trecută, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a dat startul celui mai mare tur ciclist pentru amatori, care a avut loc în Parcul Izvor. "Până la sfârşitul verii vreau să montez rasteluri de biciclete la toate instituţiile publice pentru că sprijin proiectele ce promovează mersul pe două roţi, îmi plac foarte mult şi doresc să le încurajez", a declarat edilul Capitalei. Teoretic sună bine. Practic, în Capitală, la ora actuală, există doar 10 piste special amenajate pentru biciclişti, cumulând 68,64 kilometri. Ce te aşteaptă pe traseu, Dumnezeu cu mila! După noroc, ai toate şansele să te împiedici pe aşa-zisele piste de... gropi, copaci, maşini parcate şi pietoni. Sau, când simţi că te-a luat valul şi că ai mai mult spor în a pedala, pista se termină brusc, iar tu te poţi trezi în botul vreunei maşini. Potrivit datelor furnizate de Brigada de Poliţie Rutieră, în primele şase luni ale anului 2010 au avut loc 62 de accidente de circulaţie, în care au fost răniţi 69 de biciclişti.

În 2009, conform unui anunţ de licitaţie, Administraţia Străzilor, instituţie subordonată Primăriei Capitalei, anunţa că va plăti 1,25 milioane lei firmei care va oferi consultanţă pentru pistele şi semafoarele speciale destinate bicicliştilor pentru a trasa 70 de kilometri de astfel de piste. Totul a rămas la stadiul de proiect. În luna ianuarie 2010, povestea bicicletelor continuă în cadrul proiectului "Piste de Biciclişti în Municipiul Bucureşti". Pe o suprafaţă totală de 62.280 mp s-a vorbit atunci despre o investiţie de peste 24 milioane de lei pentru mai multe trasee. Zilele trecute, am cerut de la Admistraţia Străzilor informaţii legate de proiectele destinate pistelor de bicicletă din Bucureşti. Am aflat că urmează să demareze execuţia lucrărilor de proiectare şi execuţie piste speciale pentru biciclişti şi implementarea semaforizării destinate acestora pe următoarele trasee: Şos. Mihai Bravu, Şos. Ştefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Calea Dorobanţi, Calea 13 Septembrie, B-dul. Ghencea, Str. Braşov, Drumul Taberei, Drumul Sării, B-dul Timişoara, Şos. Petricani, Str. Valea Argeşului, Str. Valea Ialomiţei, Str. Valea Oltului, Calea Văcăreşti, Şos. Olteniţei, Str. Şerban Vodă.

Despre costurile pe care le implică amenajarea acestor piste, ni s-a spus doar atât: "Fiecare traseu este avizat separat de CTC. Costurile vor fi stabilite în funcţie de numărul de intersecţii, deci de numărul de semafoare necesare, în funcţie de câţi stâlpi şi indicatoare trebuie montate. Pentru acestea nu s-a făcut nici o plată deocamdată". Fiecare înţelege ce vrea şi ce poate.

Pista şi chioşcul de flori
Avem borduri, avem valoare şi în lanţuri rău ne doare dacă mergem cu bicicleta prin Bucureştiul contemporan, pe pistele de pe trotuare. Nu ştiu cine s-a gândit că o bordură de vreo 20 de centimetri înălţime e tocmai bună pentru biciclişti, mai ales când jos e şi un capac de canal, dar cele mai multe piste pentru biciclete se termină brusc într-o bordură foarte înaltă. Sau se termină brusc şi atât. Fie că sunt întrerupte de un refugiu
dintr-o staţie de autobuz, fie că în mijloc a crescut un chioşc de flori sau unul de ziare, sau pur şi simplu pista trece prin mijlocul unui stâlp, obstacolele pe care bicicliştii trebuie să le întâmpine zilnic, dacă ţin neapărat să meargă de-a lungul pistei, sunt nenumărate şi uneori greu de imaginat. Fără să mai vorbim despre maşinile parcate pe pistă sau de pietonii care nu-nţeleg ce-i cu dungile alea galbene de pe asfalt, de gropile care fac din mersul pe bicicletă un chin sau de aşezarea haotică a pistelor în unele zone, cea mai grea încercare pentru un biciclist este dispariţia pistei în neant. Nimeni nu-şi poate da seama de unde vine şi încotro se duce pista, pentru că la un moment dat dispare de sub roţi. Şi degeaba te uiţi disperat după ea, pentru că nu mai e. Foarte greu le e şoferilor să-şi dea seama şi că nu ar trebui să accelereze pe trecerea de pietoni atunci când bicicliştii încearcă să traverseze, urmând aceeaşi pistă, la culoarea verde a semaforului. Poate pentru că semafoarelor nu li s-a adăugat şi un biciclist mic şi verde, ca să vadă tot românu' că şi ăia călare pe două roţi pot traversa pe acolo. Şi totuşi, piedicile de pe pistele din Bucureşti nu-i împiedică pe biciclişti să-şi vadă de treaba lor şi să ignore obstacolele. Numai că drumul durează mai mult decât ar trebui, fiind plin de aventuri.

