Abia vineri, 19 martie - câteodată coincidenţele pot fi uluitoare -, am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declaraţiile unor martori, arată indubitabil că drama petrecută în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureş a fost minuţios premeditată. Ea a fost gândită cel puţin ca prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României, dacă nu şi ca o acţiune de schimbare a statutului Transilvaniei.
Povestea este simplă şi scurtă: în urmă cu câteva zile, hazardul a făcut să mă întâlnesc cu cineva care la vremea aceea era recepţioner la "Grand" - hotelul în faţa căruia au avut loc ciocnirile interetnice violente de la 20 martie. Este vorba de doamna Rodica Sabău-Pop care mi-a relatat că la data de 19 martie 1990 era de serviciu şi că pe la ora 14-15 a sosit la hotel un bărbat de naţionalitate irlandeză care a cerut să fie cazat pentru o zi, într-o cameră cât mai sus, cu vedere spre stradă. A fost cazat la etajul 7 şi a insistat să plătească în avans. Dna Sabău-Pop îşi aminteşte perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reţinut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută şi a trebuit să apeleze la bişniţarii care îşi făceau veacul în faţa hotelului.
După ce şi-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepţie şi a cerut cheia uşii de la terasa de la etajul 11 al hotelului explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului.
Trebuie remarcat că toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în faţa hotelului a doua zi.
Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu milă şi mi-a explicat că, după atâta timp, probabil nu mai există. Am insistat şi după ce a scotocit câteva zile, vineri m-a anunţat că l-a găsit. Când m-am uitat la pagina cu data de 19 martie am avut un şoc: la camera 709 figura scris cu pix roşu numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! în colţul din stânga jos al paginii registrului am găsit şi nota făcută de recepţioneră: Cheia pentru 709. De la terasa XI (Marcel). La acea vreme, Marcel Mija era recepţionerul-şef de la "Grand"...
Am căutat imediat pe Google şi am găsit că Gary Honeyford era reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmiţând de la Belfast, localitate de tragică reputaţie pentru conflictul etnic care o macină.
Retrospectiv, concluzia se impune de la sine. Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit şi numărul chitanţei, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui: reporterul de la Sky News venise la un "pont". Cel care i-l vânduse ştia precis că a doua zi în acel loc avea să se întâmple ceva. Ceea ce avea să întâmple arată clar că cel ce îi vânduse pontul nu era român şi nici prieten al României, din simplul motiv că imaginile care au fost înregistrate de reporterul TV numai în favorabile României nu erau!
Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc "evenimentele din Tîrgu-Mureş"! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât şi maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama pe casetă video, de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care "ungurul" Mihăilă Cofar a fost pur şi simplu linşat, au făcut înconjurul lumii şi au fost copios folosite împotriva României, ţară locuită de barbari sîngeroşi.
Degeaba am demonstrat peste două zile într-un reportaj anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul ţăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureş, răul fusese făcut.
Restul poveştii a fost spusă de colegul Mihai Mincan: Regizorul documentarului "Vecini răi" în care "ungurul" Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români, la 20 martie 1990 la Târgu-Mureş, a recunoscut că filmul a fost finanţat de un producător maghiar şi că nu a avut niciun punct de vedere din tabăra românilor. Peter Swain a dezvăluit că pentru filmul său despre Târgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de un producător originar din Ungaria, Paul Neuberg. Acesta a furnizat imagini şi indicaţii. Gary Honeyford nu a fost decât o simplă unealtă, un "mijloc de producţie", a cărui muncă a fost vândută lui Chanel 4, care a făcut treaba murdară.
Manipularea a pregătit calea războiului de imagine împotriva Românie cunoscut sub titlul "Pogromul de la Târgu Mureş".