Fonduri publice date pe sprânceană

Haosul din sectorul irigaţiilor şi al îmbunătăţirilor funciare, început încă din anul 1990, a fost descris, cu lux de amănunte, în "Raportul Tabără", un raport de control întocmit la începutul acestui an de Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, condusă la acea dată de actualul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără.

Dar, deşi raportul propunea o serie de măsuri pe de-o parte pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi de dezastrul din acest domeniu, iar pe de altă parte pentru redresarea situaţiei, lucrurile au evoluat în continuare din rău în mai rău. Motivul? Cei care au condus Guvernul şi Ministerul Agriculturii în ultimii ani au pus în conducerea Regiei Autonome Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF-RA) persoane preocupate doar de prosperitatea afacerilor lor, ale familiilor lor şi ale colegilor de partid. Astfel, potrivit documentelor aflate în posesia noastră, contractele pentru lucrările cele mai bănoase din domeniul îmbunătăţirilor funciare sunt încheiate, cu predilecţie, cu câteva firme la care foşti şi actuali membri din conducerea ANIF- RA au deţinut fie calitatea de acţionari, fie pe cea de administratori. Odată ajunşi la ANIF, ei s-au retras din societăţile cu pricina, chipurile, pentru a nu fi incompatibili, locul lor fiind luat de apropiaţi, inclusiv de membri de familie. Iată doar câteva exemple.

În virtutea algoritmului privind accesul la "ciolan", stabilit de PDL şi UDMR, în funcţia de şef executiv al ANIF-RA, adică de director general, a fost numit anul acesta Zoltan Incze, fost membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii Comerciale Terra SA, din Miercurea Ciuc.

"Întâmplător", firma Terra este una dintre cele mai importante firme contractoare pe bani publici pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare acordate de ANIF. Nici nu-i de mirare, atât timp cât cel care coordonează ANIF "la nivel înalt", şi anume directorul din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Alexandru Rădulescu, este şi el acţionar la Terra SA.
Zoltan Incze ne-a declarat că nu vede nici o problemă în faptul că acum este responsabil cu coordonarea societăţii de stat de unde, ca administrator al unei firme private, a câştigat bani grei ani buni. Deşi nu a fost în stare să ne răspundă la foarte multe întrebări, Incze s-a dovedit, aşa cum ne aşteptam, un foarte bun cunoscător al problemelor patronului pentru care a asudat până de curând: acesta ne-a prezentat, în detaliu, instituţiile cu care firma Terra are contracte şi a precizat că "doar două" sunt cu ANIF.

Dar "cooperativa de interese" din ANIF a fost condusă, până de curând, de Ioan Mocan - "micul Hoffa de Suplacu", cum a fost numit acesta de presa locală, pentru afacerile făcute pe spatele Petrom, în vremea când se îndeletnicea cu sindicalismul. Cu exact o săptămână înainte de a-şi completa declaraţia de avere ca urmare a numirii sale la ANIF pe criterii politice, Mocan şi-a cesionat societatea, Petro Construct SRL, din Sălaj, pe numele lui Gavrilă Costelaş. Cu prima ocazie, Mocan şi-a cadorisit firma cu nu mai puţin de patru contracte de prestări servicii - din motive obiective, desigur, ANIF a atribuit lucrările direct către Petro Construct SRL. Corpul de control al ministrului a fost sesizat cu privire la aceste aspecte, dar inspectorii s-au făcut că nu observă faptul că documentele prezentate de societate erau semnate de Mocan, personal, dar şi de soţia sa, Artemiza Mocan.

