Din Ferentari, cu dragoste şi heroină, către Sarkozy

Ferentari? Acolo am văzut prima înmormântare cu dar!, ne spune taximetristul, după ce îl direcţionăm spre "Strada Tunsu Petre, la grădiniţă", aşa cum ne sfătuise o colegă de breaslă care locuieşte în cartier. Murise un tânăr din cauza unei supradoze şi, cum băiatul nu era doar consumator, ci şi distribuitor, părinţii i-au făcut pomana cu heroina din stoc, pe care au împărţit-o la prieteni, explică taximetristul. Cu cât ne apropiem de Ferentari, relatările lui devin din ce în ce mai lugubre.

Jurnalistul spaniol pe care-l însoţim spre "cartierul romilor" din Bucureşti vrea totuşi să ştie ce părere are taximetristul despre romii din ţara noastră. "Sincer, i-aş trimite pe toţi la Bug!" - spune omul, ceva mai direct decât două proaspete absolvente de facultate care, întrebate dacă ar vrea ca toţi romii să plece din România, răspunseseră cu un "daaaaa" pe jumătate jenat, pe jumătate încântat.

PLOAIE DE SERINGI ŞI GUNOAIE CA LA... CAIRO
Ajunşi la ghetourile de pe Tunsu Petre, taximetristul se cam codeşte să ne dea drumul prin cartier. "Mai bine merg aşa, încet, şi faceţi poze de pe geam", propune el. "Măcar să nu intraţi în garsoniere, că rămâneţi fără nimic pe voi" - mai spune, neîmpăcat, înainte să plece. Chiar în faţa noastră, în grămada de gunoaie de lângă blocul de garsoniere "confort 300", un băiat care nu pare să aibă mai mult de 12-14 ani se injectează. Nu e deranjat nici de prezenţa noastră, nici de aparatele de fotografiat. După ce a terminat cu "doza", se aşază între gunoaie şi caută ceva.
"Gunoaiele sunt exact ca la Cairo", ne asigură jurnalistul spaniol, în timp ce călcăm cu grijă printre seringi folosite.

"MAI MULT CU FURATUL, DECÂT CU ŞCOALA"
În faţa unui magazin lipit de una dintre casele din cartier stau doi băieţi îmbrăcaţi îngrijit. Bogdan are 24 de ani şi s-a născut în cartier. A făcut liceul şi i-ar plăcea să se mai ducă la şcoală, dar acum nu mai poate, că are familie şi munceşte s-o întreţină. Ştie de romi şi de Sarkozy de la televizor şi se declară total de acord cu preşedintele francez. "Ăia fură pe acolo, parcă nu ştiu eu cum e cu ţiganii", explică tânărul, şi el de etnie romă, adăugând pentru jurnalistul spaniol că "la ţigani mai mult cu furatul, decât cu şcoala". Mai spune că în România romii sunt discriminaţi, că el însuşi a avut probleme şi că sunt prea mulţi infractori în rândul comunităţii pentru ca românii să mai poată distinge între cei buni şi cei răi.

În faţa unuia dintre blocurile de garsoniere, o bătrână ne trage deoparte ca să ne spună că administratorul fură banii, că nimeni nu ridică gunoiul şi că ea a fost avocat la "Steagu Roşu". Nu are nici o părere despre Sarkozy, dar din radioul mic pe care îl ţine în mână se aude Brigitte Bardot suspinând "Je t'aime...".
Monica şi Lorenzo ies din blocul de garsoniere cu un copil de mână. Se duc spre parc. Îi dau şi ei dreptate lui Sarkozy, pe acelaşi motiv: "Se duc acolo, fură şi dau în cap".

MAŞINI DE LUX ŞI SĂRĂCIE LUCIE
Peisajul de pe străzile care despart blocurile de lângă Tunsu Petre e atât de ciudat, că ai senzaţia că cineva regizează un film în faţa ta. Două fetiţe şi-au aranjat "gospodăria" şi se joacă exact lângă gunoaie, cu sticle de detergent în care au pus apă, mame scheletice cu drogurile sclipind în ochi şi sugari atârnându-le în braţe păşesc ca în transă, băieţi plini de aur îşi spală maşinile de lux sau le ambalează motoarele. "Dar ei cum de au maşinile astea?", întrebăm noi. Cineva bâlbâie că băieţii au muncit în străinătate, altcineva susură că din traficul de droguri, după care ni se explică faptul că sunt "mai duri" şi că să nu facem greşeala să-i chestionăm pe această temă.

Dur e şi Paul, unul din săracii cartierului, care vine ameninţător spre noi, gesticulând cu mâinile lui pline de tatuaje şi tăieturi. "Ce faceţi aici? De ce? Câţi bani câştigaţi pentru asta?" Se calmează ca prin minune când îşi dă seama că sunt şi străini şi chiar e de acord să ne arate garsoniera de "11-14 metri pătraţi", în care locuieşte alături de alte şase persoane.

ROMÂNII ŞI MOLDOVENII - CAPII RĂUTĂŢILOR
Pe scara blocului miroase a cadavru, a urină şi a mâncare. Pereţii ciuruiţi şi murdari par să-şi dea ultima suflare sub greutatea reşourilor pe care fierb mâncăruri şi a copiilor care aleargă ţipând. Garsoniera în care stă Paul cu familia sa abia cuprinde un pat, ditamai televizorul şi o carpetă cu Iisus. E curat, dar miroase la fel de îngrozitor ca pe holuri şi sunt muşte mari până şi pe copilul care are două săptămâni. Nu munceşte nimeni din familie. Garsoniera e luată cu chirie (300 de lei pe lună), iar proprietarul ameninţă că-i evacuează, pentru că n-au mai plătit de două luni. Iar capul familiei mă pune să-l întreb pe jurnalistul spaniol dacă poate să-i ajute să plătească chiria, şi nu se lasă până nu obţine ceva bani. După care ne asigură că Sarkozy e un om deosebit de rău, că romii sunt discriminaţi în România, iar cei care se duc în străinătate nu sunt hoţi, "pentru că ţiganii ştiu doar să muncească".

