Românii, sclavi pe un şantier din Frankfurt

Cartierul urmează să fie compus din 18 blocuri. Firmele subcontractante au apelat la muncitori din România pentru a finaliza proiectul. Totul părea idilic, până în data de 26 octombrie, când nouă muncitori români au refuzat să se prezinte la muncă şi au iniţiat un protest în faţa şantierului. Cei nouă solicitau plata salariului promis, susţinuţi de una dintre firmele subcontractante IG-BAU şi de filiala Frankfurt a Federaţiei Sindicatelor din Germania. 

Unul dintre muncitorii români a povestit pentru cotidianul Frankfurter Rundschau că li s-a promis un salariu lunar de 1.200 de euro şi încă 300 de euro bani de mâncare. „Ne-au dat 50 de euro pentru mâncare şi după o lună de muncă, 17 septembrie-20 octombrie, am primit 1.500 de euro, sumă pe care trebuia să o împărţim celor 13 muncitori din grupul nostru. Conform unui calcul simplu reiese că luna aceea ne-au plătit 1,09 euro pe oră”, s-a plâns muncitorul român.

 

Turnura neaşteptată evenimentelor este explicată de reprezentanţii antreprenorului general prin faptul că muncitorii români au fost plătiţi pentru munca efectiv`. „Am plătit munca prestată şi nu orele lucrate. Fiind vorba de izolarea clădirii, am calculat salariul în funcţie de metrul pătrat finalizat. Costurile pentru cazare şi transport vor fi suportate de fiecare muncitor în parte”, a motivat reprezentatul antreprenorului general. Acesta a adăugat că banii au fost achitaţi înainte de termen, fiindcă muncitorii români au mai avut o tentativă de protest. Atunci, reprezentanţii antreprenorului au solicitat ca 7 dintre ei să revină la muncă, în caz contrar tot grupul va fi evacuat din locuinţele lor. Muncitorii au acceptat pe moment, însă ulterior au contactat reprezentantul DGB Frankfurt, Mihai Bălan. Acesta cataloghează cazul ca fiind trafic de persoane.

 

Muncitorii au fost recrutaţi în România prin propagandă verbală. Intermediari le-au organizat transportul, locul de muncă şi cazarea. Un subcontractant al unui alt subcontractant le-a solicitat să accepte locul de muncă de pe şantierul din cartierul „Europa”, fără să le spună condiţiile exacte de lucru. Contracte de muncă nu au fost semnate. Românii lucrau 6 zile săptămânal, uneori şi pe un şantier din Karlsruhe, 10 ore pe zi, uneori chiar 13. Sâmbăta aveau program de 8 ore, fără pauză de masă. Subcontractantul le schimba periodic locul de cazare. Ba erau cei 13 într-un apartament cu trei camere din Dietzenbach, ba dormeau într-o hală din Dielheim, unde 50 de persoane împărţeau o singură toaletă. Fiindcă transportul nu era asigurat, oamenii ajungeau pe jos acasă, de obicei după miezul nopţii. IG Bau a solicitat atât antreprenorului general, cât şi subcontractantului, plata unei sume cuprinse între 1.000 şi 1.500 de euro pentru fiecare muncitor în parte. Dacă ambele vor refuza, cazul ar putea ajunge în instanţă. În faza iniţială, antreprenorul general s-a dezis de muncitori, a refuzat orice comentariu, ba chiar le-a transmis muncitorilor printr-un intermediar  că ştiu cu exactitate unde locuiesc familiile lor în România.

 

Luni, 29 octombrie, situaţia muncitorilor români a devenit dramatică. După ce au refuzat o ofertă de 3.000 de euro pentru tot grupul, cei 13 au fost ameninţaţi cu evacuarea. „Le-au confiscat un rând de chei de la locuinţele lor. Mai mult, i-au ameninţat cu evacuarea”, susţine Mihai Bălan, reprezentant DGB. Peter Littauer, directorul economic al antreprenorului general Dresler Bau, dă vina pe subcontractantul Atasoy din Koln şi vorbeşte despre o „măgărie”. „Noi lucrăm cu firme de calitate. Nu ne-am dat acordul ca Atasoy să vândă lucrarea mai departe unui alt subcontractant. Atasoy este responsabil pentru toţi muncitorii de pe şantier şi ei trebuie să îi despăgubească. Noi am plătit constant şi corect şi mă tem că suntem păcăliţi de firma Atasoy”, spune Littauer. Atasoy aruncă vina în cârca firmei române Borza GbR. „Eu am încheiat colaborarea cu firma Borza. E treaba lor să plătească muncitorii”, spune Tamer Atasoy. „Noi nu avem obligaţia de a controla contractele de muncă, însă, dacă am fi ştiut că muncitorii aveau doar acorduri verbale, am fi intervenit. În cei 10 ani de când suntem pe piaţă nu ne-am confruntat cu o asemenea situaţie”, mai spune Littauer.

 

Deşi au avut o înţelegere verbală cu firma Borza GbR, care i-a adus în Germania, patronul Adrian Borza susţine că subcontractantul Atasoy e singurul vinovat. „Muncitorii au fost plătiţi prost şi cu întârziere, de aceea au ameninţat în mod repetat cu sistarea activit`]ii. Cu argumente puerile au amânat plata salariilor săptămânale, apoi le-au achitat doar parţial. De la 1 octombrie, Atasoy a sistat orice plată, deşi am emis o factură de 103.000 de euro”, se arată într-un comunicat al firmei Borza. Mihai Bălan, reprezentantul DGB Frankfurt, care s-a implicat personal în protejarea muncitorilor români, a mărturisit că cei care au reţinut cheile şi i-au ameninţat pe români au fost tocmai reprezentanţii firmei Borza. „Protestul celor 13 români a generat un act de solidaritate din partea colegilor de pe şantier, care s-au alăturat pentru câteva ore protestatarilor”.

 

Protestul de o săptămână al muncitorilor români din Frankfurt s-a încheiat vineri, 3 noiembrie. Antreprenorul general Dresler Bau şi subcontractantul Atasoy au ajuns la un acord şi au achitat grupului de români suma totală de 24.000 de euro (1.850 de euro pentru fiecare muncitor), plus 2.000 de euro cheltuieli de transport. Cei 13 au fost urcaţi într-un autobuz în Gara Centrală din Frankfurt şi urmează să ajungă astăzi în România. Reprezentantul IG Bau, care a militat pentru drepturile muncitorilor şi le-a asigurat cazarea şi hrana în această săptămână, susţine că gestul celor două firme este „un act de omenie, o dovada de mărinimie neobişnuită”. Directorul Dresler Bau speră că prin acest incident se va acorda o mai mare atenţie salariilor de dumping şi a contractărilor ilegale, ceea ce ar putea duce la o diminuare a concurenţei neloiale pe piaţa construcţiilor. Insistenţele jurnaliştilor de Frankfurter Rundscau de a informa zilnic cititorii despre situaţia muncitorilor români a dus la soluţionarea cazului şi a atras un val de solidaritate neobişnuit. Un viitor proprietar al unei case din Cartierul „Europa” s-a alăturat muncitorilor cu o pancartă pe care scria: ”Locuinţa mea exclusivistă se datorează exploatării muncitorilor români”.