Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În vârstă de 92 de ani, s-a depărtat de noi, întru cele veşnice, Gheorghe Gaston Marin, fostul ministru care în "epoca Dej" a coordonat programul electrificării României.
S-a născut în 1918 la Pădureni (Arad). În certificatul de naştere a purtat numele Gheorghe Grossman. Destinul familiei sale a fost tragic. Deportaţi din Transilvania de către regimul horthyst, tatăl i-a fost gazat iar mama şi sora împuşcate în lagărul Auschwitz.
Gheorghe Gaston Marin a făcut studii superioare în Franţa. În anii războiului a fost responsabilul inter-regional (sud-vest) pentru toate organizaţiile de rezistenţă ale emigranţilor. Gaston, numele său conspirativ din reţeaua franceză, l-a păstrat apoi toată viaţa ca prenume oficial. În 1942 a intrat în Partidul Comunist Francez.
După întoarcerea în România (1945), a făcut carieră pe linia « nomenklaturii 2 », aceasta însemnând în jargonul epocii staliniste lista înalţilor tehnocraţi. A început prin a fi consilier la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1945-1948), apoi secretar general şi ministru-adjunct la Ministerul Economiei Naţionale (1948-1949). A fost « dirijorul » electrificării României în calitate de ministru al Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice (1949-1954) şi planificării economiei naţionale fiind preşedintele Comitetului de Stat al Planificării (1954-1965). A fost vicepreşedintele Consiliului de Miniştri (1962-1969) care s-a ocupat de coordonarea ministerelor Metalurgiei, Minelor, Petrolului, Chimiei, Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Construcţiilor, Industriei Chimice, Comerţului Interior. Ultima sa « funcţie de stat » a fost cea de preşedinte al Comitetului de Stat pentru Preţuri (1969-1982).
A fost deputat în Marea Adunare Naţională (1952-1985) şi membru al CC al PCR (1960-1984).
Rudă prin alianţă cu primul lider comunist al României, Gaston Marin a cunoscut bine familia acestuia. A fost totodată unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Gheorghiu-Dej în deciziile economice: de la etapa subordonării totale faţă de Moscova până la deschiderea către ţări cu regim democratic, fiind unul dintre promotorii acestei direcţii.
În anii 80 a emigrat în Israel, dar ulterior a revenit în Bucureşti unde a decedat în seara zilei de joi, 25 februarie.