Teoria sa e că românii şi moldovenii sunt cei care-i organizează pe romi ca să cerşească sau să comită infracţiuni, atunci când se mai întâmplă şi aşa ceva. "Ţiganul fură cel mult ceva să mănânce sau câte o haină", ne mai spune Paul.
Trei doamne vesele, aranjate şi fardate se opresc să vorbească cu noi, dar nu vor să-şi dea numele sau să fie fotografiate, pentru că una din ele are un soţ care lucrează în Spania "ca şofer la o familie". Ne spune că romii sunt discriminaţi în România mai mult decât în străinătate. "În afară, românii în general sunt discriminaţi. Dacă aud că eşti român fug de tine, că se gândesc că-i furi", explică femeia, care susţine că soţul ei nu a avut totuşi probleme cu spaniolii. Mai spune că romii pleacă pentru că "în România poţi câştiga un salariu de 300 de euro pe lună, iar în străinătate de 3.000-4.000 de euro".

"CUM SĂ-ŞI PUNĂ COCIOABELE ALEA URÂTE PE STRĂZI?"
Lângă gardul uneia dintre casele mai acătări din Ferentari o întreagă familie a ieşit să bea cafea. Printre ei şi Gina (35 de ani), care munceşte de 15 ani în Spania. Vorbeşte o spaniolă corectă şi ne spune că lucrează în Barcelona, ca gardian la un complex de birouri, şi că mai face şi curăţenie la un colegiu de renume. E blondă, cu pielea deschisă la culoare, şi spune că nu a discriminat-o nimeni, niciodată, în străinătate, deşi a spus tuturor că e "româncă şi ţigancă". Şi ea e de acord cu politica lui Sarkozy. "Franţa e o ţară importantă, o ţară frumoasă, cum să vină ţiganii şi să-şi pună cocioabele alea urâte pe străzi?", spune femeia. Întrebată dacă nu se teme că va fi şi ea expulzată, într-o zi, Gina se revoltă. "Nu mi-e frică, pentru că ştiu că nu au de ce să mă expulzeze. Eu muncesc legal, stau într-un apartament cu chirie, împreună cu soţul meu, care munceşte şi el, şi n-am făcut niciodată nimic rău", spune femeia, dându-şi adresa completă a apartamentului şi a locurilor de muncă din Barcelona, precum şi numele şefilor, în caz că vrem referinţe.

REFUZAT PENTRU CĂ E "MAI NEGRU"
Una dintre rudele Ginei se oferă să ne arate apartamentul cu trei camere în care locuieşte, aflat în blocul de vizavi. Scara e curată, iar în faţa blocului nu sunt gunoaie, pentru că locatarii s-au organizat şi au plătit ca să scape de ele. Numai o fotografie cu "Nu te vom uita niciodată" şi informaţia că tânărul din imagine a murit de supradoză ori de necaz că nu avea serviciu (în funcţie de cine oferă informaţia) îţi aminteşte că eşti în Ferentari. În apartament stau 15 persoane - părinţi, copii şi nepoţi. E impecabil de curat. Se întreţin din pensia mamei, care a lucrat la o fabrică de pantofi.

"Pe vremea lui Ceauşescu era bine că, dacă nu se ducea unul la şcoală sau la serviciu, făcea puşcărie", spune cu năduf mama, disperată că tinerii nu-şi mai găsesc nimic de muncă în ziua de azi. Unul din băieţi, care are deja o soţie şi un copil, spune că nu l-a ajutat la prea mult faptul că a făcut o şcoală profesională şi că e brutar şi covrigar. "Sun, mă duc să mă angajez, iar când mă văd aşa, mai negru, ori se duc în spate şi vorbesc, ori îmi spun direct că nu mă primesc", spune tânărul. De la ultimul loc de muncă a plecat pentru că nu mai suporta jignirile patroanei. "Probabil se gândea că sunt aşa negru şi că nu am nici o şansă în altă parte să fiu angajat. Însă soţul ei era pâinea lui Dumnezeu", explică tânărul.

"ŞI NOI AJUNGEM SĂ LE SPUNEM: «CIORILOR»!"
"Sunt români şi români, aşa cum sunt ţigani şi ţigani. Ştim că sunt aşa de răi printre ţigani, de şi noi ajungem să le spunem «ciorilor» şi «ţiganilor». Lumea ar trebui să facă o distincţie", explică Mihai, capul familiei. Aceeaşi distincţie pe care trebuie să o facă românii ar trebui să o facă şi Sarkozy, când repatriază, crede bărbatul, care e de acord să fie expulzaţi doar cei care comit infracţiuni.
Tot Mihai a fost cel care s-a asigurat că am ieşit teferi din zona ghetourilor şi s-a oferit să ne ajute şi la alte vizite, ca să nu cumva să căpătăm spaimă de cartier, nu înainte de a ne preveni că orice expediţie de noapte în zonă e total contraindicată.
Plecăm din Ferentari aşa cum am venit: păşind cu grijă printre seringi.