Lehman, falimentul secolului

Nimeni nu auzise în România de Richard Fuld până la 15 septembrie. Nici acum nu este multă lume care să ştie de ce viaţa lui e mai mizerabilă pentru că Fuld nu a luat deciziile potri­vite. Şi totuşi, el a schimbat permanent şi iremediabil bogăţia, economia, mentalităţile şi priorităţile mondiale.

În dimineaţa zilei de 15 septembrie, Fuld a cerut protecţia Lehman asupra creditorilor. Timpul nu mai avea răbdare. După un sfârşit de săptămână horror, toate opţiunile Lehman au expirat, Merrill Lynch s-a aruncat în braţele Bank of America, iar peste numai o zi gigantul asigurărilor AIG a fost naţionalizat şi pus de stat la o perfuzie de 85 de miliarde de dolari. În 10 zile Washington Mutual dădea faliment, iar guvernul SUA a adus pe lume planul de a pompa 700 de miliarde de dolari în sistemul financiar.

La începutul lui septembrie 2008 naţiunea se concentra asupra unei furtuni tropicale care bântuia Carolinele în timp ce un uragan se îndrepta către Florida. Ţara întreagă se întreba cum un novice în politică, Sarah Palin, influenţa campania pentru prezidenţiale. Economiştii estimau doar o mică încetinire a creşterii economice. Ziua de 9 septembrie a fost, însă, foarte tensionată. Zvonuri au apărut că Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii din ţară, era grav lovită de deteriorarea portofoliului său imens de obligaţiuni ipotecare şi alte investiţii legate de domeniul imobiliar.

Guvernul a tăcut. Discuţiile cu Korean Developement Bank, deţinută de stat, n-au adus nici un rezultat. Lehman a pierdut atunci pe bursă 50% din capitalizare. Banca de investiţii, care exista de dinainte de Războiul Civil şi care a supravieţuit Marii Depresii dintre 1929-1933 a rămas cu o valoare de piaţă de doar 5,4 miliarde de dolari, mai puţin decât compania de brokeraj online Ameritrade, de exemplu. Apoi au apărut zvonuri că băncile comerciale cu care Lehman lucrează şi-au luat tălpăşiţa.


PARAZIŢII CARE AU ADUS CRIZA
Cu active de 639 miliarde de dolari şi datorii de 613 miliarde de dolari, cel mai mare faliment din istoria lumii ar fi putut fi evitat dacă autorităţile americane ar fi mişcat un deget în reglementarea Wall Street-ului. Ancheta ulterioară asupra falimentului, efectuată de Securities and Exchange Commission (SEC- Comisia Americană de Valori Mobiliare) şi publicată de Bloom­berg, arată că cele 32,8 milioane de acţiuni tranzacţionate fără a se transmite fizic în posesie erau de 57 de ori mai mari faţă de vârful de 567.518 acţiuni tranzacţionate la 30 iulie 2007.

Pe şleau, speculatorii vând "în lipsă" acţiuni pe care le împrumută la un preţ şi le restituie proprietarului după ce le cumpără de pe bursă la un preţ scăzut, rămânând astfel cu profitul. Or, acestea sunt legale, însă în cazul Lehman speculatorii nu aveau acoperire pentru acţiu­nile pe care le vindeau. "Avem un alt cuvânt pentru asta în Brooklin. Cuvântul este fraudă", a spus Harvey Pitt, fost preşe­dinte al SEC. De două ori anul trecut sute de mii de tranzacţii eşuate au coincis cu zvonuri lansate despre Lehman Brothers.


RECHINUL JP MORGAN
Gigantul JP Morgan Chase, principalul creditor al Lehman, a provocat criza de bani care a dus la falimentul Lehman, acuză alţi creditori ai băncii de investiţii. Banca americană avea 17 mi­liarde de dolari, reprezentând lichidităţi şi instrumente financiare ale Lehman. Însă JP Morgan a îngheţat conturile Lehman, interzicând accesul băncii de investiţii la proprii bani.

Lehman părea să aibă destul capital. Creditorii spun că Lehman mai deţinea şi active "extrem de lichide" în valoare de 188 de miliarde de dolari, ceea ce i-ar fi putut asigura conti­nuarea operaţiunilor, însă blocajul impus de JP Morgan a dus-o în faliment, potrivit Bloomberg. Falimentul a lăsat municipalităţile americane cu pierderi de 1 miliard de dolari. Din acesta numai New York a depus o cerere pentru 627 milioane de dolari în taxe neplătite şi penalizări.
VĂRUL LUI BUSH PROFITĂ
George Walker, un văr de-al fostului preşedinte american George Bush Jr, este unul dintre principalii profitori ai falimentului Lehman Brothers, după ce a cumpărat la preţ de chilipir un activ valoros al băncii lăsate să moară sub mandatul vărului său.

În decembrie, grupul format din George Walker şi restul de manageri de la Compania Neuberger Berman Management, cea mai valoroasă din portofoliul Lehman, a fost declarat câştigător pentru a cumpăra toate afacerile de management de active de la Lehman, inclusiv Neuberger Berman pentru 1 miliard de dolari, potrivit Bloomberg. Suma pentru care activele au fost adjudecate este mult sub evaluarea de 7 miliarde de dolari făcută în luna august 2008 de analiştii Sanford & Bernstein.


FURTUNA DE LA MERRILL LYNCH
Ameninţări, ascunderea de date, bonusuri în timpul unor pierderi record. Acesta este peisajul din 2008 la Merrill Lynch. La 12 septembrie o echipă de executivi ai Lehman au prezentat registrele contabile băncii britanice Barclays.