Nu este însă singurul caz în care interesele ANIF sunt subordonate persoanelor care ocupă temporar funcţii oficiale în cadrul Administraţiei. De exemplu, mai multe contracte au fost obţinute de societatea Marowi Bronx Star Impex SRL. Sindicaliştii din cadrul ANIF au tras mai multe semnale de alarmă că această societate din Roşiori facturează lucrări pe care le execută de fapt angajaţii statului. Ba mai mult, Marowi Bornx furniza către ANIF diverse produse şi echipamente la preţuri exagerate, după ce acestea erau facturate printr-o altă firmă, Arwen Com SRL. Explicaţia acestor maşinaţiuni constă în faptul că firma în cauză îi aparţine lui Plopeanu Constantin-Cristian, până de curând unul dintre directorii de sucursală din cadrul regiei autonome ANIF, dar şi consilier al Consiliului Judeţean Teleorman. Evident, Plopeanu a încercat să-şi ascundă urmele: el şi-a cesionat afacerile sale şi ale soţiei pe numele soţilor Manda şi Constantin Tudor. Aceştia sunt chiar socrii lui Plopeanu.

O regie precum ANIF trece în categoria tunurilor care merită atenţia miliardarilor din Top 300, în special în perioada campaniilor electorale. La 19 septembrie 2008, pe SEAP, a apărut un anunţ care îi anunţa pe cei interesaţi că au la dispoziţie fix 10 zile în care să se inscrie la o licitaţie de furnizare de materiale de construcţii şi alte bunuri şi echipamente, printr-un contract cadru pe 4 ani de zile, în valoare de 30 milioane de lei, fără TVA. ANIF nu a mai publicat anunţul de atribuire, chiar dacă valoarea, de aproximativ 8,5 milioane de euro, obliga la organizarea unei proceduri legale, deschisă oricărei firme din UE. Eurometal Construct (fostă Comat Group Roşiori) din comuna teleormăneană Măldăeni, o firmă cu un singur angajat, a furnizat pe bandă rulantă către ANIF televizoare, frigidere, bormaşini, materiale de construcţii, saci menajeri, telefoane mobile şi tot felul de astfel de lucruri trebuincioase, prin depozitul ANIF în caz de inundaţii.

Proprietarul firmei, Gheorghe Daniel Toma, domiciliat în Roşiorii de Vede, este un apropiat partener de afaceri al concetăţeanului său Marius Boangher. Acesta, prin firma sa, Comat Metalo Export, a devenit de asemenea, începând cu 2008, un om de afaceri de succes, pe spatele ANIF. Directorul economic al regiei, Andrei Barabulea, explică "inocent" că succesul firmei teleormănene se bazează pe un plan de organizare în caz de calamităţi pus la cale de Guvern. La citirea atentă a facturilor se poate constata însă că ANIF plăteşte 150 de lei pe metrul cub de piatră de construcţie, un preţ de vreo trei ori mai mare decât cel de pe piaţă. Barabulea spune că explicaţia ar fi că furnizorul trebuie să asigure şi transportul până la cele cinci centre naţionale de urgenţă, uitând însă că acestea se află într-o rază de 100 de kilometri, tunul de 2 milioane de lei, care iese numai dintr-un calcul sumar al afacerii cu piatră făcută de Eurometal, neavând altă explicaţie decât comisioanele grase.

Un dinozaur trage sforile
Surse din interiorul instituţiei au declarat pentru Jurnalul Naţional că fostul şef al ANIF din anii '90 (pe atunci, RAIF), Valentin Apostol, actualmente director în Ministerul Agriculturii, încă trage sforile prin această regie, având o mare influenţă asupra celor din conducere. De numele lui Apostol se leagă celebrul tun financiar "Romag '98", în urma căruia statul român a fost păgubit cu circa 100 milioane de dolari. Pe scurt, în 1998, firma Transchem Finance & Trade Corporation, din SUA, s-a oferit să furnizeze României echipamente agricole în valoare de 100 milioane de dolari care urmau să fie atribuite fermierilor români.

Americanii au condiţionat însă încheierea contractului de acordarea de partea română a unei garanţii guvernamentale integrale. Pentru derularea programului s-a constituit o unitate de management a proiectului - Agroserv SRL, în care 51% din acţiuni deţinea RAIF, iar 49% firma exportatoare.
Apoi, Apostol et comp. au transferat administrarea afacerii unei alte firme, Transag, care avea ca acţionar majoritar un offshore din Cipru. După cum se ştie, în final, cele 100 milioane de dolari au fost păpate de "băieţii deştepţi", statul român rămânând să returneze integral creditul către CitiBank New York.