Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ședințele publice de judecată în care apărătorii și-au susținut punctele de vedere în contradictoriu cu acuzarea făcută de procurorii DNA arată de ce Ministerul Public a eșuat în fața judecătorilor ÎCCJ în încercarea de a trimite întrebări spre Curtea Europeană. Fundamentul juridic total greșit de la care pleacă procurorii în încercarea de a demola decizia CCR printr-o interveție a Curții Europene nu putea avea succes în fața unei instanțe parțial eliberate de spaima protocoalelor secrete. Iată ce argumente au reținut judecătorii supremi din pledoaria apărării:
„Această solicitare a Ministerului Public este în ansamblu inadmisibilă pentru că prin aceste întrebări se tinde obținerea unei infirmări sau confirmări de la CJUE dacă instanța supremă, la fel ca şi celelalte instanțe naționale, este obligată să respecte deciziile Curții Constituționale. Însă CJUE nu are astfel de atribuții, iar prin cererea formulată nu sunt vizate chestiuni care să țină de aplicarea dreptului uniunii. Trimiterea la texte din dreptul uniunii din cuprinsul cererii de sesizare prealabilă este pur formală, pentru că întrebarea este în sensul dacă trebuie respectate sau nu deciziile Curții Constituționale. Susținerea orală a reprezentantului Ministerului Public a fost în sensul că necesitatea de a respecta deciziile Curții Constituționale ar aduce atingere independenței instanțelor de judecată. În opinia apărătorului, această afirmație este extrem de gravă, pentru că ÎCCJ, la fel ca și celelalte instanțe judecătorești, respectă deciziile CCR din anul 1992, decizii ce au soluționat și alte conflicte între autorități și care au fost respectate de instanța supremă. Or, este cel puțin surprinzător să se invoce ideea de stat de drept și să nu se respecte deciziile CCR, când statul de drept impune acest lucru. Dacă se lansează ideea că nu există obligația respectării deciziilor CCR pentru că acestea nu ar fi corecte înseamnă pur și simplu să se sape la fundamentul statului de drept.”
Completul a precizat în motivarea deciziei luată cu majoritatea judecătorilor din completul de 5 că „CJUE nu poate fi sesizată decât în scopul clarificării unor dispoziții ale actelor adoptate de instituțiile Uniunii Europene, indiferent de categoria izvoarelor din care acestea fac parte. Prin urmare, câtă vreme solicitarea Ministerului Public nu ține în mod concret de interpretarea normelor UE, cererea reprezentantului Parchetului privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, formulate în cauză, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.”
De menționat că judecătoarele Rodica Cosma, Iuliana Alexandru şi Rodica Aida Popa au apreciat că procesul se poate rejudeca, respingând manevra procurorilor DNA de tergiversare a procesului prin trimiterea de întrebări spre CJUE. Judecătoarele Ioana Ana Ilie și Lucia Tatiana Rog au considerat că decizia 417/2019 a CCR nu ar trebui aplicată de ÎCCJ, dând curs cererii procurorilor DNA. Alianțele toxice funcționază chiar și în regim minoritar!