O altă echipă încerca să convingă Bank of America. Aceasta nu ar fi preluat Lehman decât cu sprijin guvernamental. Paulson a spus încă o dată că nu va da bani publici. După care banca s-a retras. John Thain, directorul Merrill Lynch, şi-a dat seama că firma sa este următoarea pe listă şi a iniţiat şi el convorbiri cu Bank of America. În aceeaşi zi în care Lehman a dat faliment, Merrill Lynch anunţa că va fi preluată de Bank of America, într-o tranzacţie evaluată la 50 de miliarde de dolari şi perfectată în două zile.


VERIFICĂRI ÎN JUSTIŢIE
Circumstanţele preluării sunt mai mult decât suspecte, după ce Ken Lewis, directorul Bank of America nu a prezentat acţionarilor săi pierderile care se adunau în curtea Merrill. De asemenea, Paulson şi Ben Bernanke - preşedintele Federal Reserve, l-au ameninţat pe Lewis cu destituirea dacă se retrage din afacerea cu Merrill.

Andrew Cuomo, procurorul general al statului New York, a dat publicităţii documente prin care Lewis declară că a fost forţat să termine fuziunea după ce Paulson, citând riscul seismic, l-ar fi ameninţat că îl va da afară atât pe el, cât şi consiliul de administraţie al BofA. Paulson a spus că a făcut ameninţarea la "cererea" lui Bernanke. Ulterior, el a spus că aceasta era "predicţia sa asupra ceea ce s-ar fi putut întâmpla, bazat pe ceea ce ştia că Fed se opune puternic ca Bank of America să renunţe la afacere".

Merrill a declarat pierderi-record de 27 miliarde de dolari în 2008, în schimb a oferit bonusuri de 3,62 miliarde de dolari. Peste 700 de angajaţi ai băncii de investiţii au primit minim 1 milion de dolari. Merrill avea în ziua falimentului Lehman ipoteci exotice în va­loare de 71 de miliarde de dolari care erodau permanent registrul contabil, potrivit New York Times.
TELEFONUL CARE A PORNIT CRIZA
Barclays ar fi vrut să preia Lehman la 5 dolari acţiunea dacă ar fi putut cumva să lase în urmă cele mai toxice active. Paulson şi Timothy Geithner, pe atunci preşedinte al Fed New York, au vorbit cu băncile pentru crearea unei companii ce ar fi preluat active între 55 şi 80 de miliarde de dolari, potrivit Bloomberg.

Săptămâna trecută, The Guardian preciza că la Londra autorităţile spun că au transmis faptul că banca britanică va prelua Lehman doar cu ajutor din partea SUA. Paulson îl acuză însă pe Alistair Darling, ministrul britanic de Finanţe că i-a transmis că nu este pregătit "să importe cancerul" american. Afirmaţiile au fost negate de ministrul britanic. (D. I.)


CONSPIRAŢIA GOLDMAN SACHS
Salvarea AIG de la faliment de Trezorerie şi împingerea Lehman Brothers la faliment deşi Fuld solicitase de două ori sprijinul statului au fost realizate în beneficiul Goldman Sachs, prima bancă de investiţii de pe Wall Street, susţin mai multe voci din SUA şi din alte părţi ale lumii.

Henry Paulson, secretarul de atunci al Trezoreriei, a spus clar că nu vrea ca banii contribuabililor să fie băgaţi în Lehman, în ciuda faptului că Fuld a avertizat că asta ar putea duce la un "Armaghedon financiar". În mod curios, Fed a cerut şi ea active puse drept colateral mult mai mult faţă de obicei în cazul unui eventual împrumut de urgenţă. Or, Paulson până în 2006 a condus Goldman Sachs. Întâmplător sau nu, Goldman era cel mai mare partener comercial al AIG.


TOATĂ LUMEA SE BAZA PE O SALVARE
Mai mulţi oameni cu funcţii de decizie au criticat autorităţile că n-au salvat Lehman. Janet Yellen, preşedinta Federal Reserve San Francisco, este una dintre ei. Ea spunea în aprilie că permiterea colapsului Lehman a fost o greşeală, deoarece firma era "prea mare pentru a da faliment". De asemenea, ea a mai declarat că falimentul a cauzat un salt "cuantic" în magnitudinea crizei financiare. "Lehman era o instituţie sistemică importantă", a spus Yellen, care avertizase şi în luna septembrie asupra Lehman. Pe Wall Street toată lumea se baza pe faptul că instituţiile statului vor salva in extremis banca de investiţii, după precedentele Bear Stearns, Fannie Mae
şi Freddie Mac.


CONVORBIRI SUSPECTE
New York Times prezenta recent că, în 6 zile din jurul falimentului Lehman, Paulson a vorbit cu Lloyd C. Blankfein, şeful Goldman de 24 de ori, mult mai mult decât cu orice alt conducător de bancă. În anumite cazuri, Paulson a vorbit deşi nu obţinuse autorizaţia specială necesară. AIG a fost salvată de la faliment cu 85 de miliarde de dolari iniţial, sumă ce s-a mărit ulterior la 182 miliarde de dolari. Goldman a fost cel mai mare beneficiar, primind 13 miliarde de dolari de la AIG pe urma contractelor de asigurare la neplată. Publicaţia notează că Paulson a decis soarta a doi rivali ai Goldman, Bear Stearns şi Lehman Brothers fără a avea autorizaţia specială. Bear Stearns a fost vândută către JP Morgan, statul pompând în tranzacţie 30 de miliarde de dolari.  

International Herald Tribune arăta şi ea, la 28 septembrie 2008 că Paulson s-a întâlnit la sediul Fed New York cu mai mulţi executivi de pe Wall Street pentru a discuta soarta AIG. Unul dintre aceştia era bossul Goldman. Colapsul AIG ar fi lăsat o gaură de 20 de miliarde de dolari pentru Goldman, arată publicaţia.