●Diana Scarlat

La alţii da, la noi ba....
Copenhaga, Barcelona şi Beijing au fost incluse într-un top zece al celor mai prietenoase oraşe cu bicicliştii, clasament în care pe primul loc s-a situat Amsterdam, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat de site-ul AskMen.com. Aici, aproape 40% din trasee sunt parcurse cu bicicleta. Pe locul al doilea în top s-a situat Copenhaga (Danemarca), unde 32% dintre rezidenţi circulă regulat cu bicicleta. În Bogota (Columbia), ocupant al locului al treilea, doar 13% dintre locuitori au maşini personale, de aceea bicicletele sunt o necesitate. O dată pe săptămână, pe majoritatea străzilor intră în vigoare restricţiile de circulaţie pentru autovehicule, accesul fiind permis doar bicicliştilor. Curitiba (Brazilia), care ocupă locul al patrulea în acest top, promovează ciclismul de peste 40 de ani, oraşul având o infrastructură dezvoltată pentru biciclete. Locul al cincilea este ocupat de Montreal (Canada). Nici francezii nu stau prea rău la acest capitol. Momentan există 260 de km de piste special amenajate pentru biciclişti, urmând ca până în 2014 să se ajungă la 700 km.

Întorcându-ne la noi, la Craiova, constatăm că oraşul nu are piste speciale pentru biciclişti şi nici nu există, la nivelul primăriei, un proiect sau măcar o intenţie de amenajare a lor. Bicicliştii au la dispoziţie, ce-i drept, un velodrom, unde, după cum se comentează sarcastic pe blogurile de profil, pot "da ture ca hamsterul". Ironic este faptul că singurul spaţiu din Craiova destinat posesorilor de biciclete se găseşte într-o zonă unde bicicliştii au accesul oprit. Când nu sunt vânaţi cu amenzi de Poliţia Comunitară, amatorii de ciclism sunt hăituiţi, la propriu, de câinii comunitari. În hunedoara e ceva mai bine. Sunt trei piste pentru biciclişti în tot judeţul. Nimeni nu se zdrobeşte să amenajeze astfel de zone în care cei pasionaţi de un astfel de sport sau cei care nu au bani pentru o maşină şi aleg acest mijloc de transport să poată circula nestingheriţi.

În mod paradoxal, deşi nu prea sunt piste pentru bikeri, în schimb, în judeţul Hunedoara se află cea mai mare fabrică de biciclete din România, investiţie chinezească, desigur. Capitala Culturală Europeană 2007, municipiul Sibiu, se laudă cu peste 4,1 km de pistă pentru biciclişti. Singurul inconvenient este legat de faptul că pista de biciclete începe brusc din faţa unui hotel aflat în apropierea Parcului Sub Arini şi se termină în Pădurea Dumbrava. În cea mai mare parte amenajată peste trotuarele pietonale din Parcul Sub Arini, pista de biciclete este un bun motiv de dispute verbale între biciclişti şi pietoni, care se văd nevoiţi să împartă acelaşi traseu. În rest, municipiul nu are amenajat nici măcar un metru de pistă pentru biciclete în oraş, cu atât mai puţin în centrul istoric, unde traficul auto este sufocant, generator de poluare atmosferică şi fonică.

    ● Dan Tomozei, Monalise Hihn, Mihai Gavrilă