Oxitocina, un hormon secretat la nivel cerebral, despre care specialiştii presupuneau că joacă un rol important în stabilirea relaţiilor sociale de subordonare, face ca încrederea oamenilor în semenii lor să sporească, dar nu ca aceasta să devină "oarbă". Oxitocina, supranumită "hormonul dragostei", contribuie la stabilirea legăturilor afective dintre mamă şi copil, precum şi a celor dintre partenerii unui cuplu. Unele experimente au demonstrat că simpla inhalare a oxiticinei îi face pe oameni mai încrezători faţă de cei din jurul lor.
REACŢII DIFERITE. Cercetătorii belgieni s-au întrebat, însă, dacă intensificarea sentimentelor de căldură şi afecţiune nu afectează raţionamentul subiecţilor, făcându-i mai naivi şi, prin urmare, mai vulnerabili. Pentru a obţine un răspuns, Moïra Mikolajczak, cercetător al Universităţii Catolice din Louvain, Belgia, şi colegii săi au apelat la un eşantion alcătuit din 60 de bărbaţi, a căror vârstă-medie era de 21 de ani, subiecţii fiind întrebaţi despre nivelul încrederii în parteneri. Înainte de iniţierea studiului, bărbaţilor le-a fost oferit un spray ce conţinea oxitocină sau placebo. Subiecţii erau doar de sex masculin, deoarece femeile pot reacţiona complet diferit la depistarea hormonului menţionat. Participanţilor li s-a dat o sumă de bani, spunându-li-se că o puteau împărţi cu un partener sau i-o puteau ceda integral acestuia, iar "procentul" respectiv urma să se tripleze. Destinatarul, la rândul său, putea să păstreze toată suma primită, să o ofere unei a treia persoane sau să o returneze. Oamenii de ştiinţă presupuneau că subiecţii care dovedeau mai multă încredere în parteneri ar fi fost dispuşi să împartă sume mai mari cu aceştia. Pentru a ajuta participanţii să decidă dacă partenerii erau demni de încredere, celor dintâi li se furnizau indicii "indirecte", de genul "acesta ar corda primul ajutor" sau "acesta practică un sport violent". Pe de altă parte, subiecţii au interacţionat cu un computer care "decidea la rece" cuantumul sumei care trebuia returnată.
ÎNCREDERE SPORITĂ. În urma experimentului, oamenii de ştiinţă au constatat că subiecţii care inhalaseră oxitocină se dovediseră mult mai generoşi faţă de partenerii demni de încredere şi faţă de computer decât cei care primiseră placebo. Pe de altă parte, efectul încrederii necondiţionate a dispărut când partenerii nu s-au dovedit demni de încredere. Sumele oferite aveau aproximativ aceeaşi valoare, indiferent dacă "donatorul" primise anterior oxitocină sau placebo. Cercetările au demonstrat că fenomenul inducerii unei stări de încredere de oxitocină depinde de condiţiile în care se produce fenomenul. Paradoxal, însă, studiul a relevat faptul că oxitocina este mult mai eficientă în apariţia şi intensificarea sentimentului de încredere, dacă se presupune că aceasta poate aduce beneficii subiectului. Pe de altă parte, hormonul respectiv nu produce nici o reacţie în lipsa unor condiţii favorabile sau dacă partenerul nu se dovedeşte demn de încredere. Cu cât coeficientul de risc creşte, cu atât efectul de inducere a încrederii de oxitocină scade în intensiate.